6,323 matches
-
băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi făceau semne cu mîna, bătînd din palme, În timp ce paznicii japonezi se Încruntau la acest joc absurd al englezilor. Jim strigă spre camionul care dispărea, dar auzi rîsete și văzu un ultim gest cu degetul mare În sus, cînd roata din față a bicicletei se prinse Într-o șină de tramvai și Îl aruncă sub picioarele conducătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai Îngrijora. De cîte ori se opreau la un punct de control militar, șoferul scotea capul din cabină și Îi făcea amenințător semn cu degetul lui Jim, de parcă micul deținut de unsprezece ani ar fi fost răspunzător de această expediție absurdă. Urmărind poziția soarelui, așa cum făcuse ore În șir la centrul de detenție, Jim se asigură că mergeau spre nord. Trecură de ruinele fabricii de ceramică de la Chapei, ale cărei cuptoare aveau forma forturilor germane de la Tsingtao. Marca fabricii stătea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o caută și Îi este de trebuință. Ce să fac cu libertatea? Și strigi. Cu strigătul ăsta lași În urmă o țară a frigiderelor goale, o țară a frigului, o țară a Întunericului, o țară a cozilor, o țară a absurdului, un „paradis” al fricii. Ninge peste lume și peste libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scâncească. Chanel Îl apucă de umăr, Îi șopti să nu mai plângă și Începu să-l frece ușor pe spate. Ruby stătea sprijinită de tejghea, Încercând să Înțeleagă ce-i spusese Hannah. Știu că povestea mea sună incredibil și pare absurdă și nu mă aștept să credeți ce-am spus, dar e adevărul gol-goluț. Jur. Da, știu că e, spuse Ruby. Și a Început să-i povestească lui Hannah despre ziua În care Claudia venise la magazin pentru a-și cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Păi, te asigur că e. —OK, dar de ce nu l-ai pârât superiorilor? Hannah izbucni În râs. — Pentru că, din câte știu, superiorii lui sunt și ei băgăți până-n gât. Și, chiar dacă n-ar fi așa, acuzația mea tot ar părea absurdă. Chiar crezi că oricine de la St. Luke mi-ar da cea mai mică atenție? —Ai putea să dai chestia asta la ziar. — Aș putea, dar atunci m-aș Întoarce fix de unde am plecat. Imediat ce povestea ar fi făcută publică, tribunalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Dar am găsit-o Între hârtiile tale, Îi spuse Ruby lui Jill. —Habar...habar n-am cum a ajuns acolo. Poate tu ai pus-o intenționat. Asta trebuie să fie, tu ai pus acolo ca să ne incriminezi. —Ce? Nu fi absurdă. De ce aș face așa ceva? Nu știu, spuse Hardacre. Poate ca să ne șantajezi? De ce aș vrea să vă șantajez? Atunci un hamal tânăr se apropie de ei Împingând un cărucior gol. Își ținea capul plecat și se prefăcea că nu auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ca să nu mai vorbim de faptul că te-am prins cu pantalonii În vine - și nu poți să mai inventezi nici o poveste care să mă convingă că nu aveai pe nimeni altcineva! Nu-i deloc adevărat. —Sam, chestia asta e absurdă de-a dreptul. Acuma că ai fost descoperit, ai putea măcar să ai curajul să recunoști că aveai o aventură la New York. Era cumva cu Kimberley aia? El se schimonosi de durere ca și când Îl rănise dintr-odată. Ea luă reacția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
regală a forțat instanțele de judecată, a exercitat asupra lor o acțiune de corupere pentru a le determina să pronunțe condamnări nedrepte în scopul exclusiv de-a putea aplica apoi o grațiere plină de animozitate. De aceeași împrejurare ține și absurda gravitate a pedepsei prin care se agravează presupusele delicte de ofensă la adresa regelui, de lezmajestate.] Presupun că un cititor sau altul, citind această confesiune cinică și pe care o va socoti poate impudică, această confesiune în maniera lui Jean-Jacques, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
visând înveliți bine în camera de alături înseamnă abandon? Poate ți-ai ales profesia greșită, doctore. Sau poate ai petrecut prea mult timp în cafenelele alea de pe bulevard. Nu mă deranjează. Ce citea soția dumneavoastră în acea seară? Întrebarea era absurdă, dar mi se spusese că el era singura mea speranță. Am încercat să mi-o amintesc pe soția mea ridicându-se din pat, luând cartea de pe noptieră și rezemându-se la loc pe perne. Am încercat să îmi amintesc volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
