7,946 matches
-
se întîmplase noaptea trecută și am făcut efectiv o criză de isterie. Am plâns și m-am tăvălit pe jos, lovindu-mă cu palmele peste față, înfigîndu-mi unghiile în brațe. Le-am dat afară pe fetițe urlând la ele. Am țipat și la tanti Aura, care intrase speriată. Abia după vreo oră m-am mai potolit și-am început să râd printre lacrimi la glumele pe care mi le spunea mătușa ca să mă liniștească. I-am zis că am pierdut-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i în șoapte, încercînd s-o farmec, s-o rog să nu mai plângă, să mă ierte. Dar nu mă putui împotrivi parfumului și căldurii, și ispitelor acelui trup neatins încă de nimeni și o sărutai. Maitreyi se zbătu și țipă, ferindu-și gura. Mi-a fost teamă să nu ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-am ridicat de la locul meu (nici nu-mi dam seama ce fac, într-atît eram de năuc) și m-am dus spre ea. Mă privea cu panică și milă, i-am luat capul între mâini și, știind că nu poate țipa, nu poate striga după ajutor, am sărutat-o pe gură. Știam amândoi că în orice clipă se poate coborî cineva de sus și ne-ar fi putut vedea de pe scară, dar aceasta mă făcea să prelungesc și mai mult sărutarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă făcu îndată să mă simt străin de el. Poate a ghicit și Khokha această jenă, căci a schimbat vorba. ― Când am început să iau lucrurile din camera ta, Maitreyi a fugit jos și a început să le îmbrățișeze, să țipe. A trebuit s-o ia cu forța înapoi. D-l Sen, care e o brută, a lovit-o peste față cu pumnii până a podidit-o sângele. A leșinat în odaia ei... Ascultam lăcrămând, dar fără ca durerea să-mi crească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era leșinată, o stropeau cu apă, ca să învie, apoi, când se deștepta, o băteau ca să spună. "Îl iubesc, îl iubesc", atât auzeam, de jos, cum urlă. "El nu e vinovat, ce aveți cu el?" mi-a spus soru-mea că le țipa. Ce aveți cu el?"... Și totuși, mie nu-mi făcuseră încă nimic. Mai bine, m-ar fi pălmuit, gândeam. De ce n-a avut curajul d-l Sen să mă pălmuiască? De ce mi-a întins mâna, laș, spu-nîndu-mi: "Good-bye, Allan!". ― Înainte de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i-o fi fugit vreun lăutar cu fata... ― Taci din gură, mă răstii eu, înfuriat deodată, sculîndu-mă de pe scaun. ― Te rog să fii mai politicos cu mine, îmi răspunse Geurtie, roșind. Aici nu ești la negrii tăi din Bhowanipore. ― Geurtie! țipă Clara, apucîndu-i brațul. Lasă-l, bietul băiat... ― Prea l-ați cocoloșit toți, "bietul băiat" în sus, "bietul băiat" în jos. Plânge ca o muiere și se consolează cu bengalezii lui murdari. N-are el dreptul să mă insulte pe mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmi aminteau de zilele mele cu Maitreyi) și m-am dezbrăcat, chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot îatîmpina nici o rezistență. Zadarnic mușcam perna, zadarnic mă loveam să nu țip. Spuneam întruna: "Maitreyi, Maitreyi, Mai-treyi"... până ce nu mai înțelegeam nimic din acest nume de fată, sunetele lui nu-mi mai evocau nimic și rămâneam năuc, cu fața între perne, fără să știu ce s-a întîmplat cu mine, ce s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am așteptat în verandă. ― Unde ai fost? mă întrebă el. ― Am să-ți spun pe urmă, îi răspunsei puțin răstit. Povestește-mi ce mai e nou... Foarte multe lucruri noi. Pe Maitreyi au vrut s-o mărite, dar ea a țipat că va mărturisi soțului, în noaptea nunții, că s-a culcat cu mine și va compromite întreaga familie, căci va fi dată afară cu scandal, și tot orașul va afla de rușinea ei. Inginerul, auzind-o, a lovit-o odată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decât s-o dea afară. Vor s-o facă poate filozoafă, mai știu eu ce... O păstrau pentru o partidă bună, dar acum se știe aproape tot... Cine are s-o mai ia? Și, totuși, nu vor s-o gonească. Maitreyi țipă întruna: "De ce nu mă dați la cîini? De ce nu mă aruncați în stradă?!" Eu cred că a înnebunit. Altminteri, cine ar fi făcut una ca asta?... Sunt