47,696 matches
-
o altă candelă standard) cu eroare mai mică de 4%: 273 de parseci (sau 890 de ani-lumină). Delta Cephei are și un companion, o stea de clasă B, de 500 de ori mai luminoasă decât Soarele. Companionul se află față de steaua principală la circa 41 de secunde de arc, care, la acea distanță, corespunde la circa de unități astronomice distanță, și cu magnitudinea 13. Totuși se crede că este doar un companion optic și nu este legat gravitațional de steaua principală
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
față de steaua principală la circa 41 de secunde de arc, care, la acea distanță, corespunde la circa de unități astronomice distanță, și cu magnitudinea 13. Totuși se crede că este doar un companion optic și nu este legat gravitațional de steaua principală, Delta Cephei.
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
origine română specializat pe spadă, laureat cu aur pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 1973 de la Göteborg. A început să practice scrima la vârstă de nouă ani cu antrenorul Alexandru Csipler. După bacalaureat s-a transferat la CSA Steaua sub conducerea lui Constantin Ciocârlie. În anul 1970 s-a întors la Satu Mare, dar nu a putut obține o viză de ieșire din târa pentru competiții. Când a primit un pașaport în 1972 a decis să plece în Germania, fiind
Josef Szepeschy () [Corola-website/Science/334551_a_335880]
-
este o planetă ce orbitează în jurul stelei Kepler-452 (constelația Lebăda). Aceasta a fost identificată cu ajutorul telescopului spațial Kepler, descoperirea fiind anunțată public de către NASA la 23 iulie 2015. Este prima planetă „similară” Pământului descoperită în „zona locuibilă” a unei stele foarte asemănătoare cu Soarele; totodată este a
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
este o planetă ce orbitează în jurul stelei Kepler-452 (constelația Lebăda). Aceasta a fost identificată cu ajutorul telescopului spațial Kepler, descoperirea fiind anunțată public de către NASA la 23 iulie 2015. Este prima planetă „similară” Pământului descoperită în „zona locuibilă” a unei stele foarte asemănătoare cu Soarele; totodată este a doua, cea mai asemănătoare Pământului planetă cunoscută până în prezent (după Kepler-438B). Intitulată într-un comunicat de presă drept "Pământul 2.0", nou descoperita planetă se află la o distanță de 1.400 de
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
planetă se află la o distanță de 1.400 de ani lumină de Terra; ținând cont de actuala viteză a sondei New Horizons, cea mai rapidă la moment, aceasta ar ajunge la destinație în cca. 25,8 mln. de ani. Steaua „părinte” este în aceeași clasă spectrală ca Soarele (G2V), dar cu 20% mai luminoasă, ceea ce se datorează în principal vârstei mai înaintate de cca. 6 miliarde de ani, cu cca. 1,5 miliarde de ani mai mult ca Soarele (stelele
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
Steaua „părinte” este în aceeași clasă spectrală ca Soarele (G2V), dar cu 20% mai luminoasă, ceea ce se datorează în principal vârstei mai înaintate de cca. 6 miliarde de ani, cu cca. 1,5 miliarde de ani mai mult ca Soarele (stelele își cresc luminozitatea pe măsură ce îmbătrânesc) dar și masei puțin mai mari (cu 3,7%). Steaua are un diametru cu 11% mai mare ca al Soarelui și o temperatură foarte apropiată: 5757K, spre deosebire de 5778K pentru Soare. Planeta orbitează la o distanță
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
ceea ce se datorează în principal vârstei mai înaintate de cca. 6 miliarde de ani, cu cca. 1,5 miliarde de ani mai mult ca Soarele (stelele își cresc luminozitatea pe măsură ce îmbătrânesc) dar și masei puțin mai mari (cu 3,7%). Steaua are un diametru cu 11% mai mare ca al Soarelui și o temperatură foarte apropiată: 5757K, spre deosebire de 5778K pentru Soare. Planeta orbitează la o distanță de 1,046 u.a., adică cca. 5% mai mare ca distanța orbitală medie a
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
a Pământului, are o perioadă de revoluție de 385 de zile, comparativ cu cea a Pământului de 365 de zile. este cu aproximativ 60% mai mare în diametru decât Terra, și se găsește în mod preliminar în zona locuibilă a stelei „părinte”. Este de 5 ori mai masivă ca Pământul și are o accelerație gravitațională la suprafață aprox. dublă, dar calcule ale masei planetei sunt doar estimative. Este o planetă telurică (terestră), dar probabil în categoria celor super-terestre, probabil activă geologic
