6,670 matches
-
de dud și acum cu Galata din Deal. Un bob zăbavă, dragule. O să le luăm pe rând, dar picioarele să „lucre”, că altfel Ulița asta a Urcușului n-o urcăm în veci! Cum îi numele uliții așa îi și dealul. Șade proțăpit în calea noastră ca un perete! Până sus îți dai duhul! Asta nu te scutește să-mi lămurești povestea frunzelor de dud. Întâi aș spune - așa, ca pentru încălzire - că aici pe aproape se aflau bordeiele a trei nevoiași
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a avut nedoritul prilej de a da nas în nas cu trupeții ruși înciubotați care călcau peste lanurile de grâu în pârg și păpușoi ca pe drumul mare, lăsând în urmă numai țărână și pleavă... Fierbând de furie, moș Dumitru ședea în capul ogorului său când un “starșâi litinant” l-a întrebat răstit: “Gde Berlin?” Moș Dumitru a priceput întrebarea, fiindcă în primul răzbel a avut de a face cu “lifta” și îi știa graiul... Răspunsul lui nu s-a lăsat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că nasul tot la înălțimea asta rămâne. Așa se și cuvine, vere. Intrăm pe aleea principală a parcului Copoului. Ieșeanul o ia înainte și se oprește în preajma Teiului privind teatral coroana copacului. Apoi, încet-încet, începe să murmure: “Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate, Or să cadă flori de tei...” Iar la baza bustului Veronicăi Micle de pe o aleie din Copou scrie: “Adesea stau și mă gândesc, ce ar fi fost viața-mi fără tine?... Tu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zăbava îți și iese în cale. Cum era și firesc, după ceva cale am intrat în parcul cu pricina. Din stânga ne privește trist “Arcul Academiei Mihăilene”. Îndată îl iau la întrebări pe dragul meu ieșean: Poți să-mi spui de când șade acolo, nebăgat de nimeni în seamă, acel monument? În 1936, au avut loc Serbările Iașului. Cu această ocazie, primarul orașului, Osvald Racoviță, a rezidit Arcul Academiei, demolat în 1890 din axul străzii ce ducea la gară. Astăzi strada Arcu. Când
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al cocoșilor... Merg cu spor îmboldit și de răcoarea dimineții care se prelinge cu șiretenie pe șira spinării. Ca un făcut, am avut dreptate și de această dată. Dragul meu ieșean ședea cu ochii în soare așteptându-mă. Cine știe de când?... Ai venit mai devreme ca să ai timp să târguiești făină până ce ajung eu? Fosta-i lele când ai fost. Acum nici urmă de făină. Târgul Făinii, cum îi spunea locului, s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
zare și călcând cam în dodii... Apoi cam ai dreptate, fiindcă visam la vremurile când de aici și până hăt departe, pe toată creastra asta de deal, se înșirau - ca la paradă - morile de vânt... Și ce de-a gospodari ședeau la rând ca să macine! Vorba ceea: “La rând ca la moară”. Și cu viile cum rămâne, vere? Mai simplu nici că se poate. Ne ducem la anul 1607 și citim un rezumat făcut de diac după un “zapis de la Pavăl
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ne-am cam abătut puțin din cale și am umblat “huci-marginea”, vere... Ca să nu mai crezi un asemenea lucru, ia ascultă una bună. Dacă-i bună, arunc-o încoace. Cică acolo, la Șorogari, s-ar fi aflat un loc care ședea pustiu de vreo 70 de ani. Doi oameni cu gânduri bune, Vasile, fiul lui Ion Dulban, și cu Gligoraș, fiul lui Istrate, s-au apucat și au sădit vie pe acel loc. Dar... Uite la el cum mă ucide cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
unei călugărițe: “Adecă eu, Ilisafta călugărița,... am vîndut trei fălci de vie , care sîntu la Valea Irimii, dumisale Ducăi vistiernicul cel mare”. Pe când se întâmpla asta? La 13 octombrie 1662 (7171). Acuma aș vrea să mai ai răbdare măcar cât șade cioara în par, fiindcă am să-ți amintesc pentru ultima oară de Gheorghe Duca vistiernicul. Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut trei fălci de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Petcu lăcătuș. Până aici toate bune și la locul lor, dar în graba lui “băcalul” nu scrie unde se află livada și viile vândute. Te ascult și cu toate că m-a furnicat pe șira spinării când ai pomenit de locul unde ședea “Petre băcalul ” îmi vine să râd... Dar nu așa, ci în hohote! Numai să mă lămurești și pe mine pentru ce ai râde și te însoțesc cu mare plăcere. D-apoi umblat-am noi prin viile Iașilor și ale împrejurimilor
