5,366 matches
-
a fost considerată un „element narativ de bază al discursului fantastic”, un procedeu care „introduce acțiunea într-o altă sferă, la alt nivel”. Trecerea în etapa superioară este explicit inițiatică, acum se insuflă neofitului sentimentul culpabilității care îl face să îndure toate chinurile rituale. Primul tip de interdicție vizează deplasarea dincolo de frontiera universului ordonat, ceea ce creează condițiile rituale, vecinătatea cu haosul fiind cauza constantă a involuției ciclice. Infernul latent de la granița cu creația este tărâmul morților în care neofitul trebuie să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tii! M-ai pierdut”. Dezvăluirea tainei inițiatice anulează intruziunea parțială a sacrului în fenomenal și oprește numărătoarea inversă până la integrarea lui totală. De fiecare dată după ce comite greșeala deconspirării chipului, neofitul află că timpul pe care trebuia să-l mai îndure era scurt și frustrarea însoțește sentimentul vinei. Luna impusă de Bucățică sau zilele scurte până la ridicarea vrăjii sunt însă etaloane ale nerăbdării de a pătrunde în sacru, și durata lor nu este niciodată parcursă. Nu entitatea mitică trebuie să parcurgă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cele două figuri creștine se întrupează pentru fecior în mod repetat, impunându-i condițiile rituale: interdicția vorbirii și regimul nocturn al probei. Enigmaticul „are să hie bine dă tine” este suficient în plan mistic pentru a încuraja și hotărî flăcăul să îndure flagelările crunte. Promisiunea ambiguă ține de absolutizarea principiului, căci binele promis are o natură magică, spirituală. Până la obținerea lui însă, trebuie depășite încercările, al căror spectru vizează, în alte basme, dimensiunea morală. Călători incognito, Dumnezeu și Sfântul Petru solicită merinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
realizate aici nu vor costa mai nimic, ținând seama de mașinile ce ne rămân și care, la finele campaniei, sau se pot aduce în țară, sau se vor vinde cel puțin cu prețul cu care au fost plătite. În urma suferințelor îndurate în luna trecută, boala mea, după cum v-am scris, s-a agravat, apoi și asprimea climei de aici mă pune în imposibilitate a mai putea sta în Moscova, astfel că am neapărată nevoie de concediu ce v-am solicitat deja
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirii păgâne; considerând că în 1774, prin vicleșug. Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită Coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani, poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari ei voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică; considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despoiat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
echipamentului din dotare, prin sustragere de la cei care dormeau. În 1996 mi-a căzut În mână cartea lui H.R. Patapievici: “Zbor În bătaia săgeții”, (ed. II, Humanitas, București). Citind paginile despre stagiul militar, am retrăit zilele pe care le-am Îndurat În toamna anului 1951, la unitatea din Călărași. Am depus jurământul militar Într-o stare de mizerie fiziologică și morală apropiată de pragul de jos al rezistenței. De altfel, comandantul de pluton a dispus internarea mea imediată la infirmerie. După
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu lumea, dar vârsta și-a pus amprentele. Ultimii ani au fost un adevărat “drum al Golgotei” pe care l-a parcurs cu nenumăratele poticniri și rugăminți spre Ceruri de a o lua În Lumea Drepților. Și Cerul s-a Îndurat Într-o zi de martie, 1995. Am plecat Într-o zi Însorită din Iași; În Pașcani a Început să se Înnoureze, iar prin munții Neamțului a Început să viscolească. Numai Liviu știe cum am trecut prin munți. Pentru Înapoiere a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
