9,188 matches
-
pregătim pentru o confruntare cu toate forțele pe care le avem și că am schimbat strategia. Până acum erau pretutindeni, acum nu mai suntem nicăieri. Vei continua hărțuirea rămășițelor armatei lui Eminek până la Nistru. Dacă Îți stă În putere, vei alunga hoarda și mai spre sud, În apropierea Cetății Albe. Nu vei face nici un pas dincolo de Nistru. Am nevoie de tine aici. Cât mai repede. Ștefan, domnul Moldovei 15 iulie 1476, Cetatea Albă Măria ta, Eminek a trecut În noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nevoie de cuvinte. Tăcu, fiindcă știa că Daniel Îl vedea așa cum era și că nu mai e nevoie de cuvinte pentru a numi o absență. Absența nu era Dumnezeu, ci protecția lui. Lumina Încrederii. Speranța că noaptea mai poate fi alungată. - Nu ești Învins, Ștefan, decât atâta vreme cât crezi că ești. Trezește-te și privește În jurul tău. - În jurul meu e pustiu. În jurul meu sunt dușmanii. Care mă caută zi și noapte, pe cărările codrilor. - Mai privește o dată. Ștefan ridică ochii spre călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns. Vei putea scoate spada și vei putea spune voievodului tău: să pornim la luptă, Doamne, căci victoria va fi a noastră. Și atunci mă vei vedea. Încercă să alunge senzația de miracol, de sfințenie și de nefiresc din tot ceea ce se Întâmplase și Îl Întrebă pe Ștefan, cu un aer contrariat: - Toate ca toate, dar de unde... Doamne iartă-mă... știa de mănăstire? 1 august 1476, ora 19.30, Dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce faceți În pustietățile astea? - Iaca, măria ta, răspunse bătrânul, am auzit porunca de luptă. Și ne-am gândirăm că n-ar fi rău să alungăm păgânii acolo unde le-o fi locul. - Cum te cheamă, moșule? - Atudoriței mă cheamă, măria ta! Și Ion! - De unde mă știi? - De la Direptate. Și de la Baia. Și de la Lipnic. Și de la mănăstirea Putna, când Maria Ta a ctitorit-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu un mâner lung, lanț și seceră sau buzdugan la capăt, rotindu-se cu iuțeală. Văzu sânge țâșnind și trupuri ciopârțite căzând În iarba luminișului. Apoi În locul umbrei se Înălță o coloană de fum galben, Înecăcios. Fumul se risipi repede alungat de vânt. Totul se petrecu fulgerător, poate În trei sau patru secunde. Dar, dincolo de fum, nu mai era nimeni. Toți ienicerii căzuseră sub atacul umbrei, așa cum căzuseră achingii care Îl luaseră prizonier. În jurul lui nu mai era decât moarte. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără să știe ce urmează. Cu toții erau copleșiți de revenirea celui de-al doilea fiu al căpitanului. Nimeni nu mai avea nici o Îndoială. Participau la un miracol. - Du-te, Pietro... spuse, blând, Ștefănel. Schimbă strategia luptei... lasă-mă să-l alung pe Mahomed... și urmărește-mi mișcările... vei Înțelege unde am nevoie de ajutor... Nu-i spune Încă nimic tatălui meu... e prea bolnav... vor veni toate la vremea lor... - Înțeleg, spuse Pietro. Tot ce-mi spui schimbă felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ceva, atunci, cu optsprezece ani În urmă. A doua minune fusese eliberarea Moldovei după ocuparea ei de către Mahomed. Odată cu prima victorie și cu respingerea asediului asupra Sucevei, parcă totul se răsturnase. Steaua neagră sub care stătuse țara și voievodul fusese alungată. Iar oștile lui Ștefan și ale lui Vlad Împinseseră, pas după pas, cea mai mare oaste a lumii dincolo de frontierele Moldovei și Țării Românești. A treia minune fusese scufundarea flotei care sosea pe Marea Neagră, cu misiunea de a relua luptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iubit plata fărădelegii. 16. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriță necuvîntătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frîu nebuniei proorocului. 17. Oamenii aceștia sunt niște fîntîni fără apă, niște nori, alungați de furtună: lor le este păstrată negura întunericului. 18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii și cu desfrînări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19. Le făgăduiesc slobozenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85049_a_85836]
-
