7,971 matches
-
E hermafroditul pe care mi l-a dat acel Arthur să-l cos? - Arthur, mereu Arthur! Ei bine, da! E acel hermafrodit, e Sabina, care între timp a devenit Cosmin. Deși se pregătise sufletește pentru cele mai oribile lucruri, tânărul alunecă moale în fotoliul meschin din spatele lui. - Da, acum ai confirmarea, tu ești Sabina! Ca să te protejez de tine însăți și de Leo, ți-am modificat caracteristicile sexuale, ți-am spălat creierul și te-am îndopat cu testosteron, să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Când Florica a văzut, a cuprins-o furia. — Ia vino-ncoace tu! Teofano, n-auzi? Vino încoace! A strigat-o mai tare, în timp ce fata se ascundea de frică. — Ce-ai făcut aici?a întrebat-o când s-a apropiat. — Am alunecat și mi-a căzut paharul cu apa peste bluză. — Adormito! Mi-ai stricat bluza la care țineam atât de mult. A pălmuit-o și a tras-o de urechi cu putere. — Au! nu mai trage că mă doare. Nu mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de gheață, luna. Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază, chiar de lângă el, apăru o făptură cu o coadă foarte mare. Iepurașul se sperie și o luă la goană. El se rostogoli, apoi alunecă și căzu în cap. Arătarea se apropie iar iepurașul se ghemui și înțepeni. Ei, ce să vezi, era chiar prietena lui, Didi. Acesta își luă o pietricică de pe inimă văzând că nu era un monstru. Didi voia să se joace
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
și în înțeleaptă reculegere, scurgerea celor câteva minute, perioadă standard după care, ca de obicei, venea și obișnuitul îndemn de Rupeți rândurile! Apoi, sosea și somnul. Somnul lor cel adevărat, cel binecuvântat, dorit, cel dinspre ziuă, profund, odihnitor și eliberator. Alunecându-le binefăcător prin suflet, ca o punte, către casă! Acasă locul acela îndepărtat, către care te întorci mereu, cu trupul sau cu spiritul, numai și numai ca să ai de unde pleca. Apoi, o altă nouă dimineață, în Ultima Thule; și un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate lăboanța! Aia, da, lovitură prefectă, de baseball! Păi, nu? se împăunează țintașul, lăsând să-i alunece din palmă o a doua piatră, pe care o ținuse de rezervă, în eventualitatea că ar fi ratat vernisajul. À la guerre comme à la guerre! Cel mai eficace mod de-a rezista tentației, este să-i cedezi? Greșit! Altfel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apoi, către fereastră, vine pe o traiectorie balistică, boltită, o boccea, un obiect rotund, ca o minge de fotbal, care se zdrobește de geamul dublu extradur, cu un troznet de bostan necopt, mânjind sticla cu o pată sângerie, întinsă, în vreme ce alunecă în jos, până sub streașină: Capul, retezat de sub grumaji, al agentului principal Mânecuță! Îngerul nu-și pierde cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
imediat în sine, cutându-se, pungindu-se și fâsâindu-se, asemenea unui balon spart și eliberând, totodată, prin te miri ce ungher obscur, o fumigație pucioasă flatulentă, verde-lintiță, cu un miros iritant de sulf, de clor, de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi, măi..., deci nu a glumit cu noi! Îngerii au sex! Sex funcțional! se minunează și Dănuț. Halal! Io-te
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l întrista, cel puțin în primele momente, până se reobișnuia cu ea. Pe bulevardul Colței, aproape de întretăierea cu strada Argintari, unul din caii trăsurii alunecă și căzu. Birjarul se repezi întîi cu sudălmi, apoi cu biciul. Degeaba. Trebui să sară de pe capră, să dea drumul ștreangurilor... Cum nu mai erau decât vreo sută de metri până acasă, Grigore coborî, plăti și continuă drumul pe jos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