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cei bătrâni că pe vremuri era aici un hangiu cam între două vârste, dar își luase o muiere tânără și toată numai foc și pară. Parcă ardea locul pe unde călca! Toți care intrau să deșarte o ulcică-două cu vin ședeau mai mult cu ochii după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu aducere aminte. Ce s-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ochii pentru a alunga vedenia... Într-una din seri, însă, arătarea din fața intrării nu a mai dispărut nici după ce și-a acoperit ochii o vreme, cu gând că îi tot o năzărire. Când și-a luat mâinile de la ochi, haiducul ședea cu adevărat - cât era de înalt și spătos - în ușă, purtând pe chip un început de zâmbet. A simțit că inima i-a sărit din piept și că i s-au tăiat picioarele... Haiducul a intrat, s-a așezat la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
spre locul ei. Încerca să nu privească înapoi, dar simțea că o arde ceva în spate... Pentru o clipită a întors capul... Haiducul nu mai era acolo. Doar ulcica trona în mijlocul mesei... „Doamne! Ce-i cu mine? Am vedenii? Doar ședea acolo... I-am dus ulcica și am așezat-o în fața lui. Nu se poate! Era acolo! Acolo era!!!” De atunci, aproape în fiecare seară apărea haiducul. Și totul se repeta așijdere, până într-o seară, când haiducul a apucat-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
închipuirii - a răsunat glasul cântat ca la strană al ieșeanului, aducându-mi aminte că nu sunt singur... Clipind des, am privit către el ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis. Pe unde ai umblat, vere? Păi... Sunt sigur că „ședeai la o masă din paltin cioplită cu meșteșug”, colo într-un colț mai umbros, ca să poți privi în tihnă la mușteriii hanului tocmai când poiana își dezvelea obrazul înflorat sub mângâierea lunii, cu chip rumen, abia răsărită... Și cine alții
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
declamând din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină; trupul tău e snop de grîu , încins frumos cu crini din cîmp”. Hangița râde discret, curioasă parcă ce ar mai putea născoci prietenul meu. Ieșeanul însă șade pierdut în contemplarea frumuseții ce o are în față... Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în gând, apoi, aducându-mi aminte de felul cum își rostește Romeo chemările de dragoste
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iei pe om? Norocul meu a fost că l-am văzut într-o zi pe stradă și după cum am bănuit eu mergea spre casă. N-am îndrăznit să-l opresc și am luat-o pisicește după el, să dibui unde șade... Și?... Și într-o dimineață i-am bătut la ușă... Apoi... am hoinărit prin toate cotloanele Iașilor și, ca rezultat, a ieșit cartea „Ești ieșean, vere?” În această toamnă am hălăduit prin vechile podgorii ale bătrânei cetăți. Și cum ieri
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
acesta. 9. Numai că nu tu vei zidi casa; ci fiul tău, ieșit din tine, va zidi Numelui Meu o casă." 10. Domnul a împlinit cuvîntul pe care-l spusese. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David, și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit o casă Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. 11. Am așezat în ea chivotul, în care este legămîntul Domnului, legămîntul pe care l-a făcut El cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel, și a întins mîinile. 13. Căci Solomon făcuse o treaptă de aramă, și o pusese în mijlocul curții. Ea era lungă de cinci coți, lată de cinci coți, și înaltă de trei coți; a șezut pe ea, s-a așezat în genunchi în fața întregii adunări a lui Israel, și a întins mîinile spre cer. 14. Și a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, în ceruri și pe pămînt: Tu ții legămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