ceasuri de când mă gândesc. Și nu pot face nimic. Să telegrafiez lui Sen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scurte, urmate de cuvinte necunoscute, pronunțate repede, ca într-o incantație. Numai după ce ajunse lângă stâncă, înțelese. Căzând, stânca se oprise chiar în dreptul scorburii unde se adăpostise Veronica, astupînd-o aproape în întregime. Dacă n-ar fi auzit-o gemând și țipând, n-ar fi bănuit că fusese îngropată acolo. Doar sus, la o înălțime de peste doi metri, se putea distinge crăpătura scorburii. Cățărîndu-se cu greutate, o văzu și-i strigă numele, făcîndu-i semn cu mâna. Fata îl privea speriată și fericită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de treierat, deși îi imploram să mă lase să fac altceva, le spuneam că iubesc violoncelul, că viața mea e asta: violoncelul, și-i imploram în genunchi să-mi cruțe degetele... Și de-atunci mă trezesc aproape în fiecare noapte țipând de groază, și-mi pipăi degetele, aprind lumina și le privesc, unul câte unul. Și de frică, nu mai îndrăznesc să mă culc, și stau cu capul în palme, plângând, și-mi sărut degetele, și ani de zile n-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
începuseră să-l bată cu vergile și îi sfărâmau degetele, unul după altul, deget după deget, a fugit cu mâinile însîngerate și s-a făcut nevăzut." ... Abia apucaseră s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-au trezit, și atunci n-au mai văzut-o, și așa a putut să coboare de pe cruce, dar anevoie, căci avea mâinile sfărâmate, a coborât și a fugit și de-atunci o tot căutăm, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fum și încă unul... Așa a trecut toată ora de curs. La sonerie Florentina a coborât, dar și a dat din nou întâlnire cu Vali. Când a intrat în clasă, colegii s-au mirat de reacția ei, mai ales că țipa și lălăia cuvinte fără șir. Mihaela, colega ei de bancă, a tras-o spre bancă și a silit-o să se așeze, ca să nu se mai dea în spectacol. A întrebat-o în șoaptă ce i s-a întâmplat. Florentina
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
ca perturbare insulară, ca pată metafizică de neconformitate în raport cu mundaneitatea aplatizantă. Suferindul apare drept o disfuncție ce atentează la normalitatea optimismului cotidian, drept irumpere și sincopă în fluxul banalității ce-și consumă agitația zi de zi. Ca problemă ce obstrucționează țipând strident în uniformitatea apatiei sociale, suferința individuală trebuie estompată și rezolvată în sensul normalizării, reintegrării în firescul mundan a permetrului ontic afectat de către ea. Acea regiune întunecată trebuie reluminată de focul pal ce exclude artificial prezența umbrelor existențiale din planul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
picioarele complet. Cu toate acestea, în fiecare seară repeta experiența: ieșea și se droga. Acum îmi povestește că vrea să se lase de ele dar pur și simplu nu poate. Mă uitam la el cât de mult se schimbase: injura, țipa și îmi povestestea că se simte cel mai bine când se droghează. Părinții lui sunt complet distruși; încearcă să-l ajute dar nu au cum, iar în spitale, pe patul de dezintoxicare este ca în ghearele iadului, ca să nu mai
Fii conştient, drogurile îţi fac rău. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Popescu Larisa, Carmen Petreanu () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2037]
-
are ea de ei ? N-are ea necazurile ei, ce să le mai știe și p-ale altora ? Vorba e ce să facă ? Să se ducă după colțu casei ? Să nu se ducă ? Niște draci de copii s-aude cum țipă-n vecini. Să stea s-aștepte pân-or pleca. Țipă de-ți sparge urechile, afurisiții, e-hei, ce le-ar mai trage ea v-o câteva și i-ar potoli ! Părinții e de vină, care le pune coarne și toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să le mai știe și p-ale altora ? Vorba e ce să facă ? Să se ducă după colțu casei ? Să nu se ducă ? Niște draci de copii s-aude cum țipă-n vecini. Să stea s-aștepte pân-or pleca. Țipă de-ți sparge urechile, afurisiții, e-hei, ce