bocit tare Cu glas prelung, în prag de geamăt: Un urlet tremurat, Cu multe aii, miaii, vaii, niaii, Care printre euhh și uhhh prelungi Mai lăsa și loc de fraze (ce spune omul la durere): Da' aiasta nu-i de îndurat. Da' aiasta și pe diavol l-ar fi muiat. Da' aiasta numa' pentru ticăloși direptate s-ar chiema. Di bunu' Dumniazău aiasta mă scârbește Bocetu-mi prea slab El îl găsește. Nu, bunu' Dumnezeu nici nu-i, Chiar dac-așa-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui care trăind prea adânc/ deodată uită viața". Poetul estetician, poetul autor de eseuri critice, poetul teoretician reprezintă o realitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dată când mă reapropii de Eminescu, mă îmbolnăvesc, in concreto, și mă posedă parcă duhul întunecat și răzbunător al tuturor inocenților martirizați ai neamului meu, ca un egregor: asta mi se întâmplă de câte ori mai descopăr vreo mărturie autentică despre calvarul îndurat de Eminescu... Apoi reîncep să citesc opera magnifică... Un autor de mărimea lui Eminescu se parcurge exact cum a-i parcurge un mare templu inițiatic indian (Barabudur): îl străbați o dată la toate nivelurile până atingi "pământul pur" și apoi te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fărâmituri din Trupul Domnului când Îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I s-au spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a Îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului În trecut și lăcrimăm de durerea Lui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I s-au spus. Toate parcă șoptesc tainic de câte a Îndurat pe nedrept. Privim cu ochii sufletului În trecut și lăcrimăm de durerea Lui. Câte a făcut El pentru noi, iar noi ce-I dăm În schimb? Păcate și răutate. Aprindem fiecare pelerin câte o lumânare și ieșim din acea Închisoare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Pe tot acest parcurs al Drumului, părintele David citea câte o Sfântă Evanghelie la opririle care s-au petrecut cu Domnul când mergeau spre Golgota să-L răstignească. Toți eram triști și cu lacrimi În ochi cugetând la câte a Îndurat Domnul Iisus pentru noi. Mi-am amintit de un cântec pe care Îl cânta tata: „Pe Drum, cu spini Încununat, / Cu Crucean spate, nemâncat / Iisus azi trece iar. E cald și Crucea este grea, / Sudori se scurg pe Fața Sa
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
este nevoie pentru slujire. Dorea ca la Sfintele Paști 2004 să o poată da În folosință. Dar cum finanțe nu avea și nimeni nu se grăbea să facă vreo donație cred că au cam rămas pe loc. Dar S-a Îndura Milostivul Dumnezeu la inima românilor să se facă auzit acel apel. Îmi amintesc de o bătrânică văduvă de peste 80 ani din județul Botoșani pe nume Calancea Profira din satul Bajura. A trimis de două ori bani la Sfintele Locuri. A
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
robit În Egipt. Erau munciți fără milă, bătuți, chiar și omorâți au fost. A umplut lumea cu evrei. Locul unde a stat și a privit Domnul Iisus orașul Ierusalim Iar credinciosul Moise a dobândit Mila de la Milostivul Dumnezeu. S-a Îndurat de Moise, de rugăciunile lui. I S-a arătat În vis să ia poporul evreu și să se Întoarcă În țara lui. Egiptenii n-au vrut să le dea voie și le-au pus piedici. Atunci Dumnezeu i-a spus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Îmi spunea tainic: „Ai reușit! Am fost cu tine pentru că M-ai chemat să te ajut. În toate.” În toate, El a fost ajutorul meu. De aceea plâng de multe ori și acum când scriu aceste rânduri cum S-a Îndurat Milostivul Dumnezeu de mine, cea fără de ajutor omenesc, cum de nu m-a părăsit. Și așa eram nebăgată În seamă și mulți au lovit În sufletul meu și inima mea cea Întristată. Dar El, și numai El m-a ajutat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
