9,447 matches
-
refugiază magi sau sihaștri care pot comunica cu divinitatea. Viziunea lui Eminescu respectă această inexorabilă lege a Ecclesiastului: stânca desprinsă din trupul muntelui, pentru a deveni piramidă (mausoleu), zid de cetate, se va preface în ruină, în praf. Două versuri amare pecetluiesc și durata pietrei: În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate Căci eternă-i numai moartea..." (Scrisoarea I) Este un "drum al pulberii", o scară a disoluției la Eminescu care urmează acest plan inexorabil: stânca piramida zidul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-i crește mușchi pe frunte Și mușchi pe-obraz, căci anii lui nu-i chip să-i numeri Și păsările cuib își fac la el pe umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă inițiatică"4 magul este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
umeri." (Kalidasa Sakuntala) Într-o astfel de "grotă inițiatică"4 magul este "imaginea contemplativității amare": În decor de insulă și ruină, practicând orfismul de magii al desperării, sau în natura cotropită de somnoroasa jale a morții, călugărul e imaginea contemplativității amare; el, bea din acesceză și mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
că omul își dă seama de împrejurarea că viața e domeniul întrebărilor neurmate de clarificări; e domeniul "zădărniciilor". Eminescu nu iese din "rama" gândirii Ecclesiastului știind acceptând că e un nonsens "să ceri lui Dumnezeu să dea replici justificative". Înțelepciunea, amar reținută nu se va ridica în poezia lui M. Eminescu în trombe de superbie, nu sfidează și nu blestemă: "El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții luminează-a vremii unde; Gândul lui o prorocie, vorba lui
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în poezia lui M. Eminescu în trombe de superbie, nu sfidează și nu blestemă: "El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții luminează-a vremii unde; Gândul lui o prorocie, vorba lui mărgăritar;..." (Memento mori) Profeția, deși amară (ca în cazul lui Decebal prevestind peirea Romei) sună curat, are în ea "mărgăritarul" nu fierea, pentru că țesătura viziunii eschatologice nu duce spre ruptura dialogului om zeu, ea îi lasă acestuia din urmă o șansă de a reînnoda întâlnirea față
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
alta, pregătește nașterea a ceva nou. În felul acesta, "panorama deșertăciunilor" se transformă într-un amețitor "memento mori", într-un avertisment al zădărniciei grandorii prezente în fața existenței care-i va lua locul"10: Pare a fi vorba de acel "fruct amar" de care vorbea Hegel, un principiu în care e circumscrisă viața omului, care "în parte conservă, în parte transfigurează". Dar fiind un "circuit de etape" acest fruct nu-i aparține "poporului care l-a zămislit și l-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care "în parte conservă, în parte transfigurează". Dar fiind un "circuit de etape" acest fruct nu-i aparține "poporului care l-a zămislit și l-a făcut să se coacă; dimpotrivă, el se transformă pentru acest popor într-o băutură amară... Să renunțe la această băutură nu poate căci este însetat la nesfârșit de ea, iar a gusta din această băutură este pieirea sa, dar, totodată și zorii unui nou principiu",11 este totalitatea ce se cuprinde pe sine. Tehnica "propriului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o publicație trăsnet (el, director), a cărei deviză este, ca să vedeți: pentru o democrație originală! Aha. 9 iunie Dacă intrai în casă la minunatul pictor Craiu, casă cu chirie, el, fostul boier, erai mai întîi servit cu dulceață de cireșe amare, doamna Mihăilescu, mama pictorului, te invita: da' poftim, serviți! După care tot ea, sub privirea blîndului fiu, dacă erai nou, te edifica în privința celor trei mape cu picturi: mapa lui Craiu însuși, mapa doamnei Mihăilescu și mapa cu, ei, aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Gherla, și Aiudul, și Piteștiul, cu sinistrul cortegiu de orori comise de cei ce, după război, au înfipt ghearele în grumazul țării și care nici astăzi nu vor să și le scoată? Să nu așteptăm ca răspunsul la această amară întrebare să vină din partea recentului vizitator al Washingtonului. 