4,977 matches
-
foști adversari stăteau tăvăliți pe un rotocol de iarbă și rîdeau unul la altul, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Am încercat mai multe chei de interpretare, dar nici una nu mi se pare a fi cea bună. *„Unde a încăput atîta idealism în mine, de am putut să-ți dau și ție!”, s-a mirat într-o zi Ioan Grigoriu („Jean”, pentru ai săi) în fața fiicei, profesoara Monica, necăjit că manifestă aceeași lipsă de „realism” ca și dînsul. O lipsă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
misterul avea tot atîtea necunoscute. „Timpul e - mai zice G. prin gura scumpă a personajului care îi reprezintă ideile - marele judecător al vieții noastre în trecerea prin veranda pe care o străbatem cîte zile avem de trăit”. E vorba - nu încape îndoială - de „trecerea prin veranda verde”! Constat din nou că G. e „tare” în definiții: „Răzbunarea e o atitudine umană care-mi displace... Nu sînt în stare s-o profesez... Îmi repugnă!” Cît fals și redundanță! Dacă aș băga un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
parc!” în această privință, dezacordul nostru e net. *E aproape plină strada cu ei. Au ieșit „pe centru”. Poartă geci îmblănite, cumpărate de la polonezii aflați în trecere pe la noi. Merg, firește, cu mîinile vîrîte adînc în buzunare. Cei mai mulți sînt, nu încape îndoială, vagabonzi, bișnițari. Acești barbari iviți din socialismul nostru, inși crescuți în afara ideii de muncă („astă pleavă, ăst gunoi...”), vor fi, probabil, învingătorii lumii de mîine. Lucrul cel mai surprinzător aflat de la Matei Alexescu (cu care am stat de vorbă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
va absolvi și el, în mod eminent, Facultatea de sinteze alimentare (viitoarea ctitorie a Tovarășei)”. „Deși gust SF-ul, regret că n-am să pot să-l felicit”. „Fii pe pace - mă consolează fericitul bunic -, îi transmit eu”. „Sigur?” „Mai încape discuție? Ce, mă joc de-a calendarul?” Pînă să mi vină rîndul la cuvînt, i-am ascultat pe editori. Andi Andrieș a vorbit, ca de obicei, puțin. Ca să încheie cît mai repede, a spus: „N-aș vrea să detaliez valoarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Cultură și Educație Socialistă, la Casa de Cultură a Sindicatelor, Muzeul Județean, Biblioteca Județeană, Centrul de Îndrumare, le-am vorbit mereu de valori puțin cunoscute În Bucovina, reușind să includem În diverse lucrări nume de prestigiu. La „Galerie”, nu Încape Îndoială, personalitățile fălticenene sunt prezente. Județul se Întinde azi și peste orașul lui Artur Gorovei, Eugen Lovinescu... Cred că Viorica Mihăilescu și-a lămurit până la urmă nedumerirea. 617 MILORD, Nicolae 157 1 (Piatra-Neamț), 15.IX.1972 Tovarășe director 158, La
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Întârziere, că se răcește sensul și cerneala. În materialul ce v-am lăsat, este un articol, decupat din „Universul”, „Răspântie istorică”. Acest articol este În legătură cu Nașterea lui Iisus. Vă rog, dați-i drumul și la acesta. Anul trecut n-a Încăput, poate acum, are șansa. Aș mai fi dorit noutăți de la Dv., dar văd că se lasă greu. Așteptarea și răbdarea Încă se mai mențin. Vă doresc sărbători vesele și la mulți ani. Aceleași urări de bine pentru dna Dimitriu. Eu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o altă posibilă sursă pentru un volum cu o selecție documentară). Sper să nu mai fie nevoie să-mi expediați pe viitor plicuri atât de impozante, căci, dacă voi mai Îndrăzni să vă supun la vreo caznă, voi căuta să... Încapă și Într-un plic normal. Totuși, eventual pentru... colecție (dar cine știe la ce vă mai pot trebui), iată câteva astfel de anvelope, cu scuze pentru osteneala de care nu mi-a trecut prin cap să vă scutesc trimițându-vile o dată cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Marian pentru acea doamnă, așa că o adopt, și cred că e destul de posibil să aparțină familiei cărturarului S.Fl. Marian. După cum vedeți, s-a terminat (oare?) faza cu plicurile de dimensiuni impresionante, iar ceea ce vreau să vă supun spre consultare Încape Într-unul normal, deși ponderea informațiilor În chestiune nu e deloc „ușoară”. Iată despre ce e vorba. În situația În care, la ora de față, În București toate marile biblioteci sunt Închise pe durată nedeterminată - ceea ce, vă dați seama, e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să fiu prezent În 31 august, la un simpozion ținut la Cercul Militar. 756 Am lucrat vara asta, cu gândul să fac expoziție de pictură În comuna Baia. Primarul mi-a spus că la Muzeul de istorie și etnografie nu Încap multe tablouri. De aceea am hotărât să fac două expoziții: În Baia și la Fălticeni. În oraș, mi s-a comunicat la un muzeu că eu nefiind „pictor consacrat”, nu pot să deschid expoziția!... , deși am avut altele În același
