49,332 matches
-
pleca în turneu, în 1973, timp de opt luni. Întors din turneu, se va căsători cu Tracy Lee, cuplul închiriind un mic apartament deasupra unei spălătorii, în Hollywood, Florida, Jaco a continuat să cânte jazz și R&B împreună cu diverși artiști precum Ira Sullivan sau Little Beaver. În 1972, Jaco Pastorius a început să predea basul la Universitatea din Miami. Aici a putut intra în contact cu mulți muzicieni străluciți, consacrați deja, sau în devenire. Dintre aceștia, s-a remarcat ghitaristul
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
debut al lui Pat Metheny (casa Improvising Artists), apoi cu percuționistul Bob Moses pe un album în trio, intitulat Bright Size Life (1976), la casa ECM. În paralel, a cântat cu multe alte grupuri, creându-și o reputație de veritabil artist. În același timp, soția sa Tracy, încerca să-i facă publicitate în clubul Bachelor III, în care era chelneriță. Într-o zi, când în club și-a făcut apariția Bobby Colomby, baterist și membru fondator al celebrului grup Blood, Sweat
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
ale basistului. Conform declarațiilor lui Zawinul, consemnate în cartea biografică a lui Milkowski, Jaco i-a trimis a doua zi la hotel, o bandă cu înregistrări brute pentru primul său album. Muzicianul austriac a ascultat banda, realizând imediat potențialul tânărului artist. Zawinul i-a dat o adresă, cei doi muzicieni începând în scurt timp să corespondeze. Convins de talentul excepțional al lui Jaco Pastorius, în 1976, Joe Zawinul l-a invitat să se alăture celebrului grup Weather Report. Jaco s-a
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
basist onorat cu acest titlu. Până în prezent doar 7 basiști au fost incluși în acest adevărat panteon al muzicii de jazz, respectiv restul de șase fiind Jimmy Blanton, Ray Brown, Ron Carter, Charles Mingus, Charlie Haden și Milt Hinton. Numeroși artiști au compus piese în amintirea muzicianului, cum ar fi piesa “Jaco”, compusă de Pat Metheny de pe albumul Pat Metheny Group (1978), compoziția lui Marcus Miller" Mr. Pastorius" de pe albumul lui Miles Davis, Amandla, Victor Bailey, cel care l-a înlocuit
Jaco Pastorius () [Corola-website/Science/331823_a_333152]
-
scriitorului britanic Eric Brown. Romanul prezintă colonia umană Meridian, o planetă eminamente oceanică, în care viața se desfășoară departe de fața luminată. Orașele se află pe insule mari, insulele mici fiind ocupate de proprietățile individuale. Populația este formată preponderent din artiști, a căror legătură cu Pământul este ținută prin intermediul teleportării: sosirea și plecarea oamenilor și obiectelor apare asemenea unor fulgere pe cerul planetei. Artiștii care populează Meridianul aparțin în marea lor parte uneia dintre cele două categorii: Amplificați și Transformați. Primii
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
se află pe insule mari, insulele mici fiind ocupate de proprietățile individuale. Populația este formată preponderent din artiști, a căror legătură cu Pământul este ținută prin intermediul teleportării: sosirea și plecarea oamenilor și obiectelor apare asemenea unor fulgere pe cerul planetei. Artiștii care populează Meridianul aparțin în marea lor parte uneia dintre cele două categorii: Amplificați și Transformați. Primii sunt cuplați la dispozitive miniaturizate asistate cerebral, auxiliare occipitale și tastaturi inserate în antebraț. Cei din urmă trec prin operații radicale care-i
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
unor animale terestre sau extraterestre, dispărute sau încă existente. Bob Benedict este un fost pilot, concediat după un accident în urma căruia au murit toți pasagerii navei sale. El s-a retras pe Meridian, unde a devenit mecanic pentru comunitatea de artiști a planetei. Într-una din zile, în timpul unui zbor efectuat alături de prietenul său Abe Cunningham, descoperă pe fața luminată a planetei cadavrul unui tehnician În cursul serii, în timp ce participau la un eveniment organizat de artista Tamara Trevellion, cei doi îl
Meridian (roman) () [Corola-website/Science/331892_a_333221]
-
unui deceniu. N.S. Petrescu s-a reprezentat cu nimb de sfânt ( Autoportretul "Sfântul" ) în timp ce în al doilea plan Stăncescu apare ca statuie satirizată în chip de brotăcel. În data de 2 mai 1896 s-a deschis prima expoziție a Salonului Artiștilor Independenți într-o clădire situată pe strada Franklin nr. 12, chiar în fața Salonului Oficial unde s-a deschis și Expoziția Artiștilor în Viață, organizată de Constatin I. Stăncescu. Nicolae Petrescu a participat pentru prima oară la o manifestare publică, Salonul
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
