47,696 matches
-
în ultima fază a evoluții sale stelare și poate fi, prin urmare, considerată că o stea muribunda. Nu se știe dacă va exploda într-o supernovă sau va deveni o pitica albă, întrucat masă să se află la limita dintre stelele destinate să explodeze și cele destinate să se prăvălească. Este catalogata că stea variabilă, deoarece a procedat la ejecția unei mari cantități de materie în 1972, care a condus-o temporar la magnitudinea de 0,70. Numele de „Enif” derivă
Epsilon Pegasi () [Corola-website/Science/333401_a_334730]
-
Steaua Pistol (sau V4647 Sgr) este una dintre stelele cele mai masive din Galaxia Noastră, în constelația Săgetătorul. Este o hipergigantă albastră situată la o distanță de de ani-lumină de Terra, aproape de centrul Galaxiei Noastre. Are o luminozitate echivalentă a 5
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
Steaua Pistol (sau V4647 Sgr) este una dintre stelele cele mai masive din Galaxia Noastră, în constelația Săgetătorul. Este o hipergigantă albastră situată la o distanță de de ani-lumină de Terra, aproape de centrul Galaxiei Noastre. Are o luminozitate echivalentă a 5 milioane de Sori și consumă în șase secunde
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
din Galaxia Noastră, în constelația Săgetătorul. Este o hipergigantă albastră situată la o distanță de de ani-lumină de Terra, aproape de centrul Galaxiei Noastre. Are o luminozitate echivalentă a 5 milioane de Sori și consumă în șase secunde atâta energie cât steaua noastră într-un an. Cu toate acestea, steaua Pistol este invizibilă cu telescopul optic, doar instrumentele cu infraroșu pot să o observe, din cauza puternicei prezențe a prafului interstelar din vecinătatea sa. Studii ale luminozității stelei Pistol au arătat că este
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
hipergigantă albastră situată la o distanță de de ani-lumină de Terra, aproape de centrul Galaxiei Noastre. Are o luminozitate echivalentă a 5 milioane de Sori și consumă în șase secunde atâta energie cât steaua noastră într-un an. Cu toate acestea, steaua Pistol este invizibilă cu telescopul optic, doar instrumentele cu infraroșu pot să o observe, din cauza puternicei prezențe a prafului interstelar din vecinătatea sa. Studii ale luminozității stelei Pistol au arătat că este una dintre cele mai masive observate vreodată. A
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
șase secunde atâta energie cât steaua noastră într-un an. Cu toate acestea, steaua Pistol este invizibilă cu telescopul optic, doar instrumentele cu infraroșu pot să o observe, din cauza puternicei prezențe a prafului interstelar din vecinătatea sa. Studii ale luminozității stelei Pistol au arătat că este una dintre cele mai masive observate vreodată. A fost comparată cu o altă stea, de același tip: Eta Carinae. Acest gen de stea este cunoscut ca un stadiu evolutiv denumit în engleză "" (în română: Variabilă
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
optic, doar instrumentele cu infraroșu pot să o observe, din cauza puternicei prezențe a prafului interstelar din vecinătatea sa. Studii ale luminozității stelei Pistol au arătat că este una dintre cele mai masive observate vreodată. A fost comparată cu o altă stea, de același tip: Eta Carinae. Acest gen de stea este cunoscut ca un stadiu evolutiv denumit în engleză "" (în română: Variabilă luminoasă albastră), care se caracterizează prin mari erupții, înainte de a evolua spre stadiul Wolf-Rayet. Steaua Pistol este o hipergigantă
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
din cauza puternicei prezențe a prafului interstelar din vecinătatea sa. Studii ale luminozității stelei Pistol au arătat că este una dintre cele mai masive observate vreodată. A fost comparată cu o altă stea, de același tip: Eta Carinae. Acest gen de stea este cunoscut ca un stadiu evolutiv denumit în engleză "" (în română: Variabilă luminoasă albastră), care se caracterizează prin mari erupții, înainte de a evolua spre stadiul Wolf-Rayet. Steaua Pistol este o hipergigantă variabilă albastră, cu un diametru de de kilometri, temperatura
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
comparată cu o altă stea, de același tip: Eta Carinae. Acest gen de stea este cunoscut ca un stadiu evolutiv denumit în engleză "" (în română: Variabilă luminoasă albastră), care se caracterizează prin mari erupții, înainte de a evolua spre stadiul Wolf-Rayet. Steaua Pistol este o hipergigantă variabilă albastră, cu un diametru de de kilometri, temperatura sa atinge K, iar ea este de 150 de ori mai masivă. Se găsește la 26.000 de ani-lumină de Pământ, în centrul Căii Lactee, în constelația Săgetătorul
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
de de kilometri, temperatura sa atinge K, iar ea este de 150 de ori mai masivă. Se găsește la 26.000 de ani-lumină de Pământ, în centrul Căii Lactee, în constelația Săgetătorul. Totuși, influența rotației și absența datelor privitoare la înclinația stelei Pistol în raport cu Pământul mențin incertitudini asupra adevăratei sale mase. De atunci au fost descoperite stelele WR 20a și NGC 3603 A1, prin metode directe, ca fiind cele mai masive stele cunoscute în prezent.
