13,186 matches
-
o mașină parcată lângă casa noastră. Pare vag familiară. Ne gândim să ne Întoarcem În oraș, dar avem nevoie de cardurile noastre și de banii noștri. Ignorăm ocupantul mașinii, chiar dacă Îl recunoaștem că e Chrissie și o luăm val-vârtej pe alee. Dar ea vine imediat după noi. — Bruce... am Încercat să te sun la serviciu, spune ea. Nările ei ca de scroafă se lărgesc Înspre mine. De ce Îl toacă la cap tot timpul pe Bruce, mai sunt și alții, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
roase și vechi, dar materialul doar i se sfâșie În mâini, iar el ne privește cu ură și fără să Înțeleagă, propriu-i sânge scurgându-i-se din limba retezată din gură, pe când alunecă pe fereastră și se izbește de aleea asfaltată de dedesubt. Noi ne uităm afară În jos și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala, o pată imensă În formă de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Anul Nou, prilej de petrecere și desfătare pentru cei care săptămâni în șir au ținut post și rugăciune pentru curățenie sufletească și trupească. M-am pregătit de plecare spre casă, am încuiat ușa de la birou și am pornit spre aleea ce ducea la poartă. Încet, încet, colegii de muncă părăseau unitatea, urându-și sănătate și petreceri cât mai plăcute. În dreptul geamului de la siguranța circulației și protecția muncii, aud bătăi discrete. Mă uit și îl văd pe cumătrul meu, Felea Constantin
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
nor Pe clopoței albaștri și niciun sunet Niciun cerșetor de ziua bujorilor - pace-ntre oameni În alte cazuri, lipsa numită dă contururi mai pregnante singurătății sau neputinței: Dup-o absențăzgomotul cheii În ușă și niciun prieten Liniște În zori - pe-aleea troienită nicio cărare Niciun prieten - bocancii rupți În prima ploaie de toamnă Buzunarul Întors. Nicio fărâmă de pâine pentru vrăbii Nu-mi pot potrivi inelul destinului pe niciun deget Balta uscata - peste podetul de lemn niciun trecator Uneori, printr-un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
transport în comun, transport privat conectate, pentru a crea un good business climate); să construiască strategii de marketing urban; să gândească facilități fiscale pentru investitori (cu beneficii pentru oraș pe termen mediu și lung); să amelioreze calitatea mediului; să înfrumusețeze aleile pietonale, piețele publice, zonele de agrement; să afle soluții viabile pentru implicarea tuturor locuitorilor etc. Se afirmă că viitorul Europei va reflecta în largă măsură viitorul orașelor sale. Societățile nu se mai bat azi cu armele. Ele răzbat, rezistă, se
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mondial (cel puțin pentru a atrage turiști), este invitat să respecte Agenda 21, să rezolve problemele diverselor grupuri sociale, să-și constituie și promoveze brand-ul, să facă proiecte câștigătoare, strategii de marketing urban, să amelioreze calitatea mediului, să înfrumusețeze aleile pietonale, piețele publice, zonele de agrement, să se ocupe de toate cartierele. Studiile de teren ar trebui să stea la baza deciziilor responsabililor politicilor orașului. Diagnosticele teritorializate ar putea contribui la mobilizarea actorilor și a mijloacelor adecvate. Regenerarea urbană este
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
în cea mai fierbinte și umedă zi a anului; toți membrii familiei Stapleton erau asudați și epuizați după ce terminaseră de despachetat, și se bucurau să vadă că Nieve o pornise în sus pe uliță spre pâlcul de copaci de la capătul aleii închise, unde Darcey stătea și citea o carte. Amândouă aveau șapte ani. —Ce c’tești? Darcey nici n-o observase pe cealaltă fetiță până când Nieve vorbi. —De ce? Poate aș putea s-o împrumut. —N-ai fi în stare s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