statuie satirizată în chip de brotăcel. În data de 2 mai 1896 s-a deschis prima expoziție a Salonului Artiștilor Independenți într-o clădire situată pe strada Franklin nr. 12, chiar în fața Salonului Oficial unde s-a deschis și Expoziția Artiștilor în Viață, organizată de Constatin I. Stăncescu. Nicolae Petrescu a participat pentru prima oară la o manifestare publică, Salonul Independenților, alături de fruntașii nemulțumiților Nicolae Vermont, Ștefan Luchian și Constantin Artachino. Organizarea expoziției a primit sprijinul lui Alexandru Bogdan-Pitești, Ion Angelescu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
1859 când a apărut pentru prima oară în spațiul românesc primele caricaturi. Acest gen artistic și-a impus propriul stil, în concordanță cu nivelul pe care l-a atins în presa internațională în primele decenii premergătoare Primului Război Mondial, prin creația unor artiști tineri, cum au fost: Constantin Jiquidi, Ary Murnu, Nicolae Mantu, Nicolae Petrescu-Găină și mai apoi Iosif Iser, Francisc Șirato și Camil Ressu. Nicolae S. Petrescu a fost o personalitate destul de puțin analizată de către specialiștii sau jurnaliștii ce au activat în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
un interviu pe care l-a avut cu Aurel Jiquidi a făcut următoarele precizări: Nicolae S. Petrescu a fost un caricaturist și desenator caracterizat prin vocație, el a știut să surprindă sufletul, chipul și caracterul modelelor sale ca nimeni altul. Artistul a știut să înfățișeze fără a jigni, uneori doar cu o ironie fină ca o înțepătură ușoară. Mărturie în acest sens stau comentariile critice pe care Tudor Arghezi le-a făcut în anul 1913: Nicolae S. Petrescu-Găină a demonstrat că
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
în primul deceniu al secolului al XX-lea până aproape de primul război mondial. Acestea au fost compoziții realizate pe seama intelectualilor, scriitorilor, pictorilor și sculptorilor. Exemplu în acest sens stau portretele primarului Craiovei Nicolae Romanescu, cel puțin o duzină, în care artistul îl surprinde în fel și fel de ipostaze care au legătură cu realizările lui de prim ales al urbei. Similare sunt portretele primarului Craiovei K.I. Pessiacov, variantele nenumărate ale "amicului" C.I. Stăncescu, ale lui Grigore Ventura, ale arhitectului G. Davidescu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
fi apărut într-o ediție restrânsă, pentru prieteni, și l-a prezentat pe caricaturist ca fiind "un cunoscut al bucureștenilor de la Capșa, Imperial și (al) parlamentarilor". El i-a adus elogii importante calificându-l a fi "...cel mai bun dintre artiștii bucureșteni... un artist adevărat, iubitor de culoare și forme priceput în gustul lucrurilor frumoase, armonie în judecăți și spiritual..." "Albumul meu" are în componența sa 42 de caricaturi executate în guașă și acuarelă, dar care sunt reproduse în album în
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
o ediție restrânsă, pentru prieteni, și l-a prezentat pe caricaturist ca fiind "un cunoscut al bucureștenilor de la Capșa, Imperial și (al) parlamentarilor". El i-a adus elogii importante calificându-l a fi "...cel mai bun dintre artiștii bucureșteni... un artist adevărat, iubitor de culoare și forme priceput în gustul lucrurilor frumoase, armonie în judecăți și spiritual..." "Albumul meu" are în componența sa 42 de caricaturi executate în guașă și acuarelă, dar care sunt reproduse în album în alb-negru. Albumul a
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Hii, mi-am pierdut creionul"). Pentru prima oară porecla de Găină apare, după spusele lui Paul Rezeanu, în anul 1898, anul apariției albumului de caricaturi "Contimporani". După opinia lui Rezeanu, Nicolae Petrescu și-ar fi însușit porecla prin anul 1904. Artistul Nicolae Petrescu a semnat o mulțime de lucrări cu numele Găină și încet, încet, și-a transformat porecla într-un renume. Astfel, el și-a făcut autoportrete în care apare în postura de cocoș sau găină. Părerile criticilor (Adrian Maniu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Mecena al artelor, era un om cultivat cu studii la Paris, jovial, scriitor, intelectual rafinat, radios, critic de artă și un om de un bun gust desăvârșit. El organiza adesea la moșia sa de la Vlaici-Olt, tabere de creație unde invita artiști lirici, pictori, sculptori și actori. La București situația era similară, ba mai mult, sculptorilor și pictorilor le-a pus la dispoziție un atelier cu cele necesare activității artistice și le achiziționa lucrările. Pe de altă parte, Alexandru Bogdan-Pitești avea și
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
se urcă în elicopter. "Firewatch" este primul joc video al celor de la Campo Santo, și a fost creat de Jake Rodkin și Sean Vanaman, foști creatori la "The Walking Dead"; Nels Anderson, designer al jocului "Mark of the Ninja"; și artistul Olly Moss. Chris Remo a fost implicat în multe aspecte ale designului, și a fost și compozitorul jocului. Dezvoltarea pentru "Firewatch" a început dintr-o pictură de-a lui Moss. Jane Ng, artista principală de la Campo Santo, i-a fost