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
telurică (terestră), dar probabil în categoria celor super-terestre, probabil activă geologic și vulcanică din cauza masei și densității crescute. Este probabil acoperită cu un strat des de nori de apă și cu o cantitate substanțială de apă în atmosferă. De la suprafață, steaua sa ar arăta aproximativ identic cu Soarele privit de pe Pământ. Ar mai putea fi și o planetă gazoasă din categoria unui Mini-Neptun., dar pe baza măsurătorilor actuale are șanse mari să fie telurică. Planeta primește cu 10% mai multă energie
Kepler-452b () [Corola-website/Science/334554_a_335883]
-
manuală a imaginilor pentru descoperirea de asteroizi. Dar în ziua de azi calculatoarele pot analiza imagini astronomice digitale și le pot compara cu cataloage stelare care conțin până la 1 miliard de poziții stelare, pentru a vedea dacă una din acele „stele” (puncte luminoase) este de fapt o predescoperire a unui obiect deja descoperit. Tehnica a fost folosită până la mijlocul anilor 1990 pentru a determina orbitele unui număr foarte mare de planete minore. Într-un caz extrem de predescoperire, un obiect a fost
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
1613, când o parte din orbita sa se afla direct în spatele lui Jupiter (privit de pe Pământ). Deoarece Neptun se mișcă foarte încet și nu este foarte luminos (comparativ cu alte planete de la acea vreme), Galileo a confundat planeta cu o stea fixă și Neptun a rămas nedescoperit până în 1846. Galileo a notat că „steaua” nu pare să se miște prin observația că nu și-a schimbat distanța aparentă față de stea cunoscută. În 1795 și astronomul Lalande a confundat Neptun cu o
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
privit de pe Pământ). Deoarece Neptun se mișcă foarte încet și nu este foarte luminos (comparativ cu alte planete de la acea vreme), Galileo a confundat planeta cu o stea fixă și Neptun a rămas nedescoperit până în 1846. Galileo a notat că „steaua” nu pare să se miște prin observația că nu și-a schimbat distanța aparentă față de stea cunoscută. În 1795 și astronomul Lalande a confundat Neptun cu o stea. În 1690, astronomul John Flamsteed a făcut același lucru cu Uranus, pe
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
alte planete de la acea vreme), Galileo a confundat planeta cu o stea fixă și Neptun a rămas nedescoperit până în 1846. Galileo a notat că „steaua” nu pare să se miște prin observația că nu și-a schimbat distanța aparentă față de stea cunoscută. În 1795 și astronomul Lalande a confundat Neptun cu o stea. În 1690, astronomul John Flamsteed a făcut același lucru cu Uranus, pe care l-a catalogat drept „steaua” "34 Tauri". Datele de descoperire și predescoperire pentru unele planete
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
fixă și Neptun a rămas nedescoperit până în 1846. Galileo a notat că „steaua” nu pare să se miște prin observația că nu și-a schimbat distanța aparentă față de stea cunoscută. În 1795 și astronomul Lalande a confundat Neptun cu o stea. În 1690, astronomul John Flamsteed a făcut același lucru cu Uranus, pe care l-a catalogat drept „steaua” "34 Tauri". Datele de descoperire și predescoperire pentru unele planete pitice cunoscute și probabile:
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
prin observația că nu și-a schimbat distanța aparentă față de stea cunoscută. În 1795 și astronomul Lalande a confundat Neptun cu o stea. În 1690, astronomul John Flamsteed a făcut același lucru cu Uranus, pe care l-a catalogat drept „steaua” "34 Tauri". Datele de descoperire și predescoperire pentru unele planete pitice cunoscute și probabile:
Precovery () [Corola-website/Science/334610_a_335939]
-
în presa românească și străină peste 400 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone, receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice. Principalele publicații în care au apărut aceste contribuții: Steaua, România Literară, Luceafărul, Cronică, Tribuna, Orizont, Ateneu, Argeș, Convorbiri literare, Flacăra, Vatra, Familia, Evenimentul, Romanian Review, Curentul; Viața Românească, Ecart, Economistul, Diplomat Club, Tomis, Polonus și altele; 1963-2006 - A editat și prefațat cca 50 de volum ; Zenon Kosidowski, Povestiri biblice
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