puțin mai târziu. Parcă îi văd expresia când a deschis ușile cu jaluzele de la bucătărie. A clipit în lumina puternică. Și-a dus o mână la fața adormită ca să își acopere ochii. S-a încruntat când a văzut festinul acela absurd. Privirea ei a coborât spre masă. S-a oprit când a ajuns la borcanul cu mâncare pentru bebeluși. Am spus ceva despre cum crezusem că era sirop obișnuit de mere și l-am dus înapoi în frigider, dar era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a fost bine, nu au dreptul să închidă ochii. Ar fi trebuit să îmi țin gura. Asta era o calitate cu care mă mândream. Dacă voiam neapărat să îi zic ceva, ar fi trebuit să-i spun să nu fie absurdă. Mersul la un film nu era o obligație morală. Dar convingerea din ochii ei când vorbea despre cum nu trebuia să închidă ochii mă înfurie. Nu știu de ce. Mă căsătorisem cu ea tocmai pentru că nu putea vedea adevărul. — În tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Norman. Și trebuia să fi știut că fuseseră momente în care sora ei o dusese rău alături de mine. Dar poate că soția mea știe ea ce știe. Oare ideea că Susannah încă mai simte ceva pentru mine nu este la fel de absurdă ca și aceea că îl găsise pe Dumnezeu în șase milioane de lințolii? Iar supărarea ei prefăcută e mai deplasată decât faptul că susține o suferință pe care nu a trăit-o niciodată, suferința unor oameni cu care nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
suta oară Fima se Întrebă de ce nu existau și clinici specizate În boli de bărbați. De asemenea obiectă că limba ebraică nu tolera alăturarea a două substantive. Apoi Își dădu seama cât de ridicol era să folosească o asemenea expresie absurdă - „limba nu tolera“. Se simți cuprins de rușine, amintindu-și cum, ascultând știrile, se Înfuriase nu din cauza morții tânărului arab din tabăra de refugiați Jebeliyeh, ci din cauza folosirii frazei „ucis de un glonț de plastic“. De parcă gloanțele erau cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ridicolă, fiindcă nu exista nici o logică În supoziția sa - că lungimea discursului fiecărui delegat trebuia să fie direct proporțională cu cea a căilor ferate din țara sa. O asemenea abordare grosolană era totodată inacceptabilă din punct de vedere moral și absurdă din punct de vedere logic. Pe când Își verifica raționamentul și accepta concluzia la care ajunsese, Fima Încercă fără succes să-și măsoare tensiunea arterială cu aparatul de pe biroul doctorului. Poate pentru că puțin mai devreme făcuse haz pe seama lui Eitan, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ani, cu siguranță că fiecare va avea posibilitatea să Înlocuiască după bunul plac acest apendice supărător cu vreo componentă mecanică miniaturală, care doar la o simplă atingere va elimina Într-o clipă toate surplusurile de lichide din corp. Însăși asocierea absurdă a funcției sexuale cu cea a urinării Într-un singur organ i se păru deodată expresia pură a unui umor adolescentin vulgar și grosolan, de un total prost gust: n-ar fi fost mai dezgustător nici dacă oamenii s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să recapete reprezentanța macaralelor Potain, la care renunțase odată cu reangajarea lui la „Hackler Holding“. Dar încă înainte de a fi ajuns la destinație, vorbele și rândurile scrisorii de concediere îl ajunseseră pe el. Înțelesese ceea ce spuneau ele cu adevărat, cât de absurdă fusese încercarea lui și gonea împotriva întunericului. Ați făcut un atac cerebral la volan, spuse medicul. Familia a fost înștiințată în baza actelor pe care le aveați asupra dumneavoastră. Mașina se află într-un garaj, e destul de avariată. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca mine și niciodată nu mi l-am putut închipui lăcrimând de durere. Improviza la pian melodiile cele mai variate, cu aceeași ușurință uimitoare cu care scria poeme lipsite de rime și de înțeles, totuși fermecătoare prin calmul sufletesc și absurda alunecare a cuvintelor. Le citea indiferent și farmecul lor mă câștiga, când, obosit de a mai încerca să le pătrund tâlcul, mă pomeneam călcând ca pe un covor de mare preț, în care mi se înfunda încălțămintea, fără zgomot. