15,786 matches
-
adăugă, străduindu-se să nu lase să se întrevadă nici o ironie: — Pentru tatăl tău, aceea a fost clipa în care Granada a căzut cu adevărat în mâinile inamicului. * * * Zile întregi, Mohamed a rămas abătut acasă, nemângâiat, refuzând să li se alăture prietenilor pentru mesele de întrerupere a postului, tradiționalele iftar; nimeni nu s-a supărat însă, căci pățania lui ajunsese să fie cunoscută de toți chiar din seara de Mihrajan, așa că vecinii veniră de mai multe ori să-i aducă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
direct cu Ziditorul lui. Am plecat a doua zi înainte de rugăciunea din zori, tata călare, mama și cu mine pe spatele unei catârce, bagajele noastre fiind înghesuite pe alte cinci animale. Spre poarta dinspre Najd, în sudul orașului, ne-am alăturat altor câtorva zeci de călători, cu care am străbătut drumul împreună, pentru o mai mare siguranță. Bandiții erau numeroși în preajma orașului și în trecătorile munților, toată lumea știind că bogății considerabile erau neîncetat cărate spre coastă. * * * În ochii mei de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiecare dimineață cu ochii roșii ca focul și cu perna umedă. Ca să mă împace, unchiul mi-a jurat că îl voi însoți în viitoarea călătorie; avea să se țină de cuvânt. A sosit și ziua plecării. Khâli trebuia să se alăture unei caravane de negustori care plecau spre Oran, urmând apoi să se îmbarce. Încă din zori, granadinii au venit în număr mare să-i ureze o misiune reușită și să contribuie cu câteva monede din aur la cheltuieli. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
binevoitoare și cuvinte menite s-o îmbărbăteze. Apoi ea s-a retras îndărătul unei uși, lăsându-ne să discutăm. Restul anului s-a scurs în întregime în neobosite demersuri și interminabile consfătuiri. Uneori, persoane din afara familiei veneau să ni se alăture, aducându-ne sfaturile lor și împărtășindu-ne dezamăgirea. Majoritatea erau granadini, dar mai erau și doi dintre prietenii mei. Unul era, bineînțeles, Harun, care avea să facă în curând din problema mea propria lui problemă, aproape dându-mă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să profite atât de protecția regală în timpul călătoriei, cât și de tratamentul privilegiat de care cu siguranță urma să avem parte la Tombuctu. Pregătirile fuseseră prea minuțioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este aceea de a recopia, cu cea mai frumoasă scriere, un mare număr de cărți și de a le vinde mai apoi în Maghreb și mai departe. Un bătrân neguțător genovez stabilit la Fès, messer Thomasso de Marino, care se alăturase caravanei noastre și cu care am stat îndelung de vorbă, a cumpărat dintr-un singur sat cam o sută de astfel de cărți, minunat caligrafiate și legate în piele. Mi-a explicat că teologii musulmani precum și personajele sus-puse din țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unchiul meu de la un negustor andaluz care făcuse împreună cu noi o bucată de drum la dus. Aș fi putut să mă împrumut și eu, dar, dată fiind plecarea noastră precipitată din Tombuctu, nici un comerciant nu avusese vreme să ni se alăture, astfel că eram, în sărăcia mea, cel mai puțin sărac dintre călători. A trebuit să mă hotărăsc să vând diverse daruri primite de Khâli în cursul călătoriei, îndeosebi cei doi sclavi oferiți de seniorul din Uarzazat, care mi-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam tot timpul să-mi văd soția deoarece, potrivit datinii, nu trebuia să ies din casă mai devreme de șapte zile. Când m-am trezit, mireasa era în picioare în patio, rezemată de fântână, uitându-se apatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
motivul pentru care mă chemase și pentru care mă lăudase în chip atât de neașteptat. Ahmed începea să capete importanță, mulți învățăcei din Fès și din Marrakech părăsindu-și căminul pentru a pune mâna pe arme și a i se alătura în lupta împotriva lentei invazii portugheze care amenința toată coasta atlantică. Șchiopul străbătea țara împreună cu partizanii lui, criticându-l în cuvinte aspre pe suveranul din Fès, care începea să se neliniștească și căuta să stea de vorbă cu primejdiosul răzvrătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apropiate unele de altele. Trebuia să mă îndepărtez cât mai iute cu putință de acea gigantică vâlvătaie. Auzisem, în ajun, că o caravană de neguțători de toate neamurile era adunată în afara orașului, gata să plece la revărsatul zorilor. M-am alăturat și eu. Ne-am strâns astfel vreo patruzeci de călători care ne-am petrecut întreaga noapte sus pe un delușor, fascinați de spectacolul focului și de înspăimântătorul strigăt care creștea o dată cu flăcările, strigăt în care deslușiserăm până la urmă oribilele țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
taverne ofereau o cale mai scurtă spre Rai. N-o vedeam încă pe circaziana mea, dar saltimbancul cu măgarii era acolo, înconjurat deja de o sumedenie de gură-cască al căror număr amenința să se facă tot mai mare. M-am alăturat lor, tot trăgând cu coada ochiului spre chipurile care mă înconjurau, sau spre soare, în speranța că se clintise un pic. Măscăriciul dănțuia cu animalul său, fără să fi putut spune care dintre ei imita pasul celuilalt. Apoi începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dat de gol un lucru extrem de grav. Într-adevăr, în anul acela, sultanul Selim voia să lase să se creadă că pregătirile sale de război erau îndreptate împotriva sufiului Persiei; îl invitase chiar pe stăpânul de la Cairo să i se alăture în lupta împotriva ereticilor. Când, în realitate, otomanul se hotărâse să meargă împotriva imperiului mameluk. La sfârșitul discuțiilor, m-am grăbit să vorbesc despre toate astea cu Nur, ceea ce era din partea mea mai rău decât o alunecare a limbii. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim s-a pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ulei de susan, care-și ducea marfa spre Egiptul-de-Sus, poposind pentru o zi sau două în orice oraș cât de cât important. Așa se face că am vizitat rând pe rând Bani Sueif, el-Minia, apoi Manfalut, unde ni s-a alăturat un om în vârstă. Chiar în noaptea aceea, profitând de liniște și de somnul copiilor, începusem să scriu la lumina unei lumânări, când noul pasager m-a interpelat: — Hei! Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
