6,732 matches
-
lui. Am mâncat iar împreună, te-ai prins, că mai erau doi pe care eu nu-i mai bag de mult în seamă și nu o să o mai fac nici de aici încolo. Nu am putut să nu-mi exprim admirația față de bărcuță toată seara le-am povestit despre aventurile mele de pe Siutghiol, care pentru ei devenise Marea Neagră. Cred că posesia bărcii, pe care nici măcar nu mi-o doream la vremea aceea, mă făcea atât de stingher în fața lui. Parcă atunci
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pisicuța mea" prilejuia un eroic excurs în istoria simbolului pisicii de la sumerieni până la Allan Poe și Baudelaire, cărora, se arăta cu satisfacție patriotică, Eminescu le era evident superior. Extaze culturale de acest fel, încă majoritare la noi, nu arată nici admirație reală pentru un autor, nici mândrie națională, ci prostie, pur și simplu, prostie gongorică și provincială. La fel, altădată, Mihail Dragomirescu analizase pe zeci de pagini " Somnoroase păsărele", trecînd-o prin toate arcanele teoriei literare a vremii, storcind din ea tot
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aici, în banalul și praf osul domeniu al istoriei literare. Nu mi-e indiferent cum trăia, cum gândea și cum scria Caragiale. Pentru a-l prinde într-un "algoritm", într-o imagine sintetică, îmi este de mare ajutor nu numai admirația mea dintotdeauna pentru acest campion al bunului simț (autor, printre altele, al celor mai înțelepte, mai așezate, mai cu cap articole - inclusiv de teorie literară intuitivă - scrise în epocă) și acest performer al limbajului, ci și consternarea mea în privința cameleonismului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai răi, și-au scris versurile. Pe cadavrele lor 114 se celebrează liturghii pe dos, în care un poet ca Nichita Stănescu nu mai este un om care a scris
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vecinului și diavolul care șomează lângă cazanul românilor. Nu ne lipsește Adrian Leverkiihn, dar sîntem cu desăvârșire lipsiți de modesta și devotata lumină a lui Serenus Zeitblom. Nu știm să admirăm. Ne este străină apropierea decentă și sfioasă de obiectul admirației noastre, bucuria și îngrijorarea pentru destinul lui, statornicia de nezdruncinat. Nu știm decât să clădim statui encomiastice și vulgare, să sforăim despre "genii tutelare", despre "divini critici", care nu mai au nimic de-a face cu oamenii triști și chinuiți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au nimic de-a face cu oamenii triști și chinuiți, și vizionari pierduți în lumea lor de fantasme. Rigide instrumente de propagandă naționalistă, iată singurul lucru pe care știm să-l facem din oamenii noștri mari. De aceea, "Exerciții de admirație" mi s-a părut întotdeauna cel mai frumos titlu de carte folosit vreodată de vreun român. 159 De vreo cincisprezece ani îmi exersez și eu admirația față de Nicolae Manolescu. Admirația, și nu venerația. O admirație fără vorbe, fără efuziuni, fără
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pe care știm să-l facem din oamenii noștri mari. De aceea, "Exerciții de admirație" mi s-a părut întotdeauna cel mai frumos titlu de carte folosit vreodată de vreun român. 159 De vreo cincisprezece ani îmi exersez și eu admirația față de Nicolae Manolescu. Admirația, și nu venerația. O admirație fără vorbe, fără efuziuni, fără scrisori, fără articole, care ține de partea scufundată a aisbergului. Dragostea este un cuvânt cu multe înțelesuri. Dintre ele, îl aleg pe acela al certitudinii liniștite
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-l facem din oamenii noștri mari. De aceea, "Exerciții de admirație" mi s-a părut întotdeauna cel mai frumos titlu de carte folosit vreodată de vreun român. 159 De vreo cincisprezece ani îmi exersez și eu admirația față de Nicolae Manolescu. Admirația, și nu venerația. O admirație fără vorbe, fără efuziuni, fără scrisori, fără articole, care ține de partea scufundată a aisbergului. Dragostea este un cuvânt cu multe înțelesuri. Dintre ele, îl aleg pe acela al certitudinii liniștite, al tandreței și înțelegerii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mari. De aceea, "Exerciții de admirație" mi s-a părut întotdeauna cel mai frumos titlu de carte folosit vreodată de vreun român. 159 De vreo cincisprezece ani îmi exersez și eu admirația față de Nicolae Manolescu. Admirația, și nu venerația. O admirație fără vorbe, fără efuziuni, fără scrisori, fără articole, care ține de partea scufundată a aisbergului. Dragostea este un cuvânt cu multe înțelesuri. Dintre ele, îl aleg pe acela al certitudinii liniștite, al tandreței și înțelegerii. Cred că îl înțeleg pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de el. Eu îmi bine-cuvîntez crisparea și stângăcia care m-au împiedicat să-i devin prieten. Distanța care există între noi este bună. Nu-mi trebuie mai mult decât bunăvoința lui, iar el nu are nevoie de vreo manifestare a admirației și recunoștinței mele. El știe că ele există. Nu-i sânt recunoscător pentru nici unul din cuvintele scrise despre cărțile mele. Relația dintre scrisul meu și scrisul lui este cu totul secundară și se desfășoară pe terenul unui joc cu reguli