De noi Îi este milă În genunchi să o rugăm Că păcate multe avem! Ea ne scoate din ispite Să mergem tot Înainte... Drumu-i strâmt și lunecos Greu ajungem la Hristos Te strigăm cu glasul tare Ai milă de fiecare Îndură-te de noi Că suntem pierduți și goi! Goi În fapte bune Trândavi la rugăciune Bogați În păcate Nu ne lăsa Măicuță la moarte! Nu știm când vine... Și ne ia de lângă Tine Păcatele mele m-au acoperit Și abia
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
călcat? Câte chinuri, câtă jale Pentru păcatele tale? Și ostașii Îl sculau Și cu biciul Îl loveau Stă Măicuța și privește Inima i se topește! Neîncetat se strigă: Moarte! Iar Pilat s-a temut foarte De Iisus nu s-a Îndurat La moarte L-au condamnat Jidavii Îi apucară Și-o cruce grea aflară Și pe umeri I-o au pus Ca s-o ducă până sus! La Golgota fioroasă Pe o cale dureroasă La un loc, cel hotărât Ca să fie
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aședzat la iernatic pin sate, pe oameni, din Prut până în Nistru și mai sus, pănă în apa Jijiei, nemărui nefiindu nice o milă de săraca de țară... Cum s-au îndurat a da țara în pradă, fără nice o nevoie! Numai pentru frica ce blăstămățască și chivernisala lui au socotit, de au iernat tătarîi în țară până-n primăvară!” . Dar tătarii nu au fost singurii năvălitori, căci prea adeseori prădau aici și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fi pus sub acuzație a doua zi, la prima oră. Cole zicea: - În cinci zile o să te simți mai bine. Doar timpul sau o injecție or să facă să-nceteze starea de rău. O știam, firește. Nimeni nu poate să Îndure lipsa de marfă altfel decît atunci cînd e Închis sau, din cine știe ce alt motiv, nu are de unde să ia drogul. Motivul pentru care e practic imposibil să Întrerupi consumul și să te vindeci singur e că răul ține de la cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mărfii după injecție. Eram prea slăbit ca să mă dau jos din pat. Nu puteam sta Întins. În starea de rău din sevraj orice opțiune - acțiune sau inacțiune - pare insuportabilă. Cineva poate să moară, pur și simplu, fiindcă nu mai poate Îndura să rămînă În propriul trup. La șase dimineața mi s-a mai făcut o injecție, care a părut să aibă un oarecare efect. Cum am aflat mai tîrziu, aia nu fusese demerol. Am fost chiar În stare să mănînc puțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trecând cu trufașa lui escortă pe Mackensen călare, nu m-am gândit la vorbele lui Waldthausen. De atunci nu l-am mai văzut, era așa de incapabil încât a fost curând înlocuit cu von dem Bussche, care a avut de îndurat toate neplăcerile neutralității într-o țară a cărei inimă îi era vrăjmașă. Când am ajuns la București, bucuria noastră nu întrecea pe a lui Ionel și a celorlalți frați și surori veniți să ne primească. Altă bucurie și mai mare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
persistent. Mariuța îi era antiteza: nimic nu o demonta, vedea toate în bine, nu credea nici o știre rea, întemeia speranțele cele mai iluzorii pe toate cele bune. Această mentalitate s-a menținut până la sfârșit și i-a ajutat mult ca să îndure câte era să aibă de suferit. Lia, cu o încredere de copil, era convinsă că peste un an toți ai noștri vor fi reîntorși. Vintilă i-o spusese la plecare ca s-o mângâie. În această stare sufletească eram când
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
într-un crivăț uscat și înghețat, după o ploaie rece, și în urmă, cu furie, viscolul, care era să fie fără încetare 15 zile de-a rândul, aducând cu el o zăpadă nemaipomenită și cea mai grea iarnă ce am îndurat vreodată. Astfel trecu Sf. Ion, fără o aluzie la ziua atât de sărbătorită în alți ani, dar care ne aduse îmbucurătoarea știre că vrăjmașul se oprește la Milcov, că Moldova va rămâne neatinsă. Nu ne venea să credem o astfel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]