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acestea vreau să autentific testamentul spre a nu fi nici o vorbă când eu voi fi plecat. Restul din casă rămâne, cum este bine Înțeles, soției mele. 305 Că profesorul și publicistul Mircea Pienescu era un om de valoare, nu mai Încape Îndoială. O dovadă e faptul că l-am introdus În Ghidul bio-bibliografic știința În Bucovina, vol. II, Suceava, 1983, pp. 222-223, cu o frumoasă fotografie din perioada maturității. 797 Vă doresc sănătate și aștept cât mai curând un răspuns de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Bft. 15 mai 1973 Iubite domnule Dimitriu, Răspund cam tardiv la epistola matale de la 30 aprilie, tot așteptând să vii la București. Îmi anunți numai vești Îmbucurătoare despre febrila matale activitate de la „Galerie”, care, În curând, prevăd că nu va Încăpea În toate clădirile „elevului” lovinescian. Îmi pare rău, că n-am ascultat interviul dat de mata. Am citit, În schimb, articolul din „România (liberă”, n.n.) relativ la Muzeul din Flt. În ceea ce privește monografia Dragoslav cred că suntem pe un drum promițător. Dl.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de vorbă cu el. Atunci, avocatul s a așezat jos și nu a mai zis nimic. Procesul a continuat fără apărător, iar suma de 2.700 de lei achitată drept onorariu pentru avocat a rămas bine plătită, fără să mai încapă vorba de restituirea ei. Procesul s-a terminat cu obligația de a fi plătite integral toate amenzile aplicate, suspendându-se dreptul la recurs la un tribunal superior. Toate acestea s-au făcut din ordinul tovarășului Cuciureanu Gheorghe. Comunitatea penticostală din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de ordin material (unele articole au ajuns să fie onorate cu hilara sumă de 18 lei!) pe o carte ceva mai subțire iei mai puțin decât câștigă un șef de aprozar într-o lună. Astea toate, și altele care nu încap aici, m-au determinat să iau drumul Occidentului în acord cu una dintre propriile mele sentințe aforistice în care susțineam că Patria nu e doar pământul de sub picioare, ci și locul de sub o anume stea! Și acum, după această destul de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
destrămat familia și anihilat speranțele. Toate acestea le-a reușit demonstrația din Piața Aviatorilor. O demonstrație de tristă amintire. O demonstrație care va vorbi generațiilor viitoare despre gradul de decădere la care poate ajunge un popor ale cărui destine au încăput pe mâna unor oameni lipsiți de cultură, de simțul realității, de patriotism și de sensul adevărat al istoriei. Peliculele acelei zile trebuie păstrate cu sfințenie. Un român care vă arată adevărul, [septembrie] 1983, difuzată 25 septembrie 1983 Stimate domnule Vlad
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
parcă de clădirile din jur, pe care stăpânirea și le-a atribuit, micile, vechile biserici străjuiesc parcă singure, pline de o viață tăinuită. Biserica Albă o văzusem de câteva ori mai devreme foind de lume, revărsată chiar și în stradă, neîncăpând în lăcașul luminos. Era o nuntă, singura sărbătoare a familiei, binecuvântată de Biserică, ce le-a mai rămas românilor. Dar acum, spre seară, în Biserica Albă străjuiește doar o candelă aprinsă. Dincolo, în colțul ei de lângă Palat, Biserica Crețulescu este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tatălui meu. Dumnezeu de Vechi Testament”), dar nu ca supusă, ci răzvrătită, renegată, respinsă. Deloc dispusă, totuși, să renunțe la Marea Absență pe care continuă s-o asalteze, negarea nefiind decât o confirmare a Înlănțuirii. „Suntem amândoi prizonieri Preaînalte/ Nu-ncăpem unul de altul/ ca doi răstigniți cu aceleași piroane pe o singură cruce/ ca doi gemeni Într-un uter prea strâmt” (Cuplul). Totul pare prescris și, În același timp, trăit, retrăit, reasumat cu fervoare. Până și simularea dorinței evocă premisa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ci pentru că mă sufocam, pur și simplu, a fost teribil șocat și a reacționat cu furie, cum mă așteptam. Ieșirile din București le