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
masivă. Se găsește la 26.000 de ani-lumină de Pământ, în centrul Căii Lactee, în constelația Săgetătorul. Totuși, influența rotației și absența datelor privitoare la înclinația stelei Pistol în raport cu Pământul mențin incertitudini asupra adevăratei sale mase. De atunci au fost descoperite stelele WR 20a și NGC 3603 A1, prin metode directe, ca fiind cele mai masive stele cunoscute în prezent.
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
Săgetătorul. Totuși, influența rotației și absența datelor privitoare la înclinația stelei Pistol în raport cu Pământul mențin incertitudini asupra adevăratei sale mase. De atunci au fost descoperite stelele WR 20a și NGC 3603 A1, prin metode directe, ca fiind cele mai masive stele cunoscute în prezent.
Pistol (stea) () [Corola-website/Science/333415_a_334744]
-
ai Neapolelui și în special Don Pedro de Toledo, primul guvernator și vărul al viceregelui, l-a inclus într-un sistem cuprinzător proiectat pentru a fortifica teritoriul orașului, bazat pe patru cetăți separate. "Castel Sant'Erasmo" a dobândit formă de stea hexagonala între 1537 și 1547 după planurile lui Pedro Luis Escriva din Valencia, un arhitect militar. Formă hexagonala îndrăzneață a atras critici acerbe din partea contemporanilor săi, astfel că Escriva a trebuit să-și apere proiectul în 1538 într-un material
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
(în ), în prezent Hotel Danieli, este o cladire somptuoasa din Veneția (Italia), care găzduiește un hotel de cinci stele. A fost construit la sfârșitul secolului al XIV-lea de către familia Dandolo. CNN îl citează că pe unul dintre primele cinci "hoteluri somptuoase" din oraș. În 2010, s-au realizat filmări intensive la hotel pentru "The Tourist", cu Johnny Depp
Palatul Dandolo () [Corola-website/Science/333421_a_334750]
-
(δ Cep / δ Cephei) este o stea din constelația Cefeu. este prototipul cefeidelor, în latină "Cepheidus Prototypus". Variabilitatea sa a fost descoperită de John Goodricke în 1784, fiind a doua Cefeidă căreia i-a fost observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
Cefeu. este prototipul cefeidelor, în latină "Cepheidus Prototypus". Variabilitatea sa a fost descoperită de John Goodricke în 1784, fiind a doua Cefeidă căreia i-a fost observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de Algol, o stea binară cu eclipse, variabilitatea stelei Delta Cephei este datorată pulsațiilor stelei. Ea variază cu o magnitudine de la 3,48 la 4,37, iar tipul său spectral fluctuează, și el între, F5 și G3. Perioada este de 5 zile, 8 ore
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
latină "Cepheidus Prototypus". Variabilitatea sa a fost descoperită de John Goodricke în 1784, fiind a doua Cefeidă căreia i-a fost observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de Algol, o stea binară cu eclipse, variabilitatea stelei Delta Cephei este datorată pulsațiilor stelei. Ea variază cu o magnitudine de la 3,48 la 4,37, iar tipul său spectral fluctuează, și el între, F5 și G3. Perioada este de 5 zile, 8 ore, 47 de minute și 32
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
fost descoperită de John Goodricke în 1784, fiind a doua Cefeidă căreia i-a fost observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de Algol, o stea binară cu eclipse, variabilitatea stelei Delta Cephei este datorată pulsațiilor stelei. Ea variază cu o magnitudine de la 3,48 la 4,37, iar tipul său spectral fluctuează, și el între, F5 și G3. Perioada este de 5 zile, 8 ore, 47 de minute și 32 de secunde. Evoluția spre maximum este
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