glas convențional tandru: ― A, Grig, micule, ce dor mi-a fost de tine! Grigore îi sărută obrazul, jenat de cuvintele ei și mai ales de felul cum le-a rostit. Numai acuma recunoscuse pe Brumaru. În același moment privirea lui alunecase dincolo de mașină, pe rondul cu flori roșii, inima înflorită pe care iubirea lui o așternuse în fața cuibului Nadinei. Întinse mâna lui Brumaru, murmurând nehotărît: ― Tu erai?... Nici nu te recunoșteam sub deghizarea asta... Nadina interveni repede cu explicația: ― L-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răsfirate. Nu mai vedea decât ochii ei, gura ei, sânii ei. O cuprinse brusc de mijloc și o răsturnă pe fotoliu, acoperind-o cu sărutări lacome. Nadina îi murmură la ureche cu același glas: ― Nu aici... Nu vreau aici... Îi alunecă din brațe. Apoi îl luă de mână. Și el o urmă ca un câine credincios. 6 A doua zi, îndată după dejun, Titu Herdelea se retrase să se pregătească pentru plecarea la Lespezi. Toată noaptea își făcuse planuri, iar dimineața
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țâșniră brusc în sala încinsă de căldură și de miros de oameni mulți. Câteva minute urmară rechemările actorilor, apoi lumea se liniști și intrară în funcție binoclurile. Nadina trona în loja ei ca un idol satisfăcut de adorația credincioșilor. Își aluneca alene ochii peste parter, schimba saluturi cu câte o lojă. După primul examen sumar, spuse încet lui Grigore: ― Ai văzut? Până și Predelenii sunt toți în păr... Ce-o fi pățit zgârcitul de-a cheltuit atâția bani? ― Și nici măcar n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămână. Cum ieșiră din Amara, câmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de hermină, scânteind în lumina soarelui mușcător. Șoseaua tăia o dâră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, în picioare, puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el îi luă capul în mâini și o sărută pe buze mai apăsat ca altă dată, avu o tresărire și murmură cu o imputare șovăitoare: ― De ce-ai încuiat ușa? Întrebarea însă rămase suspendată în aerul îmbîcsit de tutun. Titu alunecase în genunchi la picioarele ei, și-și ascunsese obrajii în poala ei, încolăcindu-i și mîngîindu-i șoldurile cu brațele. Ea se simțea mâhnită că i-a lăsat întrebarea fără răspuns și începu să-și plimbe nervos degetele prin părul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu picioarele strânse, numai în cămașa scurtă, din sus de genunchi, lipită de corpul gol ca o apărare inutilă. Brațele ei se încrucișau pe piept să ascundă sânii care, cu sfârcurile lor mici, păreau singurul sprijin al cămășii gata sa alunece. ― Mi-e frig... suspină Tanța aproape imaterial. Tânărul o luă în brațe ca pe un copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. Acolo ea rămase cu fața-n sus, cu ochii în ochii lui Titu, care-i potrivea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu spui mai bine, moralistule, că ție în general nu-ți place dansul și de aceea îi găsești toate defectele! replică Olga cu vioiciune, apărîndu-și pasiunea. Grigore nu se amestecă în controversă de teamă să nu ajungă la Nadina. Discuția alunecă asupra marii serbări ce o pregătea societatea filantropică "Obolul", pentru 19 februarie, la Teatrul Național. Era evenimentul monden cel mai important. Întreaga familie regală avea să fie de față și toată lumea cea mai bună. Locurile, deși cu prețuri fabuloase, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încheiat vânzarea... ― Ehe, negustoreasă, nu glumă! zise bătrânul Iuga. Vom avea de furcă cu tine! Zâmbea, glumea și nu era deloc mulțumit. Toate încercările lui n-au izbutit să-i smulgă măcar o promisiune precisă. Șireată și abilă, Nadina îi aluneca mereu printre degete ca argintul viu. Parcă mai mult obținuse când i-a pomenit întîia oară, la Amara. Atunci fusese vorba să fie preferat. Degeaba, divorțul i-a îngreuiat lupta. Tocmai de aceea nici el n-are să renunțe. Nu i-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare să-mi dai... să-mi dai... strigă copilul, lipindu-se de tejghea, cu glas subțire, cu ochii alunecând peste rafturile din fund. ― Ce să-ți dau pentru părintelui, Antonel? întrebă