aștepta cu nerăbdare, le programa mult Înainte. În micul nostru Trabant, trupul său diform abia dacă mai Încăpea. Îmi amintesc călătoria la Țăndărei, cu Cella la volan. Toamna caldă, chiar arșiță. Porumbul cules sau cel rămas pe câmp În culoare metalică, aur ars, dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prealabil nici un chin de ordin fizic și moral. A trebuit să aibă parte de calomniile unui dușman lipsit de omenie și scrupule. Acest om vijelios ca un Arhanghel, curat și iertător ca Sfântul Francisc, a fost prea mare ca să-l încapă epoca de pigmei a vremii lui. Fariseii moderni, ucigâdu-l, au căutat tainițe dosnice ca să-l ascundă. Cu toate acestea legionarii nul cred mort și-l trăiesc aievea în sufletul lor. Pe el îl invocă în cântece, pornesc la luptă și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Erau legionari, care locuiau prin diferite orașe ale Germaniei. Probabil, în urma unui denunț de la București, au fost culeși de la Berlin și alte localități și trimiși la Rostock. Acum numărul legionarilor aflați la Rostock se ridicase la aproape 200. Noii veniți neîncăpând la „Schweizerhaus”, au fost așezați în barăci, în apropierea fabricii Heinkel, unde au început și ei să lucreze. Tot aici au fost aduși și o parte din legionarii de la Schweizerhaus. În aprilie 1941 n-a mai rămas nimeni la Schweizerhaus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lemn și începu s-o răzuiască. Cuțitul tăia extraordinar de bine, așa că în scurt timp lemnul se transformă în așchie. — Uită-te bine, zise el, plimbând așchia peste cărămizi. Nu există nici măcar o fisură între ele. Sunt îmbinate perfect. Nu încape nici măcar un fir de păr. A aruncat așchia și a luat cuțitul. I-a plimbat vârful pe suprafața câtorva cărămizi. Zgomotul îmi dădea fiori, dar nu s-a zgâriat nici măcar o cărămidă. Oricum, nu se vedea nici o urmă. Paznicul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
galbenă, dar așa e. Când spun Ginza, mă gândesc imediat la galben. Nu ne-a luat chiar atât de mult până am ajuns la ieșirea din canal. La capătul lui era un grilaj de fier în care exista o spărtură. Încăpea un om pe-acolo. Betonul era găurit exact în locul din care fusese smulsă porțiunea aceea de grilaj. Opera Întunegrilor. Nu puteam decât să le fim recunoscători. Altfel am fi stat mult și bine și-am fi privit lumea de-afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mâini o fi trecut? Ce locuri a străbătut? Nu puteam răspunde la nici o întrebare. Totul era un mister pentru mine. Am cercetat instrumentul cu atenție. Era o adevărată bijuterie din toate punctele de vedere. În primul rând era mic. Strâns, încăpea perfect în buzunar. Am tras iar burduful și l-am închis. De nenumărate ori. După ce-a început să meargă mai ușor, am apăsat cu mâna dreaptă toate butoanele. La rând. Pe urmă cu mâna stângă. Apoi împreună și iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privit în jurul meu: robinet, boiler, ventilator, hotă, cuptor, oale și cratițe de diferite mărimi, frigider, prăjitor de pâine, bufet, suport pentru cuțite, o cutie cu ceai Brooke Bond, oală pentru orez, filtru pentru cafea și multe altele. Tot ce poate încăpea într-o bucătărie - o lume care-și avea ordinea și liniștea ei. Când m-am mutat în apartamentul acesta, acum opt ani, eram căsătorit, dar chiar și atunci mi se mai întâmpla să stau singur la masă și să citesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mână, mi-am dat seama că nu se potrivea deloc cu ce eram îmbrăcat și nici nu se făcea să duc fata la restaurant cărând așa ceva după mine. M-am gândit o clipă să-mi cumpăr o geantă, dar, ca să încapă craniul înăuntru, ar fi însemnat să iau o valiză mare sau o cutie pentru mingi de bowling. Valiza ar fi fost prea grea și, decât o cutie pentru mingi de bowling, mai bine rămâneam cu sacoșa asta. În fine, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi s-ar potrivi mie. Imaginea se închide direct, fragmentată. Nu mai ai timp să te gândești la nimic. Tolănit pe iarbă, am ridicat privirile spre cer. Norul de adineauri dispăruse. Cred că se ascunsese după niște crengi. — Cred că încap și eu în imaginea aceea limitată, nu? — Oricine poate intra, oricine poate pleca de acolo. E un loc excelent. Numai că trebuie să te ștergi bine pe picioare la intrare și să închizi ușa bine la plecare. Toată lumea procedează la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]