48,602 matches
-
anul 1818. Are hramul „"Sfântul Gheorghe"”, aparține cultului ortodox și administrativ depinde de Protopopiatul Ceahlău - Arhiepiscopia Iașilor - Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI:NT-II-m-B-10619. Însemnarea de deasupra pridvorului, în ceea ce privește data construirii edificiului trimite la anul 1818, dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la București menționează că aceasta a fost dăruită bisericii din satul Galu în 8 noiembrie 1780. Ar rezulta că actuala biserică s-a construit la începutul veacului al
Biserica de lemn din Galu () [Corola-website/Science/317109_a_318438]
-
-se urmele lăsate de un proiectil, care a explodat în apropiere. La data de 30 mai 2003, cu binecuvântarea arhiepiscopului Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților și cu purtarea de grijă a parohului, pr. dr. Florentin Loghinoaia, s-a început construirea Paraclisului „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, ridicat pe locul vechii case de prăznuire (din scândură de brad acoperită cu azbest) a Bisericii „Sfinții Voievozi”. La 29 mai 2005, IPS Pimen a sfințit cele două cruci înălțate deasupra altarului și turnul
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
vestic al pridvorului. Pridvorul are o formă dreptunghiulară, având deasupra sa turnul-clopotniță. Pe laturile de nord și de sud se află câte o fereastră mare. Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra în biserică înainte de construirea pridvorului. Pronaosul are o calotă octogonală rezemată de două grinzi transversale. Naosul este și el de formă dreptunghiulară, având în părțile laterale (de nord și de sud) două abside pentagonale, în care s-au practicat două ferestre mari (0,90x1
Biserica de lemn Sfinții Voievozi din Bogdănești () [Corola-website/Science/317117_a_318446]
-
înaltă și o ușoară frângere în zona absidelor. Streașina largă are scopul de a proteja pereții bisericii, nepermițând apei de ploaie să se scurgă pe pereți. Deoarece mica biserică de lemn nu mai făcea față nevoilor comunității, a devenit necesară construirea unei noi biserici. În anul 2001, în vremea păstoririi preotului paroh Vasile Damian, în apropiere de biserica de lemn s-a început construcția unei biserici noi, de zid. Lucrările au fost continuate de preotul Florentin Gheorghiu, în timpul căruia s-a
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
de zid. Lucrările au fost continuate de preotul Florentin Gheorghiu, în timpul căruia s-a montat acoperișul și s-au realizat tencuielile interioare și exterioare, și apoi de preotul Ionel Coca, în timpul căruia a fost finalizată construcția și înfrumusețarea sfântului lăcaș. Construirea noii biserici s-a realizat prin contribuția enoriașilor, cu fonduri din partea Guvernului României și de la Consiliul Județean Suceava. Biserica nouă din Forăști, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", a fost sfințită duminică, 1 august 2010, de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
o formă pătrată, având deasupra sa turnul clopotniță. În pereții de est și de vest ai pridvorului se află două ferestre (0.55x0.80 metri). Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra în biserică înainte de construirea pridvorului. Intrarea se face printr-un portal ce are la partea superioară o inscripție flancată de motive decorative. Pe ambele rame ale ușii se află aceleași motive dispuse simetric: o vază din care cresc trei ramuri cu terminațiile trilobate, deasupra
Biserica de lemn din Forăști () [Corola-website/Science/317118_a_318447]
-
au unificat sub numele de Dărmănești. După anexare, austriecii au început colonizarea de populații din Galiția, în special ruteni. Dacă până atunci, sătenii se duceau la slujbele religioase oficiate la Mănăstirea Pătrăuți, odată cu creșterea numerică a populației a devenit necesară construirea unei biserici în Dărmănești. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost construită o biserică de lemn pe terenul familiei Tarnoviețchi din Dărmănești. Biserica a avut inițial hramul "Nașterea Domnului", acesta fiind schimbat în anul 1875 în cel de "Înălțarea
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
biserica a suferit unele lucrări de reparații. În anul 1876, s-au adăugat un pronaos în partea de vest (unde se afla inițial accesul) și s-a înlocuit tâmpla. În anii 1887 și 1894 s-au efectuat noi reparații. După construirea unei biserici de lemn în satul Măriței (1897-1900), numărul enoriașilor s-a redus. În 1928 s-a înlocuit învelitoarea de șindrilă a edificiului cu una din tablă și s-au construit două turle false de mici dimensiuni (una deasupra altarului
Biserica de lemn din Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/317119_a_318448]
-