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
El este critic, eu sânt scriitor. Când voi publica o carte fără valoare, el va spune acest lucru, știu asta și el știe că eu știu. Recunoștința mea, la fel de adâncă, la fel de limpede și la fel de lipsită de nevoia verbalizării ca și admirația, este pentru simplul fapt că îl cunosc. Că există un om ca el, că nu mă pot îndoi de el, că pot avea încredere totală în el. Rareori am schimbat mai mult de câteva vorbe. Știu însă că existăm unul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bunului Serenus Zeitblom, nici la ironia lui Thomas Mann. Cred că același lucru se-ntîmplă azi și cu adularea lui Cioran de către adolescenți, de exemplu. Nu vreau să zic că oricare dintre acești autori nu merită admirat, ci doar că, spre deosebire de admirație, idolatrizarea în cultură are ceva specios și imatur. Este motivul pentru care îmi repugnă ceremoniile misticoide în jurul vreunui autor, grupurile de adulatori, miturile găunoase, casele memoriale, volumele omagiale, statuile, 305 oricâtă importanță "socială" ar avea ele. Iubirea pentru un scriitor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ar dori mai degrabă, ca singură floare, înfiorarea reală la lectura, singur în camera ta, a unui vers din poemele lui. Câți îi mai aduc azi acest singur omagiu adevărat? Până la urmă, ca să duc mai departe metafora religioasă, distanța dintre admirație și adulație mi se pare cea dintre credință și idolatrie. După ce ne-am revenit puțin din țopăiala - cu figuri - pe Chuck Berry ("Too much monkey bussiness..."), i-am povestit Ionuței, ca s-o distrez, cum am văzut eu idoli adevărați
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tremura vocea din cauza firii lui emotive. Ramona strălucea de frumusețe, ea îl privea pe Radu cu frumoșii ei ochi albaștri, cu multă înțelegere și blândețe. Deși aveau aceeași vârstă, ea îl vedea încă prea copil. Radu o privea cu multă admirație, bucurându-se zâmbindui cu ochii mijiți de fiecare dată când după dans se întorcea lângă el. își dorea ca Ramona să fie numai și numai a lui. Destul de târziu apăru și Angela Ulmeanu, într-o strălucitoare rochie de seară, peste
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Robertson, o să fie un singur câștigător. Mă răsucesc, rânjind satisfăcut la trosnetul pe care-l scot pe caldarâm. Apoi, cu o mișcare de picior atât de dibace, Încât ar fi putut fi a lui Tom Stronach când apasă plin de admirație butonul de derulare Înapoi la video, arunc ochelarii sparți În Herengracht și urmăresc cu privirea cum sunt Înghițiți de ape. Când mă Întorc la hotel, Bladesey e Într-o stare oribilă, șezând pe pat. — Bruce... tu ești... nu-mi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de calitatea În sine a ope rei, de aprecierea contemporanilor sau de un simplu accident de transmitere. O altă alăturare de situații se poate dovedi relevantă pentru criteriile de selecție În conservarea operelor Antichității. Tragedia lui Ovidiu, Medeea, provocase o admirație unanimă: contemporanii spuneau despre ea că era mai bună decît orice tragedie greacă sau romană de pînă atunci. Prețuirea de care s-a bucurat nu a avut Însă nicio greutate În destinul textului: tragedia s-a pierdut. S-a păstrat
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
în eroare nu a fost întotdeauna considerată un act condamnabil. Așa cum consemnează Scheibe (1979:83): Prometeu a ajuns vestit nu numai pentru că a furat focul și l-a dăruit omenirii, ci și pentru talentul său în a fabula. Sentimentul de admirație pentru cei care reușeau să păcălească nu le era străin grecilor antici. Autorul anonim al cărții The Lying Intelligencer (Iscoada mincinoasă), alegînd drept introducere pentru lucrarea sa satirică motto-ul "Splendide mendax", prin care atrăgea atenția publicului londonez, a scris
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