le-ar mai trage ea v-o câteva și i-ar potoli ! Părinții e de vină, care le pune coarne și toată ziua își vede de ale lor, și copiii cu cheia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai assez... i-a strigat. J’en ai assez... S-a întors atunci cu spatele, ca să nu-i dea satisfacția că a făcut-o să plângă. Nu, ea n are să devină insuportabil de nevricoasă, cum este Sophie ! Ea n-are să țipe la toate și la toți din orice, ea nici de sânge nu se teme și nici de leșinat nu leșină, așa sunt fetele tinere moderne. Ea n-are nevoie nici de sticluța cu săruri, nici de apă cu zahăr, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în timp ce eu stăteam pe un scaun de pai împletit, de pe care tot insista să mă ridic, argumentând că e șubred. Deodată mi-a venit să dau de-a azvârlita cu panerul de trandafiri păliți, să bat din picior și să țip, să țip și să urlu chiar, și apoi să leșin. Să mă trezesc după mult-mult timp, între draperii răcoroase, mirosind a sulfină, într-o cameră cu storurile lăsate, cu fruntea și tâmplele legate într-un tulpan muiat în oțet aromatic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stăteam pe un scaun de pai împletit, de pe care tot insista să mă ridic, argumentând că e șubred. Deodată mi-a venit să dau de-a azvârlita cu panerul de trandafiri păliți, să bat din picior și să țip, să țip și să urlu chiar, și apoi să leșin. Să mă trezesc după mult-mult timp, între draperii răcoroase, mirosind a sulfină, într-o cameră cu storurile lăsate, cu fruntea și tâmplele legate într-un tulpan muiat în oțet aromatic. Și chiar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâmplă, Profesorul încearcă să desfacă pumnișorul strâns cu forța, descoperind, deodată, cu uimire, câtă putere pot avea niște degete palide și subțirele. Și tocmai pentru că simte că nimic rău pe lume nu poate veni din partea indulgentului Papa, Yvonne începe să țipe. Un țipăt ascuțit și neîntrerupt umple salonul, ca o sirenă de alarmă. Domnul Ialomițeanu râde și schimbă priviri de complicitate cu Margot. Iar doamna Mironescu, păstrând pe chip o expresie echilibrată între victorie și nemulțumire - iată dandanaua promisă ! -, se îndreaptă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
repede, mai repede, strigai tu, și ei huiduiau ! Au și lovit cu bastoanele în trăsură, te rog să-ți astupi urechile, mi-ai spus, și, la un moment dat, ceva tare s-a izbit de coșul trăsurii, vai, ce-am țipat ! Soyez tranquille, mi-ai spus, il n’y a plus de danger, și pe urmă am înțeles, tocmai de-asta începuseră să arunce cu ce găseau, pentru că își dăduseră seama că nu mai au nicio șansă să ne mai ajungă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spun ? în fața lor nu se mai poate spune nimic, decât regretul... Și temându-se că musafirul, pe picior de plecare, va citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la croitor costumul ! Singur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
veut dire ? am îngăimat, uluit, neplăcut impresionat că folosește cuvântul favorit al netrebnicului Ialomițeanu. Și i-am repetat, mai rar și mai explicit, fraza mea, fiind în acel moment aproape convins că nu înțelesese bine. C’en est trop !, a țipat ea și, cu acea nestăpânire a nervilor ce mă irită, a azvârlit coșul cu trandafiri ce s-au risipit, nemaipăsându-i că oricând și oricine ne putea vedea de la vreuna din ferestrele casei ce le aveam în spate. C’en
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nervilor ce mă irită, a azvârlit coșul cu trandafiri ce s-au risipit, nemaipăsându-i că oricând și oricine ne putea vedea de la vreuna din ferestrele casei ce le aveam în spate. C’en est trop ! C’en est trop ! țipa, gesticulând, încât zadarnic mă mai sileam a păstra aparențele, aplecându-mă printre straturi să culeg trandafirii zvârliți, ca și când din greșeală ea ar fi scăpat panerul. Mizam pe faptul că vocile nu se auzeau la o asemenea distanță. Dar, tot înțepându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]