18,056 matches
-
precizată pe larg de C. Zamfir). Această teoremă afirmă că, în condiții de certitudine persistentă, decidentul, după ce a descoperit o soluție satisfăcătoare, nu numai că „nu merge mai departe cu explorarea posibilului”, ci pentru el nu există un „mai departe”, „alternative la alegerea făcută”. Dacă actorul reușește să identifice mai multe soluții ce ar putea fi și ele satisfăcătoare, nu ar avea mijloacele de a decide care este mai bună. O soluție bună, satisfăcătoare este soluția corectă, adevărată. Întrebarea dacă ar
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
alegerea făcută”. Dacă actorul reușește să identifice mai multe soluții ce ar putea fi și ele satisfăcătoare, nu ar avea mijloacele de a decide care este mai bună. O soluție bună, satisfăcătoare este soluția corectă, adevărată. Întrebarea dacă ar exista alternative este neproductivă și, în consecință, ilegitimă. În condiții de capacitate scăzută de formulare și evaluare a soluțiilor, strategia satisfăcătorului implică două componente. Prima este lipsa interesului pentru a căuta alternative sau chiar respingerea sensului alternativelor. A doua, mai puțin vizibilă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
bună, satisfăcătoare este soluția corectă, adevărată. Întrebarea dacă ar exista alternative este neproductivă și, în consecință, ilegitimă. În condiții de capacitate scăzută de formulare și evaluare a soluțiilor, strategia satisfăcătorului implică două componente. Prima este lipsa interesului pentru a căuta alternative sau chiar respingerea sensului alternativelor. A doua, mai puțin vizibilă, este o strategie defensivă față de critica soluției adoptate. O asemenea critică ar avea efecte contraproductive de tipul: blocarea acțiunii, scăderea motivației performanței, tensiuni și conflicte sociale. Creșterea artificială a certitudinii
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
adevărată. Întrebarea dacă ar exista alternative este neproductivă și, în consecință, ilegitimă. În condiții de capacitate scăzută de formulare și evaluare a soluțiilor, strategia satisfăcătorului implică două componente. Prima este lipsa interesului pentru a căuta alternative sau chiar respingerea sensului alternativelor. A doua, mai puțin vizibilă, este o strategie defensivă față de critica soluției adoptate. O asemenea critică ar avea efecte contraproductive de tipul: blocarea acțiunii, scăderea motivației performanței, tensiuni și conflicte sociale. Creșterea artificială a certitudinii în jurul soluției adoptate este un
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
critica soluției adoptate. O asemenea critică ar avea efecte contraproductive de tipul: blocarea acțiunii, scăderea motivației performanței, tensiuni și conflicte sociale. Creșterea artificială a certitudinii în jurul soluției adoptate este un mecanism care face parte organică din comportamentul bazat pe refuzul alternativelor. În această perspectivă, însăși negarea legitimității explorării alternativelor reprezintă o ideologie justificativă a deciziilor luate, având funcția de a absorbi artificial incertitudinea față de alegerea făcută. Ideologiile joacă un rol important în acest mecanism de susținere a deciziilor luate și de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
efecte contraproductive de tipul: blocarea acțiunii, scăderea motivației performanței, tensiuni și conflicte sociale. Creșterea artificială a certitudinii în jurul soluției adoptate este un mecanism care face parte organică din comportamentul bazat pe refuzul alternativelor. În această perspectivă, însăși negarea legitimității explorării alternativelor reprezintă o ideologie justificativă a deciziilor luate, având funcția de a absorbi artificial incertitudinea față de alegerea făcută. Ideologiile joacă un rol important în acest mecanism de susținere a deciziilor luate și de respingere a alternativelor. Epistemologia problemelor cu soluție unică
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
perspectivă, însăși negarea legitimității explorării alternativelor reprezintă o ideologie justificativă a deciziilor luate, având funcția de a absorbi artificial incertitudinea față de alegerea făcută. Ideologiile joacă un rol important în acest mecanism de susținere a deciziilor luate și de respingere a alternativelor. Epistemologia problemelor cu soluție unică era încurajată de ipostaza sociologiei ca știință explicativă a realității sociale. Deciziile luate sunt fapte sociale, care trebuie explicate prin alte fapte sociale, și nu ca soluții de ales dintr-o multitudine de soluții posibile
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cu soluție unică era încurajată de ipostaza sociologiei ca știință explicativă a realității sociale. Deciziile luate sunt fapte sociale, care trebuie explicate prin alte fapte sociale, și nu ca soluții de ales dintr-o multitudine de soluții posibile. Nu există alternative pentru că soluția aleasă este produsul actorilor „de acolo”, din realitate, care, în interacțiunea dintre ei, au produs soluția respectivă. Alți actori și o altă interacțiune ar fi produs o altă soluție. Soluțiile produse de diferite interacțiuni sociale nu sunt alternative
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