a bisericii. Pridvorul are o formă pătrată, având deasupra sa turnul clopotniță. În pereții de est și de vest ai pridvorului se află două ferestre. Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra în biserică înainte de construirea pridvorului. Ancadramentul este decorat cu motive animaliere și vegetale, dispuse simetric pe bârnele verticale încastrate în talpă. Pronaosul are în partea vestică o formă poligonală cu trei laturi, cu o fereastră în ax (0.30x0.75 metri). El are deasupra
Biserica de lemn din Drăgușeni () [Corola-website/Science/317124_a_318453]
-
al XVIII-lea de către nemțeni, adică de gospodarii de pe moșia Mănăstirii Neamț. Vechea biserică se găsea lângă actuala biserică din satul Bărăști, unde se mai găsesc urmele sfântului altar. Aceasta a devenit cu timpul neîncăpătoare, iar preotul Petru a început construirea unei noi biserici de lemn, fiind ajutat și de locuitorii satului. Construirea noului lăcaș de cult, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15 august 1808 (de ziua hramului). Pe
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
Vechea biserică se găsea lângă actuala biserică din satul Bărăști, unde se mai găsesc urmele sfântului altar. Aceasta a devenit cu timpul neîncăpătoare, iar preotul Petru a început construirea unei noi biserici de lemn, fiind ajutat și de locuitorii satului. Construirea noului lăcaș de cult, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15 august 1808 (de ziua hramului). Pe spatele pomelnicului de lemn al bisericii se află pictată următoarea inscripție: "„Pomelnicul
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
de lemn. În zonele în care lemnul era o raritate, pentru susținerea construcției erau folosite oase de mamut (până în anii 10 000 î.Hr.) În jurul anului 6000 î.Hr. însă, oamenii au început să folosească cărămizi de mâl uscat și lemn pentru construirea caselor. Acopereau pereții cu o tencuială fină, pe care pictau ornamente întrebuințând coloranți din plante. Podelele erau goale ori acoperite cu paie sau piei de animale. Mobila era compusă din mese și paturi, făcute din cărămizi de mâl. Pentru a
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
alcătuită din stâlpii de calcar în formă literei "T" este gravată cu desene zoomorfice și are o înălțime de până la 7 metri și o greutate de 50 de tone. Acesta este primul sit din lume care demonstrează iscusința vânătorilor-culegători în construirea unor structuri complexe durabile. Destinația acestei construcții este necunoscută, fiind consacrată fie unor ceremonii religioase, fie unui proiect științific. Schimbările climatice din perioada neolitica (8000 î.Hr.-3000 î.Hr.) au determinat dezvoltarea și extinderea agriculturii, aspect care a condus la apariția
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
s-au realizat construcții răcoroase și umbroase, cu arcade, iluminat și ventilație adecvate. Maiașii au construit piramide înalte, care să depășească înălțimea arborilor din jungla înconjurătoare. Milioane de blocuri din piatra au fost finisate, ridicate și cărate cu spinarea pentru construirea părții de sus. Creta a reprezentat locul de baștină al celei mai timpurii civilizații europene, civilizația minoică. Membrii acesteia au construit pană în anul 2000 î.Hr. palate și așezări cu drumuri pavate. Palatul din Cnossos, construit în 1500 î.Hr., era
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
două drumuri, fiind înconjurat de clădiri publice, de exemplu, bazilici (săli de judecată și activități comerciale), temple și arce de triumf. Statul deținea monopol asupra materialelor de construcții. Fabricarea cărămizilor se desfășura în cărămidăriile statului, iar armata suporta cheltuielile pentru construirea clădirilor civile. Drumurile și podurile care străbăteau imperiul au permis circulația rapidă a bunurilor, informațiilor și trupelor. Vila romană, cu grădini, terase și coloane, ilustrează situația materială înfloritoare a romanilor. Fiind o expresie a puterii statului, arta Romei antice, era
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și turlele bisericilor au devenit mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și masive. Zidurile exterioare ale castelelor erau construite în așa fel încât să închidă o așezare, uneori un oraș întreg. Normanzii erau maeștrii în construirea castelelor, dar și japonezii, arabii și mayașii erau pricepuți în acest domeniu. În toată Europa de Vest se puteau întâlni castele construite pe înălțimi și împrejmuite cu un zid de apărare din lemn sau din piatră, situat la mare distanță. În cazul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
lume, clădirile au căpătat o formă mai elegantă și mai putin greoaie. Ornamentele sculptate din templele khmere, acoperișurile palatelor și templelor Ming din China și remarcabila lemnărie japoneză sunt repere ale unei perioade fecunde din punct de vedere arhitectonic. Pentru construirea unui castel era nevoie de o echipa numeroasa de lucrători, condusă de un zidar (mason) cu experiență. Materialele erau aduse în poziția necesară folosindu-se frânghii, scripeți, schele de lemn și cai. Cioplirea pietrei era o serie importantă, al cărei