37, iar tipul său spectral fluctuează, și el între, F5 și G3. Perioada este de 5 zile, 8 ore, 47 de minute și 32 de secunde. Evoluția spre maximum este mai rapidă decât declinul spre minimum. Este una dintre puținele stele variabile cărora li se poate aprecia schimbarea periodică a strălucirii, fără ajutorul instrumentelor. Mai târziu, s-a descoperit că există două tipuri de cefeide, Delta Cephei fiind cunoscută, în prezent, ca fiind de tipul I (clasic). Se crede că stelele
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
stele variabile cărora li se poate aprecia schimbarea periodică a strălucirii, fără ajutorul instrumentelor. Mai târziu, s-a descoperit că există două tipuri de cefeide, Delta Cephei fiind cunoscută, în prezent, ca fiind de tipul I (clasic). Se crede că stelele de acest tip se formează cu mase mergând de la 3 la 30 de ori masa Soarelui, apoi, trec în secvența principală ca și stelele de tip B. Cu hidrogenul consumându-se în nucleu, aceste stele instabile sunt în prezent într-
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
cefeide, Delta Cephei fiind cunoscută, în prezent, ca fiind de tipul I (clasic). Se crede că stelele de acest tip se formează cu mase mergând de la 3 la 30 de ori masa Soarelui, apoi, trec în secvența principală ca și stelele de tip B. Cu hidrogenul consumându-se în nucleu, aceste stele instabile sunt în prezent într-un stadiu mai avansat de combustie nucleară. Cunoașterea distanței față de steaua Delta Cephei și de alte stele de același tip este esențială pentru calibrarea
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
I (clasic). Se crede că stelele de acest tip se formează cu mase mergând de la 3 la 30 de ori masa Soarelui, apoi, trec în secvența principală ca și stelele de tip B. Cu hidrogenul consumându-se în nucleu, aceste stele instabile sunt în prezent într-un stadiu mai avansat de combustie nucleară. Cunoașterea distanței față de steaua Delta Cephei și de alte stele de același tip este esențială pentru calibrarea raportului lor perioadă-luminozitate; aceste eforturi au fost tulburate până acum de
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
la 30 de ori masa Soarelui, apoi, trec în secvența principală ca și stelele de tip B. Cu hidrogenul consumându-se în nucleu, aceste stele instabile sunt în prezent într-un stadiu mai avansat de combustie nucleară. Cunoașterea distanței față de steaua Delta Cephei și de alte stele de același tip este esențială pentru calibrarea raportului lor perioadă-luminozitate; aceste eforturi au fost tulburate până acum de exactitatea paralaxei. Totuși, în 2002, Telescopul spațial Hubble a fost folosit pentru determinarea distanței de steaua
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
apoi, trec în secvența principală ca și stelele de tip B. Cu hidrogenul consumându-se în nucleu, aceste stele instabile sunt în prezent într-un stadiu mai avansat de combustie nucleară. Cunoașterea distanței față de steaua Delta Cephei și de alte stele de același tip este esențială pentru calibrarea raportului lor perioadă-luminozitate; aceste eforturi au fost tulburate până acum de exactitatea paralaxei. Totuși, în 2002, Telescopul spațial Hubble a fost folosit pentru determinarea distanței de steaua Delta Cephei (și de RR Lyrae
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
steaua Delta Cephei și de alte stele de același tip este esențială pentru calibrarea raportului lor perioadă-luminozitate; aceste eforturi au fost tulburate până acum de exactitatea paralaxei. Totuși, în 2002, Telescopul spațial Hubble a fost folosit pentru determinarea distanței de steaua Delta Cephei (și de RR Lyrae, o altă candelă standard) cu eroare mai mică de 4%: 273 de parseci (sau 890 de ani-lumină). Delta Cephei are și un companion, o stea de clasă B, de 500 de ori mai luminoasă
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]