limbă aveam să-i pot vorbi, prin ce cuvinte aveam să încep. Mai încercam și să ghicesc ce anume își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
niște elemente care-mi răpeau orice poftă de a-l aclama pe acest papă. Și care, pe deasupra, mă și îmboldeau să părăsesc Roma cât mai iute, plecând spre Florența, unde cardinalul Giulio mă încuraja să-l urmez. M-aș fi alăturat lui, de bună seamă, dacă Maddalena n-ar fi fost însărcinată. Închiriasem în cartierul Ponte o casă cu trei caturi. La ultimul era o bucătărie, la al doilea o sală de ședere cu masa mea de lucru, la primul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
inchizitor, deoarece la Constantinopol Selim cel Crud a murit de doi ani, iar cel care i-a luat locul este Soliman. Înr-un anume sens, Abbad spunea adevărul. Eram de acum liber în sentimentele mele, în entuziasmul meu, liber să mă alătur efuziunilor spontane ale Maddalenei. Câtă fericire, câtă seninătate să poți trasa în mijlocul evenimentelor lumii o linie de cumpănă între motivele de bucurie și cele de mâhnire! Fericirea asta, totuși, știam că-mi era interzisă, prin însăși firea mea. — Dar te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un maur! Papa avu un zâmbet stânjenit. Giovanni nici măcar nu zâmbi. În ce mă privește, am răspuns pe același ton și cu un gest de agasare evidentă: — Nu ne mai putem aduna între noi, Medici, fără să nu ni se alăture și poporul! De data asta, râsul lui Giovanni răsună ca o plesnitură de bici, iar mâna îi căzu pe spatele meu într-o vajnică palmă amicală. Râzând la rându-i, Guicciardini trecu imediat la evenimentele zilei: — Tocmai am primit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La această euforie nebunească, eu nu mă simțeam în stare să mă alătur, atât de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea era sigură, când nutreau cu toții un dispreț unanim pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le vorbească oamenilor... Mi-a spus să-ți transmit că poți conta pe el. A fost susținătorul lui Galba, dar acum, după ce a fost acuzat de furt din banii publici, vrea să-l vadă mort. — Și Britannia? — O să ni se alăture. Cât despre Illiria, adică Dalmatia, Maesia și Pannonia... — Galba a trimis în Pannonia legiuni care îi sunt credincioase, îl întrerupse Vitellius, neliniștit. — Trebuia să le oprească la Roma, unde are destui dușmani. Galba face greșeli. Nu le-a plătit legiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se oprește. — Privește, îi șopti lui Titus și fluieră ușor, ca să-l cheme pe Lurr. Dincolo de pădure, în stânga lor, printre arbuștii de pe malul unui torent aflat la poalele colinei, niște barbari înaintau târâș, aproape invizibili în vegetația bogată. Lor li alăturară alții, iar apoi alții. — Quazi, sunt quazi. Și sunt foarte mulți. Valerius căută amuleta și o strânse în pumn. Să mergem, repede. Nu vreau să mor înfipt într-un par și jupuit de viu. — Stai - Titus îl apucă strâns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ascunși după copaci, în spatele tufișurilor sau culcați la pământ. Ce strategie vei folosi? întrebă Errius în cele din urmă. Vom folosi chiar strategia lor. Îi vom bloca în ieslea găinilor. Antonius sări jos de pe cal, apucă frâul și i se alătură repede lui Errius. Suntem dezavantajați, e adevărat, zise cu glas scăzut. O sută șaizeci contra cinci sute, pe puțin. Dar am cu mine genieri care știu să facă ziduri, iar în fața pădurii voi plasa șase ordine de soldați, pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
manipularis se ridică spre cer, și în clipa aceea cei optzeci de soldați din fundul pâlniei puseră mâna pe scuturi. La semnalul lui Errius, signum-ul se aplecă în față, iar mâna argintie arătă direcția. — Soldați, sunt alături de voi! Errius se alătură centuriei. Linia de genieri dispăru repede în spate, fiecare fiind tras înapoi de balteus. Cei din fundul pâlniei înaintară imediat, înfruntând dușmanul. Ieșind din front, cei optzeci de soldați păreau un singur corp compact, un monstru înarmat cu nenumărate lame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și care să fie cinstit. — Te referi la Otho, îmi închipui. — Otho e un om dezinteresat, cu un puternic simț al dreptății; a demonstrat-o în cei treisprezece ani cât a condus Lusitania. A fost primul care i s-a alăturat lui Galba împotriva lui Nero și care l-a urmat pe Galba la Roma. Provine dintr-o familie veche și ilustră și știe să se facă iubit de soldați. — E adevărat. Astrologul Seleucos i-a prezis lui Otho că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă voi alătura lui Galba, împreună cu războinicii mei. Valerius scotoci în traistă și îi înmână lui Julius două scrisori. — Ți le-am adus din castrul Legiunii Galbiana. Galba a fost ucis. — Bătrân prost! izbucni Julius. N-a fost în stare să se ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]