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
Vanaman a considerat piesa ca fiind prea impunătoare, și ar costa prea mult pentru licențiere. Când a realizat că ar costa prea mult și să comande un cântec, Remo a căutat o piesă în stilul anilor '80, realizată de un artist independent, ceea ce a dus la folosirea melodiei "Push Play". Piesa conține o combinație de chitară electrică și chitară acustică, chitară bass și orgă, cu mostre de la Fender Rhodes în locul pianului. Remo a cântat el însuși la instrumente. Jocul a fost
Firewatch () [Corola-website/Science/335563_a_336892]
-
scurtmetraj cu o durată de aproximativ 7 minute. Povestea face parte, de asemenea, din moștenirea lui Creangă în Republica Moldova. Înainte de proclamarea independenței în 1991, în timp ce regiunea încă făcea parte ca RSS Moldovenească din Uniunea Sovietică, unul dintre cei mai importanți artiști moldoveni, Igor Vieru, a realizat ilustrații originale pentru edițiile locale ale poveștii. Începând de la sfârșitul anilor '80 ai secolului al XX-lea, regizorul român Ion Popescu-Gopo a început să lucreze la o variantă cinematografică personală a poveștii „Dănilă Prepeleac”, pe
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
(n. 1885; d. după 1923) a fost un pictor și grafician expresionist german. Ca membru al mișcării artistice „Novembergruppe“, înființată în 1918 la Berlin, la care, datorită inițiativei galeristului Herwarth Walden (Georg Lewin), au aderat mai mulți artiști plastici din grupările „Der Sturm“, „Bauhaus“, DADA și „Werkbund“ (printre care și trei artiști originari din România, M. H. Maxy, Arthur Segal și Hans Mattis-Teutsch), s-a întâlnit și s-a împrietenit cu Mattis-Teutsch, căruia i-a dedicat o lucrare
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
expresionist german. Ca membru al mișcării artistice „Novembergruppe“, înființată în 1918 la Berlin, la care, datorită inițiativei galeristului Herwarth Walden (Georg Lewin), au aderat mai mulți artiști plastici din grupările „Der Sturm“, „Bauhaus“, DADA și „Werkbund“ (printre care și trei artiști originari din România, M. H. Maxy, Arthur Segal și Hans Mattis-Teutsch), s-a întâlnit și s-a împrietenit cu Mattis-Teutsch, căruia i-a dedicat o lucrare. Între 1920 și 1923 Arthur Goetz a participat la expozițiile colective a acestei grupări
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
abstract, propagate de reprezentanții grupei „Novembergruppe“. Astfel Goetz a colaborat la prezentarea grafică a revistei de avangardă literară-politică „Die Aktion“, publicând o serie de lucrări grafice (cf. vol. 8, nr. 39/40, 5 octombrie 1918), fiind apoi inclus în lista artiștilor de excepție a Muzeului de Artă Modernă (Museum of Modern Art, MoMA) din New York, împreună cu Karl Schmidt-Rottluff, Wilhelm Schuler, Ines Wetzel, Walter O. Grimm, Bruno Beye, Wladislav Skotarek, Josef Capek, Franz Wilhelm Seiwert, Julius Kaufmann si Erich Goldbaum, deasemenea colaboratori
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
peste 200 de opere din colecțiile de artă Lothar-Günther Buchheim și Henri Nannen (Kunsthalle Emden), a fost prezent și Arthur Goetz - împreună cu Kandinsky, Marc, Klee, Kubin, Kokoschka, Picabia, Feininger, Segal și alți reprezentanți renumiți ai expresionismului european -, după cum confirmă lista artiștilor expozanți în catalogul întocmit de Frank Schmidt: Die Sammlung Henri Nannen - Werke der klassischen Moderne (Colecția Henri Nannen - opere ale modernismului clasic). Astfel a început reintrarea lui Arthur Goetz în arena artei moderne al secolului 20.
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
Andrei Vadimovici Makarevici (în rusă:Андрей Вадимович Макаревич, n. 11 decembrie 1953, Moscova, URSS) este un cantautor și chitarist, pianist, compozitor, poet și grafician sovietic și rus, fondatorul celei mai vechi formații rock încă active în Rusia, „Mașină Vremeni”, Artist al poporului al Rusiei (1999). s-a născut în 1953 la Moscova în familia arhitectului Vadim Grigorievici Makerevici și a medicului ftiziolog Nina Markovna Makarevici, născută Șmuilovici.Tatăl era de origine bielorusa, cu rădăcini țărănești și aristocratice, polone și grecești
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
copiilor refugiați din Donețk a fost acuzat că ar fi cântat în fața militarilor ucraineni și denunțat în anumite foruri publice și ziare ruse că „trădător”.Într-un prim proces de calomnie pe care l-a inițiat împotriva unui scriitor (Prohanov), artistul a obținut câștig de cauză și despăgubiri. Makarevici a fost căsătorit de trei ori: mai întâi (1976-1979) cu Elenă Fesunenko, pe atunci studentă în istorie, apoi Alla Golubkina (1986-1989) , iar a treia oară (2003-2010) cu stilista și fotografa Natalia Golub
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]