ciuboțica cucului ș.a.m.d. (Nici nu vreau să-mi închipui ce s-ar fi întîmplat în cazul unui prototip afazic!...) Mai tîrziu, plinindu-și greșeala, Marele lor Idol i-a creat prin clonare adaptată o femelă-ajutor. Apoi... și-a alungat culmile creației din Grădină (pentru că doreau să știe!), și-a mazilit poporul ales, a făcut o groază de victime printre nonconformiștii de-atunci, a coordonat o succesiune de plăgi și dezastre climatice, a omorît odraslele egipeților etc. Specialist în rostirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
vorbe, pentru a o aduce pe calea cea bună. Apoi, când descoperise o bucată de rășină neagră în cutia ei de bijuterii, o scosese în curte și o bătuse cu un baston cioplit, pe care-l foloseau de obicei să alunge maimuțele. O închisese în camera ei timp de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era de cele mai multe ori când încheia vreo afacere, stăpânul întrebase cine plânge în casă la el. Aflând că era vorba de Amrita, păru surprins. „Vrea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sud. Nu le-a fost greu să-și imagineze ce se întâmplase. Amrita șoptea vorbe de neînțeles despre copaci și apă. Anjali a îmbrăcat-o într-un sari, ca să arate cât de cât decent, repetând în timpul acesta incantații, pentru a alunga răul. În buzunarul cămășii, găsi un act de identitate, un document ilizibil, cu fotografia englezului mort. Strecurase fotografia cu discreție sub poalele fustei. Când, în cele din urmă ajunseseră la Agra, într-un vagon de clasa a treia care oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că nu va mai pune piciorul în casa aceea. Anjali puse toate aceste manifestări pe seama sângelui stricat și era gata oricând să-și susțină afirmația în fața noilor veniți. Deși, la început, Pran Nath avusese apărători, aceștia dispăruse unul câte unul, alungați de aroganța lui și de glumele proaste pe care le făcea. Se găsiseră și unii care să scoată în evidență faptul că băiatul era chiar inteligent, dar el își orientase curând această inteligență spre a le distruge bunurile sau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
răsuflare îi părăsește trupul cu un oftat adânc a dezamăgire. — Tată? rostește Pran Nath pe un ton plângăreț. Nu primește răspuns. Pagină separată Nici nu mai așteaptă ca trupul neînsuflețit al lui Pandit Razdan să se răcească, înainte de-al alunga din casă. Sevitorii îl târesc până în fața porții din față și îl aruncă în stradă. Pran zace în praf, simțindu-și hainele duhnind a ceapă. Mulțimea se adună în jurul lui, fascinată de evenimentele fără precedent ce se petrec sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Fortului pulsează ca o singură inimă. Funcționari cu gulerele murdare, vânzători de ceai și dulciuri, de ziare, cerșetori, hoți de buzunare, soldați englezi nebărbieriți, sufocați de căldură, cântând cântece deocheate, gentlemeni hinduși, îmbrăcați îngrijit, subalterni tunși chilug, care îi vor alunga pe respectivii gentlemeni de pe locurile rezervate, madame-sahib cu un aer nemulțumit, mergând în fața hamalilor care le poartă valizele pe cap, familii de țărani care dorm câte trei generații într-un singur rând cu bagajele sub cap, gardieni metiși cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fotograful, trecându-și cu prudență degetele prin barba pârlită. Sunt sigur. Și a fost mulțumit de băiat. O să-i spunem lui Flowers să-l mai aducă, asta vom face. Khwaja-sara se întoarce brusc, cerându-le să vorbească mai încet și alungându-i pe curteni. Pran este dus într-un alcov, unde se întinde pe un pat și cade într-un somn chinuit. Se tot trezește și adoarme la loc, încearcând să-și dea seama ce s-a întâmplat cu el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cine ar fi făcut-o, de fapt? Era un defect minor, pe care oricine, în afară de dramaturgii renascentiști mâncați de sifilis, s-ar fi simțit obligați să-l treacă cu vederea. Cu toate acestea, a fost de ajuns pentru a-l alunga din Edenul Abbottabadului, aruncându-l într-o mlaștină de nesiguranță, de unde n-a mai ieșit niciodată. Ocazia cu care s-a petrecut această cădere a lui Privett-Clampe a fost o discuție cu un oarecare domn Wiggs; motivul, un strănut.Wiggs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hurducăie pe drumul plin de praf, iar vasele de lut se aud zăngănind la fiecare hârtoapă sau șanț de pe drum. Bivolul familiei Singh, căruia nu i s-a dat un nume, trage la jug și-și folosește coada pentru a alunga muștele de pe picioarele sale uscățive. Femeile satului spun că olarul Bishen Singh nu-i așa un om deștept. Nu e bun decât să facă băieți. Șase la număr, dintre care doar doi au murit. Asta n-ar fi mare ispravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