jocului o recenzie mixtă, spunând, ""Mafia 3" conține una dintre poveștile mele preferate ale anului, prezentări splendide, o coloană sonoră grozavă și o lume interesantă. Din nefericire, designul misiunilor și randamentul sunt foarte slabe." În recenzia sa de 2/5 stele, Sam White de la "The Guardian" a scris, "Pentru a spune că "Mafia III" este o dezamăgire este o laudă. Are toate elementele pentru a forma un joc grozav: povestea și mizanscena sunt superbe, direcția și stilul sunt grozave, dar mecanica
Mafia III () [Corola-website/Science/334654_a_335983]
-
O supergigantă albastră este o stea supergigantă (clasificarea luminoasă I) a tipului spectral O sau B. Foarte luminoase și foarte fierbinți (temperatura lor efectivă este cuprinsă între 20 000 - 50 000 K), au, în mod normal, o masă cuprinsă între 10 și 50 de mase solare
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
cuprinsă între 20 000 - 50 000 K), au, în mod normal, o masă cuprinsă între 10 și 50 de mase solare, o rază superioară a 25 de raze solare și sunt dispuse în unghiul superior stâng al Diagramei Hertzsprung-Russell. Aceste stele, extrem de rare și de enigmatice, sunt cele mai calde și mai strălucitoare din Universul cunoscut, dar raritatea lor contrastează eficient cu marea lor luminozitate, încât o bună parte din stelele albastre vizibile pe cerul nocturn sunt supergigante albastre. Ca urmare
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
sunt dispuse în unghiul superior stâng al Diagramei Hertzsprung-Russell. Aceste stele, extrem de rare și de enigmatice, sunt cele mai calde și mai strălucitoare din Universul cunoscut, dar raritatea lor contrastează eficient cu marea lor luminozitate, încât o bună parte din stelele albastre vizibile pe cerul nocturn sunt supergigante albastre. Ca urmare a masivității lor au o viață relativ scurtă și sunt observate îndeosebi în structurile cosmice tinere, cum sunt roiurile deschise, pe brațe ale galaxiilor spirale și ale galaxiilor neregulate. Mai
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
și sunt observate îndeosebi în structurile cosmice tinere, cum sunt roiurile deschise, pe brațe ale galaxiilor spirale și ale galaxiilor neregulate. Mai rar sunt observate în nucleele galaxiilor spirale, ale galaxiilor eliptice și în roiurile globulare, compuse în principal din stele bătrâne. O supergigantă albatră faimoasă este Rigel (β Orionis), steaua cea mai luminoasă din constelația Orion, care are masa de circa 20 de ori mai mare decât Soarele și o luminozitate egală cu 60 000 de luminozități solare. Faza de
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
roiurile deschise, pe brațe ale galaxiilor spirale și ale galaxiilor neregulate. Mai rar sunt observate în nucleele galaxiilor spirale, ale galaxiilor eliptice și în roiurile globulare, compuse în principal din stele bătrâne. O supergigantă albatră faimoasă este Rigel (β Orionis), steaua cea mai luminoasă din constelația Orion, care are masa de circa 20 de ori mai mare decât Soarele și o luminozitate egală cu 60 000 de luminozități solare. Faza de supergigantă albastră reprezintă o etapă evolutivă în care fuziunea nucleară
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
masa de circa 20 de ori mai mare decât Soarele și o luminozitate egală cu 60 000 de luminozități solare. Faza de supergigantă albastră reprezintă o etapă evolutivă în care fuziunea nucleară are loc mai lent și constituie preludiul morții stelei. Din cauza acestei încetiniri, steaua se contractă și, din moment ce o cantitate mare de energie este emisă de o suprafață fotosferică mică, temperatura crește semnificativ la suprafață. O supergigantă roșie poate, în orice moment, să se transforme într-o supergigantă albastră, cu
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]
-
de ori mai mare decât Soarele și o luminozitate egală cu 60 000 de luminozități solare. Faza de supergigantă albastră reprezintă o etapă evolutivă în care fuziunea nucleară are loc mai lent și constituie preludiul morții stelei. Din cauza acestei încetiniri, steaua se contractă și, din moment ce o cantitate mare de energie este emisă de o suprafață fotosferică mică, temperatura crește semnificativ la suprafață. O supergigantă roșie poate, în orice moment, să se transforme într-o supergigantă albastră, cu condiția existenței unor reacții
Supergigantă albastră () [Corola-website/Science/334665_a_335994]