Busuioc surâzător. ― Să-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastră s-a spart! zise copilul încîntat că și-a adus aminte. ― Bani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ei ca niște mângâieri până ce, luîndu-și seama, își ascunse obrajii pe pântecele ei. Nadina nu simțise mâinile aspre care-i strângeau șoldurile și mijlocul, dar acuma simțea cum îi zgârie pielea mustățile și buzele lui fierbinți. Zbătîndu-se necontenit, corpul ei alunecă ușor în jos până ce gura țăranului ajunse să se scufunde între sânii ei mici și rotunzi. Buzele lui însetate se opriră deasupra unuia, mozolindu-1 pătimaș câteva clipe și, în sfârșit, dinții mușcară ca într-o piersică pârguită. ― Mă doare!... Ajutor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Primul-procuror Grecescu rămăsese câțiva pași mai înapoi, iar maiorul, abia strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le va scoate din amorțire ca pe o oștire în campanie. O pasarelă de mari dimensiunii ar fi fost o inutilă frivolitate, fiindcă echipajul își petrecea cea mai mare parte a timpului de navigație interstelară în congelatoare. O ușă blindată alunecă fără zgomot și dispăru în perete. Kane intră în sală, urmat de Ripley, Lambert și Ash. Fiecare se îndreptă spre postul său și se așeză în fața pupitrului cu ușurința și familiaritatea unor vechi prieteni care se vedeau cu drag după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
O să-l pierdem. Remorcherul se aruncă, în invizibil, în negura opacă. Lambert nu putea vedea cu proprii ochi ce era în interior, dar instrumentele ei înregistrau, analizau, verificau, vedeau. Nava se legănă, o dată, de două ori, de trei ori, apoi alunecă ușor în vata deasă de nori. Pătrunderea domoală în atmosferă revenea lui Lambert, foarte abilă în găsirea parametrilor adecvați, și lui Dallas, pentru pilotaj. Nu ținu mult. Nava începu a fi zguduită de vârtejuri, atmosferice. ― Turbulență, constată Ripley care înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
repetă aceeași procedură care le îngăduise intrarea în sas. După coborârea ultimei manete, se înapoie lângă colegii lui și așteptă. În mod inconștient. Lambert se întoarse pe jumătate la deschiderea spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și reconfortant al lui Sol, dar Dallas nădăjduia că pe măsură ce astrul va urca la zenit lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ea-și cobora ochii. El apăsă pe un buton: Urmă o zguduitură și platforma o luă în sus pe lângă coca lui Nostromo și se imobiliză lângă blindajul delimitat al deschiderii. Căpitanul lăsă în jos o manetă. Panoul exterior al sasului alunecă într-o parte și intrară. ― Presurizat? îl întrebă Lambert. ― N-are importanță. Așa economisim un plin de aer. Ajungem înăuntru într-un minut și atunci putem să ne descotorosim de costumele astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
astea blestemate. Închiseră în urma lor cloazonul exterior, apoi așteptară deschiderea din interior. ― Ce-a pățit Kane? Era iar Ripley. Dallas era prea obosit să remarce o intonație bizară în vocea care-i chestiona. Îl urcă pe Kane care începuse să alunece, mai sus, pe umăr, fără să-i pese de creatură. Aceasta nu se mai clintise pe tot drumul până la Nostromo; n-avea de ce să se miște tocmai acum. Un fel de organism, zise, aruncând o privire către Kane. Nu știu ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
plămânii aproape goliți de aer. În hubloul ușii apăru o figură. Era distorsionată, umflată și totuși, vag familiară. Ripley parcă o cunoscuse cu mult timp în urmă. Cineva, care, dacă-și aduce bine aminte, se chema Lambert. După care, epuizată, alunecă ușor. Un gând scurt și vag de amărăciune și de furie... Să eșueze atât de aproape de capăt... Ușa glisă și capul îi căzu pe puntea metalică. Un curent de aer răcoros pe față, dulce și curat. O mângâiere binecuvântată. Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]