alternative pentru că soluția aleasă este produsul actorilor „de acolo”, din realitate, care, în interacțiunea dintre ei, au produs soluția respectivă. Alți actori și o altă interacțiune ar fi produs o altă soluție. Soluțiile produse de diferite interacțiuni sociale nu sunt alternative. Explorarea lor nu are sens pentru că istoria, ca și sociologia, explică realitatea așa cum a fost produsă ea, și nu o altă realitate, care, de fapt, nu a existat, dar care, eventual, ar fi putut exista. Alternativele sunt legitime doar într-
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
interacțiuni sociale nu sunt alternative. Explorarea lor nu are sens pentru că istoria, ca și sociologia, explică realitatea așa cum a fost produsă ea, și nu o altă realitate, care, de fapt, nu a existat, dar care, eventual, ar fi putut exista. Alternativele sunt legitime doar într-un context cognitiv: la o problemă pot exista mai multe soluții posibile. Ele nu au vreun sens într-o perspectivă „sociologică”: un proces social produce ceea ce a produs. Epistemologia problemelor cu soluții multiple este un cadru
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
teoria modernă a deciziei. O problemă suficient de complexă are mai multe soluții posibile, satisfăcătoare în grade diferite. În contextul acestei epistemologii, în fața oricărei soluții, întrebarea decidentului nu este numai dacă ea e bună sau nu, ci și care sunt alternativele la soluția respectivă și care este cea mai bună. Elementele defensive sunt diminuate. Se instituie o deschidere cognitivă față de multitudinea soluțiilor și, în consecință, o disponibilitate spre schimbare. Așa cum voi încerca să demonstrez în cartea de față, adoptarea uneia dintre
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sociali se pun, de regulă, în termeni de adecvare a strategiei: este alegerea făcută adecvată? Ar exista soluții alternative posibil mai bune? Din perspectiva socială, soluția aleasă este produsul unic al unei realități sociale date, al interacțiunii actorilor sociali, problema alternativelor fiind nelegitimă. Strategia tranziției este produsul interacțiunii unei multitudini de actori sociali. Sociologic, ea este produsul unui proces social și nu are sens să ne întrebăm dacă ea e bună sau nu, dacă ar fi existat sau nu alternative. Întrebarea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
problema alternativelor fiind nelegitimă. Strategia tranziției este produsul interacțiunii unei multitudini de actori sociali. Sociologic, ea este produsul unui proces social și nu are sens să ne întrebăm dacă ea e bună sau nu, dacă ar fi existat sau nu alternative. Întrebarea care creează o dificultate epistemologică poate fi formulată, în consecință, în următorii termeni: cum putem presupune că soluția generată de interacțiunea diferiților actori cu propriile lor interese ce nu sunt coincidente cu găsirea soluției celei mai potrivite este totodată
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
care supune însăși realizarea obiectivului negocierii dintre actori. În contextul acestei discuții, devine clar faptul că, atunci când analizăm strategia tranziției, este vital să optăm pentru perspectiva în care ne situăm. Este strategia tranziției aleasă și practicată cea mai bună dintre alternativele posibile? Sau ea este una dintre soluțiile posibile, satisfăcătoare, dar nu neapărat cea mai bună în raport cu strategiile alternative? Iar dacă mutăm problema în planul producerii sociale, prin interacțiunea lor, actorii sociali iau sau nu în considerare efectele soluțiilor adoptate asupra
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
diferite de dezorganizare socială și anomie. Opțiunea pentru o strategie sau alta, din posibilul acțional delimitat de structura Y, este operată de către actorii sociali, prin interacțiunea lor. Această schemă descrie nu un proces de alegere, pe baza analizei meritelor diferitelor alternative, a uneia dintre ele, ci un proces de construcție a unei strategii dintre cele posibile, ca rezultat al interacțiunii actorilor. Există alternative posibile, dar ele nu sunt formulate și analizate, ci actorii construiesc, în limitele posibilului, strategia care corespunde intereselor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
actorii sociali, prin interacțiunea lor. Această schemă descrie nu un proces de alegere, pe baza analizei meritelor diferitelor alternative, a uneia dintre ele, ci un proces de construcție a unei strategii dintre cele posibile, ca rezultat al interacțiunii actorilor. Există alternative posibile, dar ele nu sunt formulate și analizate, ci actorii construiesc, în limitele posibilului, strategia care corespunde intereselor lor. Alternativele tind să rămână neformulate. Figura 4.3. Schema explicației combinate structurală/interacționistă în perspectiva epistemologiei problemelor cu soluții multiple Decizia
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
uneia dintre ele, ci un proces de construcție a unei strategii dintre cele posibile, ca rezultat al interacțiunii actorilor. Există alternative posibile, dar ele nu sunt formulate și analizate, ci actorii construiesc, în limitele posibilului, strategia care corespunde intereselor lor. Alternativele tind să rămână neformulate. Figura 4.3. Schema explicației combinate structurală/interacționistă în perspectiva epistemologiei problemelor cu soluții multiple Decizia C.P., ilustrată în figura 4.4, este aleasă printr-o interacțiune socială dintr-un set de alternative evaluate obiectiv (cunoaștere