spus cu gura Ta, împlinești astăzi prin puterea ta. 16. Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu David, cînd ai zis: Niciodată nu vei fi lipsit înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să meargă în legea Mea, cum ai mers tu înaintea Mea." 17. Împlinească-se dar, Doamne, Dumnezeul lui Israel, făgăduința pe ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Imla." Și Iosafat a zis: "Să nu vorbească așa împăratul!" 8. Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, și i-a zis: "Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla." 9. Împăratul lui Israel și Iosafat împăratul lui Iuda ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți proorocii prooroceau înaintea lor. 10. Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier, și a zis: "Așa vorbește Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
împăratul lui Israel a chemat un dregător, și i-a zis: "Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla." 9. Împăratul lui Israel și Iosafat împăratul lui Iuda ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți proorocii prooroceau înaintea lor. 10. Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier, și a zis: "Așa vorbește Domnul: "Cu aceste coarne vei bate pe Sirieni pînă îi vei nimici." 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și le-au aruncat în pîrîul Chedron. 15. Au jertfit apoi Paștele în ziua a patrusprezecea a lunii a doua. Preoții și Leviții, plini de rușine, s-au sfințit, și au adus arderi de tot în Casa Domnului. 16. Ei ședeau în locul lor obișnuit, după Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoții stropeau sîngele, pe care-l luau din mîna Leviților. 17. Fiindcă în adunare erau mulți inși, care nu se sfințiseră, Leviții au junghiat ei jertfele de Paște pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
zic, ordinea divină este vorba care să facă a părea un lucru deosebit, ales de Dumnezeu (mai aproape de tronul dumneziesc), a părea că sunt ceva ce ei singuri nu cred că sunt. Când am citit istoria acelei sărmane fete care ședea într-o mansardă, lucra ziua și noaptea spre a se hrăni cu pîne goală (ca dejunul ei), cum zicea ea, care-n frig, la lumina de petroleu, își rănea degetele lucrând, care era silită ca din 45 de franci să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
franco-bulg[ă]resc a lui Vasile Alexandrescu (care spre ironia nevredniciei noastre au uzurpat asemenea numele vornicului Țărei de Sus)? Cum de obiceiul pământului și "pravila împărătească" au făcut loc cu atâta ușurință tuturor gogomăniilor clocite pe malurile Seinei, cari, șezând în al 7-lea cat al unei cazarme de chirigii, își sug degetul cel mic și fericesc universul cu teorii ieftene? Răspunsul îl dăm cu toată răceala sa crudă. Clasa noastră cultă, în cea mai mare parte, nu este românească
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fiind, ți se pare că lipsește ceva. Te uiți la părete - și-ți vine a crede c-a luat cineva ceva din el. E pustiu... e asemenea simțirei ce o are cineva, când a murit cineva în casa în care șede, lipsește o suflare proprie, care se lățea asupra tuturor obiectelor casei c-un cuvînt: lipsește ceva fără să știi ce. ["FANTAZIA TINERILOR"] 2285 Se zice că fantazia tinerilor este mult mai vie decât a oamenilor din o vârstă mai înaintată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tablouri. În căsuța din grădină lipisem pe păreți chipuri rupte din jurnale - ca un quodlibet - și o numeam galerie de tablouri, pentru vederea cărui trebuia să se plătească entree. Teatru l-am jucat o dată în odaia din pod, în care ședeam cu Arm[e]anul, a doua în grădină, [... ] Grospapa - bostanul găurit cu lumânare -. Scuturatul ferestei. Curiozitatea lui Dzierzek, care iese noaptea cu ciubucul, ca să vadă ce-i, - un ucenic sare dintr-un măr, Dzierzek după el, sare gardul și-ncape
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]