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
arcele brutante, curbate peste stâlpi, și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți. Instabilitatea politică în Europa Evului Mediu a determinat construirea unui număr mare de castele și fortificații, care serveau drept reședințe pentru nobili, seniori și regi, dar și ca fortărețe. Arhitectura europeană militară a adoptat o serie de elemente aduse de cruciați din Bizanț și din Țara Sfântă, însă castelele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
proiecte de construcții, atât din motive practice, cât și pentru a impresiona. În India, moscheile, parcurile și palatele vaste și elegante ale mogulilor au dus arhitectura islamică pe noi culmi. În China dinastiei Qing, creșterea extraordinară a populației a impus construirea unor noi orașe și a unor lucrări de interes public. În Imperiul Otoman, elevii celebrului arhitect Sinan, au construit moschei, bazaruri, palate și clădiri publice în stilul lansat de marele maestru. Europa a fost scena celor mai mari schimbări. Londra
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
georgiană în Anglia sau stilul palladin în SUA. Necesitatea de a experimenta noi tehnici industriale i-a determinat pe arhitecți să conceapă noi tipuri de clădiri, folosind materiale noi. În 1779 s-a folosit pentru prima dată fierul turnat, la construirea unui pod peste râul Severn, la Coalbrookdale, din Anglia . Tendința de a folosi materiale noi avea sa cunoască o înflorire în perioada victoriană, din secolul XIX. În multe regiuni ale lumii au rămas în uz stilurile tradiționale ce foloseau materiale
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
canalizarea să se dezvolte în același ritm. În subteranele orașelor s-au construit noi conducte de apă, conductele din fier turnat și în final, toate acestea au dus la realizarea canalizării. Progresul tehnologic și progresul cunoștințelor inginerești au făcut posibilă construirea podurilor tot mai lungi. Fierul și oțelul erau acum disponibile. Prin utilizarea schelelor de otel s-au putut realiza zgârie-nori, structuri ca Turnul Eiffel (300 m), construit pentru marea expoziție din 1889 și Statuia Libertății din portul New York, un dar
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
construit pentru marea expoziție din 1889 și Statuia Libertății din portul New York, un dar și un simbol al libertății și prieteniei din partea poporului francez către poporul american cu ocazia centenarului american. Dezvoltarea căilor ferate le-a oferit arhitecților posibilități noi: construirea gărilor în orașe, ce simbolizau prosperitatea erei industriale. Utilizarea betonului armat la începutul secolului XX a adus o arhitectură mai putin esențială. Aspectul clădirilor a început să fie tot mai simplu și mai puțin decorativ, stil semnificativ dezvoltat după Primul
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
său i-a influențat puternic pe arhitecții europeni înainte de Marele Război. În anii 1930 i s-a alăturat arhitecții europeni, ca Mies van Der Rohe, care fugiseră din cauza persecuțiilor din țările lor. Lipsa de spațiu din orașele mari au determinat construirea de zgârie-nori. Empire State Building din New York, finisat în 1931, era cea mai înaltă clădire din lume, cu cele 102 etaje ale sale. Începerea celui de-al Doilea Război Mondial a oprit ridicarea de construcții în Europa. Dar în America de Sud
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
de construcție a clădirilor. Moderniștii, de exemplu celebrul Le Corbusier, nu se mai considerau simpli constructori, ci adevărații artiști și modelatori ai societății, iar perioada postbelică le-a oferit arhitecților această posibilitate, deoarece statele europene urmăreau refacerea mediului urban și construirea de locuințe pentru toată lumea. În Europa, Le Corbusier înălța blocuri-turn rezidențiale, iar Ludwig van der Rohe, emigrând în SUA, construia primii zgârie-nori din oțel și sticlă destinați corporațiilor. Cladirea Seagram din New York, construită între 1954-1958, este un model de zgârie-nori
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
în țara noastră un sat lângă Baia, anume Buciumeni (...). Iar hotarul acestui sat începând (...) până la pârâul ce merge la Radeșani, lângă Stăniga”". Această danie a fost întărită 10 ani mai târziu de către domnitorul Ștefan al II-lea al Moldovei. După construirea Mănăstirii Slatina (1554-1558) de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu, satul Rădășeni a devenit moșie mănăstirească. Conform tradiției, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615 și 1621-1623) ar fi învățat carte la Rădășeni și apoi, după urcarea sa pe tronul Moldovei, ar fi
Biserica de lemn din Rădășeni () [Corola-website/Science/317140_a_318469]