era un om îndrăgostit de mâncare și terorizat de nevasta lui. Își dădu seama că îndrugă numai prostii pe drumul de întoarcere la cele două mașini, dar fu extrem de ușurat când Stephen se urcă în BMW și o porni pe alee. Preț de o clipă, Aidan se gândi dacă să se întoarcă la Darcey, dar își spuse să nu fie prost. Stephen avea să se întrebe ce i se întâmplase și ultimul lucru care îi mai trebuia acum era să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poartă din fier forjat, prinsă Între ziduri masive, iar Tinerelu’ se dădu jos ca să se lupte s-o deschidă. Ulrich intră. — Mergi mai departe, ordonă Schemm. Nu aștepta. Suntem deja În Întârziere. Am mers cu mașina de-a lungul unei alei mărginite de copaci timp de vreo cinci minute Înainte de a ajunge Într-o curte mare, cu pietriș pe jos, care era Înconjurată din trei părți de clădirea centrală lungă, cu două aripi laterale, care alcătuia reședința. Ulrich opri lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai monarhiei, erau foarte mulțumiți de ei Înșiși, ipocriți și depășiți iremediabil atât În privința ideilor intelectuale, cât și În privința ideilor sociale. — Sincer vorbind, spuse el mai departe, are mai puține scrupule decât o „creatoare de Îngeri“ care locuiește pe o alee dosnică. Magazinul lui e pe Budapester Strasse ori pe Ebertstrasse sau Göring Strasse sau cum dracu’ o mai fi numind-o Partidul acum. Apoi mai sunt și dealerii, comercianții de diamante care cumpără și vând În birouri elegante, unde cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
meu de vedere, nu puteau să prindă prea mulți. Dar așa cum știam din experiență, nu era o treabă ușoară, căci traficanții nu aveau niciodată cocaina asupra lor, ci o puneau Într-o ascunzătoare aflată prin preajmă, cum ar fi o alee retrasă sau lângă o intrare. Unii dintre ei pozau În invalizi de război care vând țigări, iar unii chiar erau invalizi de război care vând țigări, care purtau la braț banderola galbenă cu trei puncte negre care dăinuia din zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de pază stătea la recepție și citea ziarul, iar pe coridor, mai Încolo, era o femeie care lustruia pardoseala cu o mașină electrică. Începu să plouă când am dat colțul pe Hermann Goering Strasse și am făcut la stânga pe Îngusta alee de serviciu care ducea la parcarea subterană din spatele clădirii Columbus Haus. Erau parcate acolo doar două mașini - un DKW și un Mercedes. Părea puțin probabil ca vreuna dintre ele să fie a paznicului ori a femeii de serviciu; proprietarii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
receptorul la loc, am știut că nu era deloc așa. 9 După o slujbă scurtă la Nikolai Kirche de lângă Molken Market, trupurile celor doi au fost Înmormântate, unul peste celălalt, Într-un mormânt din apropierea zidului nordic al cimitirului bisericii, pe aleea Penzlauer, la foarte mică distanță de monumentul comemorativ al celui mai venerat martir național-socialist, Horst Wessel. Cu uimitoarea ei pălărie neagră asemănătoare unui pian deschis, Ilse Rudel era Încă și mai frumoasă În hainele de doliu decât era În pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Asta spun toți. Cu puțin Înainte de Poarta Brandenburg, mașina coti spre sud pe Hermann Goering Strasse. La ambasada Marii Britanii erau aprinse toate luminile și erau câteva zeci de limuzine parcate În față. Când mașina a Încetinit și a virat pe aleea clădirii mari de lângă ambasadă, șoferul a lăsat geamul jos ca să-i permită soldatului de gardă să ne identifice și am auzit zgomotul marii petreceri din vecini plutind peste peluză. Am așteptat, Împreună cu Rienecker, Într-o cameră de dimensiunile unui teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
când s-o fi Închis, n-aș putea să vă spun. Asta dacă e Închisă, vă atrag atenția. Nu judecați după cum arată. Mi se pare că așa a arătat Întotdeauna. Am condus-o pe Inge prin spate, pe o mică alee pavată mărginită de garaje și magazii Încuiate. Pisici vagaboande murdare stăteau Înșirate pe zidurile din cărămidă; o saltea zăcea aruncată la o intrare, cu arcurile de fier revărsându-se pe jos; cineva Încercase să-i dea foc, și asta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și l-am Întrebat: — Există și o ieșire prin spate? Nu aș vrea ca prietena mea să fie rănită. El dădu din cap: — Prin bucătărie, În jos pe scara de urgență. În capăt e o ușă care duce pe o alee. E un loc liniștit. Sunt doar câteva mașini parcate. Una dintre ele, o mașină sport gri-deschis, este a mea. Împinse un set de chei spre mine: E un pistol În torpedou, În caz că ai nevoie de el. După aceea, doar lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