profundă. Contemplarea este Îndreptată spre În afară, vizează un lucru sau un eveniment și angajează de obicei văzul, simțul care se pretează cel mai bine la o examinare stăruitoare, multilaterală și polivalentă. Și care, de cele mai multe ori, este Însoțită de admirație și emoție. Meditația este o activitate de sens contrar contemplării, ea este Îndreptată spre Înăuntru și vizează imagini interiorizate Însoțite de un Întreg halou conceptual și simbolic, ca și de aura trăirilor pe care acestea le declanșează. Meditația sublimează senzorialul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai puternică meritînd să fie venerată și temută. Povestea pe care mi-o aminteam eu era Însă circulară. Un biet tăietor de piatră asistă la trecerea unui mare demnitar Însoțit de un Întreg alai și un impresionant fast. Cuprins de admirație (și invidie) la vederea puterii etalate, tăietorul de piatră găsește prilejul de a intra În alaiul celui puternic. Cu vremea, reușește să urce Încet În ierarhie și, În final, cred că ajunge Împărat. În această postură abia sesizează că sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
1980; Nairn 1981). De importanță capitală aici este faptul că marxismul este o doctrină occidentală care își are rădăcinile în Iluminismul european. Cosmopolitismul marxist s-a dezvoltat în epoca dominației europene în era colonială căreia marxismul îi purta o mare admirație într-un moment în care era rezonabil să presupui că lumea non-europeană avea să devină mai asemănătoare cu Occidentul, în cele mai multe privințe. Ascensiunea "marxismului Lumii a Treia" în anii 1960 și 1970 a fost o dovadă a faptului că lumea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
răscruce. Comentariile asupra polemistului Arghezi sunt făcute cu o plăcere nedisimulată, printr-o lectură preponderent temperamentală. Dispoziția fecundă a spiritului este evidentă, iar rezultatul acestei dezinvolturi este un discurs îndrăgostit care, din când în când, lasă locul unui exercițiu de admirație. Situându-și raționamentele într-o răscruce cu vizibilitate interdisciplinară (printr-un loc comun al filosofiei, retoricii și literaturii), Minodora Sălcudean refuză redundanța, inflația lingvistică, focalizează judecata pe sensuri cu adevărat esențiale, desprinde concluzii relativ greu de clintit, atinge de multe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
atenției critice, în preajma prolificului an 1927, pe producția lirică a lui Arghezi, precum și atmosfera beligerantă, generată de personalitatea sa intempestivă, au condus la interpretări din cele mai variate, pe o axă la ale cărei extreme se situează contestarea totală și admirația entuziastă. Interpretările vizează, așadar, în special lirica și nu proza publicistică. Aceasta este mai mult un mijloc de a atrage atenția, un suport auxiliar, un adjuvant, un apendice care concentrează, uneori lapidar, o perspectivă teoretică, lămuritoare asupra propriei arte poetice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsiunea și în aceste două extreme spiritul trebuie să se comporte cu o egală putere. Omul sentimental e un degenerat, dacă nu știe, iubind frumos, să urască admirabil..."111; iar pe de altă parte, ca atitudine premeditată în care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
corespunde orizontului de așteptare al unui public deprins cu disimulările argheziene: "Primiți, vă rog, onorate domnule Iorga, încredințarea că zi și noapte mă rog ferbinte pentru dumneavoastră, citind molitvele cele duhovnicești de cuviință". Sau: "Primiți, vă rog, Ilustre Economist, omagiile admirației mele" și, în ultimul caz: "Primiți, vă rog, domnule director, salutările mele de perfectă politețe". Un lector avizat, familiarizat cu contextul polemic, va citi întotdeauna, dincolo de rânduri, gândurile și sentimentele autorului real. Forma fixă a scrisorii deschise argheziene (cu detaliile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inventează un personaj-tip al cărui nume Ubibene, sugerând cameleonismul și oportunismul demagogilor care se călăuzesc după adagiul latin, reprezintă indiciul prim că dialogul imaginar se poartă exclusiv pe terenul satirei. Aici discursul poetului simulează falsul panegiric, în manieră caragialiană: "Admirația mea fizică e mai ales politică, iubite Ubibene, și dacă mi-am permis să-ți adresez acatistul meu cu cădelniți, m-am gândit de preferință la capacitățile dumitale de ubicuitate. Te văd lângă un guvern care nu avea nevoie de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]