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
corespunde intereselor lor. Alternativele tind să rămână neformulate. Figura 4.3. Schema explicației combinate structurală/interacționistă în perspectiva epistemologiei problemelor cu soluții multiple Decizia C.P., ilustrată în figura 4.4, este aleasă printr-o interacțiune socială dintr-un set de alternative evaluate obiectiv (cunoaștere) și pe baza unei valori comun acceptate (parteneriatul). În acest model de decizie, realitatea X existentă și care ar trebui explicată este doar una dintr-un pachet de realități alternative posibile, explicabile prin structura Y. Structura Y
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o interacțiune socială dintr-un set de alternative evaluate obiectiv (cunoaștere) și pe baza unei valori comun acceptate (parteneriatul). În acest model de decizie, realitatea X existentă și care ar trebui explicată este doar una dintr-un pachet de realități alternative posibile, explicabile prin structura Y. Structura Y indică doar că oricare dintre realitățile X pot să se întâmple. Configurația interacțiunii actorilor și a evenimentelor poate să împingă spre un X sau altul, datorită opțiunilor strategice operate. Structura profundă determină cadrul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
consecință, selectorii dintr-un set de opțiuni alternative. Figura 4.4. Schema explicației combinate structurală/interacționistă în perspectiva epistemologiei problemelor cu soluții multiple, cu intervenția ca selector a cunoașterii Schema din figura 4.4 introduce un factor distinct: cunoașterea, evaluarea alternativelor posibile (C). Procesul social descris în această schemă este diferit de cel din schema precedentă. El se desfășoară în mai multe faze. În prima fază, sunt formulate mai multe alternative strategice posibile de acțiune. În faza a doua, sunt evaluate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
din figura 4.4 introduce un factor distinct: cunoașterea, evaluarea alternativelor posibile (C). Procesul social descris în această schemă este diferit de cel din schema precedentă. El se desfășoară în mai multe faze. În prima fază, sunt formulate mai multe alternative strategice posibile de acțiune. În faza a doua, sunt evaluate strategiile posibile. O asemenea evaluare se face cognitiv, dar și social: actorii sociali, pe baza intereselor lor, estimează care este soluția cea mai bună pentru ei. În faza a treia
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
un factor care intervine activ în procesul interacțiunii și negocierii între actori și al creării consensului. Cunoașterea acționează deci prin două mecanisme distincte. Pe de o parte, prin construirea soluțiilor alternative, iar pe de altă parte, prin evaluarea neutrală a alternativelor și identificarea efectelor lor asupra grupurilor sociale relevante, facilitând astfel negocierile constructive și crearea consensului. Estimarea cognitivă reprezintă deci un factor determinativ distinct al opțiunilor, care intră în interacțiune cu ceilalți factori situaționali și care poate să genereze o selectare
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și care poate să genereze o selectare mai bună. Metodologia analizei sociologice a acestui proces, așa cum este descris în modelul discutat aici, e diferită de cea din modelul bazat pe epistemologia problemelor cu soluție unică. Ea trebuie să combine analiza alternativelor cu analiza actorilor sociali, cu interesele și preferințele lor. Capacitatea metodologică a sociologiei de a întreprinde o asemenea analiză este limitată. Pentru analiza și evaluarea alternativelor posibile, ea trebuie să înglobeze, pe lângă analiza strict socială, și analiza economică și a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
din modelul bazat pe epistemologia problemelor cu soluție unică. Ea trebuie să combine analiza alternativelor cu analiza actorilor sociali, cu interesele și preferințele lor. Capacitatea metodologică a sociologiei de a întreprinde o asemenea analiză este limitată. Pentru analiza și evaluarea alternativelor posibile, ea trebuie să înglobeze, pe lângă analiza strict socială, și analiza economică și a altor discipline sectoriale. Societățile în tranziție, prin profilul lor activ, forțează analiza sociologică să dezvolte, complementar cu schema explicativă, și schema constructivă, să încorporeze în schema
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
socială, și analiza economică și a altor discipline sectoriale. Societățile în tranziție, prin profilul lor activ, forțează analiza sociologică să dezvolte, complementar cu schema explicativă, și schema constructivă, să încorporeze în schema sa explicativă procedurile de producere și explorare a alternativelor. Perspectiva cognitivă tinde în societățile active să devină prioritară. Este necesar să luăm în considerare și reconversia cognitivului în social. Actorii care iau decizii în virtutea propriilor interese, în confruntarea cu celelalte grupuri, la nivelul ideologiei, convertesc procesul social într-unul
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]