rând de scări, am văzut o lumină strecurându-se pe sub o ușă și am sărit. Era mai jos decât Îmi Închipuisem, dar am aterizat cu bine, În patru labe. Am lovit bara de la ușă și m-am năpustit afară pe alee. Erau câteva mașini, toate parcate Într-un șir ordonat, dar nu era greu să identifici mașina gri a lui Dieter Roșcovanul, un Bugatti Royale. Am descuiat portiera și am deschis torpedoul. Înăuntru erau mai multe hârtiuțe răsucite cu pudră albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe sub scara mașinii parcate lângă Bugatti, un Mercedes mare decapotabil. În acel moment urmăritorul meu ieși pe ușa de incendiu, lipit de peretele bine umbrit, drept acoperire. Am stat complet nemișcat, așteptându-l să pășească În mijlocul luminat de lună al aleii. Au trecut cîteva minute fără să se audă vreun zgomot sau vreo mișcare În Întuneric, și după un timp am bănuit că o luase târâș de-a lungul zidului, apărat de Întuneric, până când a fost destul de departe de mașini ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cîteva minute fără să se audă vreun zgomot sau vreo mișcare În Întuneric, și după un timp am bănuit că o luase târâș de-a lungul zidului, apărat de Întuneric, până când a fost destul de departe de mașini ca să poată traversa aleea În siguranță Înainte de a o lua Înapoi. Pe o piatră din pavajul din spatele meu se auzi zgomotul unui toc, și mi-am ținut răsuflarea. Numai degetul meu mare s-a mișcat, Încet și sigur, trăgând Înapoi cocoșul revolverului, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tine? Ce-ai făcut, ai sărit până jos? — Cam așa ceva, i-am răspuns. Am pipăit pe sub scaunul șoferului după perechea de cătușe pe care o țineam lângă armă. Apoi am mers cu mașina vreo șaptezeci de metri În spate, pe aleea aia. Costumul maro zăcea fără cunoștință acolo unde Îl lăsasem. M-am dat jos din mașină și l-am târât până la un zid un pic mai sus pe alee, unde l-am prins cu cătușele de niște drugi de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am mers cu mașina vreo șaptezeci de metri În spate, pe aleea aia. Costumul maro zăcea fără cunoștință acolo unde Îl lăsasem. M-am dat jos din mașină și l-am târât până la un zid un pic mai sus pe alee, unde l-am prins cu cătușele de niște drugi de fier care protejau o fereastră. A gemut nițel când l-am mișcat, așa că am știut că nu-l omorâsem. M-am Întors la Bugatti și am pus la loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
aici arborii pentru a picta compoziții cu linii drepte, ca avenidele newyorkeze, cu pătrate și dreptunghiuri, ca un animal geometric și fabulos sau ca un labirint cu sclipiri galbene și roșii... hartă a unei utopii, paradis parcelat sau cimitir cu alei strălucitoare, e greu de spus ce trebuie mai întîi să vedem în aceste compoziții în care ni se propune să deslușim entuziasmul pictorului, refugiat în ultimii ani ai vieții la New York și cucerit, se zice, de vitalitatea metropolei și a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Băieții făcând turul pieței într-un sens. Fetele, în celălalt. Și la fiecare întîlnire schimbând ocheade și zâmbete. Dar nimic din toate astea. Trecătorii sunt rari. Și e ceva excesiv în aer. O febră neobișnuită. Pașii sună arid pe piatra aleilor din parcul ce se cheamă, firește, ca în toate orașele mexicane, Alameda. În mijloc, un bazin cu apă clocită de zăpușeală. Ies din nou în stradă și, din fericire, îmi apare în drum o librărie. În hotel, la capetele culoarelor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ar explica asta, oare, Tatle? ― Tezaurul lui Moctezuma e acolo unde cuceritorii nu l-au căutat niciodată. Nu e nevoie să-l căutăm în locuri tainice. Ajunge să ne putem mira de lucrurile firești. Cum scârțâie un pas pe o alee de nisip, cum înflorește nopalul pe vechile morminte. Atunci vom descoperi că taina nu e sub coaja unui fruct. Tezaurul e însuși fructul. dilemă Cu patru decenii în urmă, Graham Greene a văzut aici alt oraș. Mi se pare neverosimil
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Diminețile vin năpraznice în sudul Mexicului. Se trezesc mai întîi șerpii și vulturii. Cei dintâi ies din ruine să se încălzească la soare. Ceilalți dau ocoluri imperiale în văzduh, dezmorțindu-și aripile. Între ruine, cresc spini și trandafiri sălbateci. Pe aleea ce duce la piramidă au răsărit urzici. Vorba unui poet mexican, moartea are gust de pământ. La picioarele mele lunecă din când în când șopârle. În apropiere, descopăr un puț secat. Prezența lui într-un loc unde sunt atâtea măști
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]