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mie de pagini pline de abeceuri, pentru ca să nu se mai simtă nevoia de a se mai tipări cuvinte întregi în care se ascunde vanitatea vanităților, sau, în cazurile mai triste, prostia și minciuna. Mă gândisem chiar și la eventualitatea unei absurde împotriviri din partea femeii mele, doamna Zita Gloria Ferdinand Sinidis, născută von Büffelschwein și „de Flantzony”, al cărui simț practic mă uluise în atâtea rânduri. Numai fiindcă îi cunoșteam sensibilitățile amânasem tipărirea cărții, consolat de o nouă hotărâre: Începusem confecționarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuvinte de scârbă și dispreț. Intimidat oarecum la gândul acesta, m-am cățărat până la geamlâncul de deasupra ușii, ca să intru în camera ei. Abia atunci Albertina îmi deschise. Pătrunsei în bezna odăiței, fără să înțeleg, și fără să caut motivul absurdelor mele pretenții, când m-am izbit de Vladimir. Stătea în mijlocul încăperii înfășurat în cuvertura de pluș. Într-o clipă de nebunie încercase să se ascundă astfel, protejat de întuneric. Dar cum între degete, statuia, până atunci rigidă, începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coarne și trântiți în luptă inegală, mușcă pământul, blestemând creația. Soarele le luminează drumul spre neant și orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de finalul absurd și dramatic la care vom asista cu toții, îmi vine să cred că imensa durere ce-mi surpă existența, din pricina Gloriei se datorește panicii provenite numai din singurătate. Căci unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu creionul și înfiptă cu un ac în scaunul de lemn al bideului. Nora spunea că moare pentru că are părul verde...” În nici un caz, însă, moartea ei nu poate să însemne un proces de conștiință, dacă ținem seama de cauzele absurde, născocite de amândouă fetele, dornice de liniște și grăbite să ne părăsească. Cartea despre vin „...Dacă mi s-ar putea șterge cu un burete imaginea Gloriei din gând și din suflet”, izbucni violent Ferdinand Sinidis. Făcu apoi un gest cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
piatră, cu puițele ei dezgustătoare, mă mai poate scăpa. O evadare și o completă amuțire. Sunt dispus să-mi operez și inima. Să pun ață în locul nervilor, ca să nu mi se mai strângă dureros, punga cu sânge, la cel mai absurd motiv de neliniște. Dacă se pot extrage nervi din măsele, desigur că printr-o intervenție chirurgicală făcută „convenabil”, operația ar putea să izbutească și la inimă. Fiindcă îi simt bătaia la ureche și nu mai pot să beau alcool, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
găsit, în sfârșit, un alt prieten. El e rău, bârfitor, încrezut și egoist. Într-un cuvânt posedă toate însușirile mele, dar mai are în plus abilitatea să-și ascundă aceste aptitudini naturale, chinuindu-se și complicându-și existența cu probleme absurde, a căror dezlegare o găsește, ori de câte ori calcă pe urmele mele. Afară de aceste preocupări destul de grave, el se pricepe să disece o ființă în patruzeci de părticele, cu inteligența specialității în materie de contraspionaj. Nu o dată l-am surprins scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Întregime pe el pentru a obține informații una despre cealaltă. Dacă nu ar fi fost atât de profund implicat, uneori se gândea că ar fi putut scrie o povestire pe această temă. Poate pentru că și ei situația i se părea absurdă, Fenimore părăsi Londra, stabilindu-se În stațiunea Leamington pentru vara lui ’85, deși motivul declarat era acela de a explora regiunea Warwickshire. În tot timpul acesta, sănătatea lui Alice refuza să se Îmbunătățească. Doctorii englezi se Încruntau, cercetau și examinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiecare scrisorile celuilalt, după ce le citim. Ea se opri pe cărare, uitându-se atent la el. — Și de ce, mă rog? Sunt chiar atât de compromițătoare? Te temi că vor fi citite vreodată Într-un tribunal? El zâmbi stânjenit. — Nu fi absurdă, Fenimore, sigur că nu. Nu sunt câtuși de puțin compromițătoare. Dar sunt... intime. Detest gândul că lumea le-ar putea citi după moartea noastră. — După moarte! Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi, ci le-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]