timp în care nu le-a creat nici o problemă. Și este un băiat isteț. Poate chiar mai isteț ca Duncan la vârsta lui. Cu siguranță mai isteț decât Kenneth.Dar imediat ce acest gând neloial îi vine în minte, Macfarlane îl alungă. Mai bine să nu se gândească deloc, decât să gândească astfel. Se decide să nu facă nimic. Să-l lase pe băiat să rămână, chiar dacă este corcitură. — Foarte bine. Nu avem timp astăzi pentru lecții. Ești liber să pleci. Mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se trezește din nou la viață prin pâlnia de alamă și grupul începe al doilea cântec. „Spirite vesele, spirite înțelepte, arătați-ne calea, Nouă, celor care căutăm să înțelegem cine ne-a întunecat această zi, Vom ridica vălul și vom alunga tristețea Pentru acele spirite atotputernice, ne vom ruga.“ După ce au cântat patru sau cinci versuri neregulate, pe care Bobby le-a urmărit mai puțin decât tânăra albă, doamna Pereira a pus placa la loc în suport și, răsuflând greoi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și bagajele marcate cu cretă, caută astfel de nou-veniți, evitându-i pe cei așteptați de prieteni și încercând să-i indetifice pe cei care, năuciți de căldură, privesc ușor nedumeriți și confuzi, care-i vor fi recunoscători tânărului pentru că-i alungă pe șleperi și le recomandă un hotel bun. Important este să le spună ceva. Orice merge, atâta timp cât este englez. Sau se pretinde englez. Bună ziua, numele meu este Walker, Peter Walker, John Johnson. Clive Smith. David Best, dar spuneți-mi Bestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în folosul țării? Scutură din cap, făcându-și loc printre ei. Când trece de ei, aceștia scuipă pe jos și îl insultă. Corcitură, lacheul englezilor. Când va veni ziua, strigă unul după el, tu și cei ca tine veți fi alungați de aici. Sunt îngrijorată din cauza ta, Chandra, îi spune Elspeth într-o dimineață când el coboară la micul dejun. Ți-ai pierdut direcția. Bobby o privește și nu-i vine să creadă. Ea se ambalează în continuare. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din poeți enumeră multiplii lui x. Înghesuită în spatele dulapului lui Bridgeman se poate găsi ediția curentă a revistei universității, The Isis, al cărei Idol, Isis, este ca întotdeauna, un sportiv. „După ce și-a petrecut anii de formare prin copaci sau alungând braconierii de pe dealurile din Shropshire, nestăpânitul Gerald Fender Greene , OUCC, OURFC, OUBC... s-a ivit din serele academice ale școlii Chopham Hall ... cunoscut tuturor ca FG... felul său elegant, stilat... bărbăție recunoscută instantaneu... alte servicii de curaj“ etc., etc. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pal. — Minunat! Te-ai distrat bine? Ea oftează și-și dă ochii peste cap, de parcă i-ar fi greu să exprime în cuvinte bucuria celor trei luni care au trecut. Imaginea lui Muskett, pe care Jonathan încearcă să și-o alunge din minte, revine acum. — Ai stat la Paris? — Oui, chéri, râde ea muzical. Îmi pare rău, m-am dezobișnuit să vorbesc englezește. Da, acolo, am stat. A fost divin. — N-ai fost în sud? — Ba da, câteva săptămâni. Am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vorbesc englezește. Da, acolo, am stat. A fost divin. — N-ai fost în sud? — Ba da, câteva săptămâni. Am stat cu Freddie. — Oh. Jonathan și-o imaginează un nud întins ambulatoriu la malul mării, dar imediat încearcă să și-o alunge din minte. Ea privește în jur impacientată, de parcă ar vrea să vadă vreun cunoscut cu care să se salute. Apoi, oftează. — Vii, chéri? — Unde? — La prelegerea tatălui meu. Vorbește din nou despre africanii lui. Jonathan se grăbește să meargă. Merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
excremente umane uscate. Ridicată la umbra unei stânci uriașe, este înconjurată de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge bolile; niște șiraguri de mărgele și pungi cu ouă de păianjeni marchează poziția unei parcele într-o negociere Fo. Antropologii sunt entuziasmaț la început, apoi dezamăgiți. Ferma este complet părăsită. La fel și cealaltă la care ajung și cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]