16 aprilie Vedem la tv, în comentariul excelent nicotinic al Găbiței, că academicianul Mărinică Sorescu își fericește în Săptămîna Patimilor fanii c-o expoziție de pictură, pe undeva, pe la casa Armatei sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale celor două curți roșii care s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna republicană, turnătoria și bălăcăreala, ascunse deci cu strășnicie kaghebistă atîta amar de ani, iată-le acum răbufnind pe față, fără jenă și menajamente, insalubru, moștenitorii rîndașilor spurcîndu-se ca la ușa cortului și, vai, arătîndu-ne lumii cum nici în visele noastre negre n-am fi vrut să arătăm. Ce reconfortantă e, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Regele Mihai nu. Pentru că în monarhul, deja personaj al istoriei, stă întrupat omul, adolescentul care a înfruntat ocupantul acum jumătate de secol, ocupant ce, ajutat de slugile autohtone, l-a alungat mișelește, adolescentul, apoi omul matur trăind între străini atîta amar de ani, dar neîncetînd, o clipă, să se gîndească la pămîntul natal, omul matur, apoi bătrînul frumos și impunător. Acest om, coborînd scara avionului și întîlnind mulțimea care-l ovaționa, a derulat fulgerător filmul vieții lui dramatice, ajunsă, iată, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bilingve, dezvoltarea de proiecte economice comune, revitalizarea unui Cernăuți, vechi centru iradiant de cultură românească etc. etc. Argumente copleșitoare, cu adevărat, dar gîndul că, presați aproape cinic de un Vest care vrea cu orice preț liniște aici, ne lasă gust amar. Nu și descurajare. Cu puțin înaintea obștescului său sfîrșit, întrebat de reporter cum se simte spiritual, Șerban Cioculescu a răspuns că, spiritual, se simte excelent, atîta doar că-l dor tălpile. S-ar putea ca răspunsul să nu fi fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
balcanic, dar cea mai lesne explicație o găsim în tarele criminal-programatice ale jumătății de veac comuniste. Sub dictatură, mizeria morală și materială era poleită în felul mincinos al unui Răsărit primitiv și imoral. Aproape că absolvim această populație, ținută atîta amar de vreme sub opresiune și defulîndu-se brusc și necontrolat în momentul prăbușirii sistemului. După 1990, mizeriile au putut fi, în sfîrșit, arătate și numite, numai că terapia și-a depășit prescripția, efectul ei secundar fiind, iată, întîrzierea într-o convalescență
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care agresivitatea mizeriei și violenței nu numai că ne strepezește spiritul, dar se și instituie în permanent model emulativ pentru cei ce au de gînd să-și înceapă cariera delincventă. Să zicem că asta ar fi lingurița cu sare amară pe care zeloșii răscolitori de vintre o administrează zilnic unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aminte cu oarecare nostalgie. Fie și una aspră, pe măsura nurilor fostei iubite. Cînd aceeași răzvrătire a cerului și pămîntul dă peste o Indie, peste o Africă, atunci totul îmbracă hainele cernite ale tragediei și ale marasmului prelungit. De unde și amara concluzie că zonele globului sînt pare-se pe vecie predestinate. Binelui/ Răului. Dacă reducem continentele astea grandioase la scara plaiului nostru, atunci o viitură, ca cea recentă, din Ardeal, ar trebui să ni se pară o palidă copie fotografică. Să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
civilizată a Europei. Din clipa asta, cu imensă părere de rău, n-o să mă mai las atît de frapat de hormonii care defilează sprințar pe lîngă noi. Dar nici de molîii (dumnezeule, cît de mulți!) ai căror hormoni au hrănit, amar de vreme, nenorocitul colectivism, iar azi stau presați în albumul cu fotografii de familie. Marea familie... Un pesimism nu neapărat maladiv mă readuce acum, înțelept, în liniștea atelierului. De la fereastra căruia filtru lumea largă mi se arată oricum mult mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
activism local. Cît de sterp și de perfid sunau preceptele venite de la birourile propagandei (alături de muncitor, de țăran, artistul-cetățean: activist în slujba poporului), dar și cît de profitabil erau ele preluate de... inginerii sufletelor omenești, otrepele care au sufocat atîta amar de ani scrisul și artele românești, defazîndu-le de la canonul european. Dar ce-a mai rămas, în fond, din sonora găunoșenie? Pentru că sucombarea dictaturii dejist-ceaușiste nu a însemnat, implicit, și cea a proteinelor care au întreținut molohul. Deceniul scurs ne-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum, frugal, de reținut, la întîmplare, mostre ale unui scris paralizant. Prin luciditate. Prin... plasticitate (nepoata lui Picasso, nu?). Iată-le într-o spicuire cu totul aleatorie. Și pe cele care condamnă... cruzimea granperului, dar și, compensatoriu, pe celelalte, de amară devoțiune. "Picasso, acest bunic interzis, pe care l-am văzut întotdeauna în espadrile, îmbrăcat cu un șorț vechi și cu un maieu de corp găurit, acest spaniol infinit mai anarhist decît comunist nu și-ar fi imaginat niciodată că, într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trist-revelator pentru drama prelungită a acestei încercate categorii cum e cel al alegerilor. Cînd spiritualitatea realizează, cu (aproape) resemnată stupoare, în ce postură subalternă e nevoită să stea. Oricîtă întîietate ar avea invocarea democrației în soluționarea cvasitotală a problemelor, gustul amar al constatării că, în numele acesteia, supunerea (democratică) în fața majorității e unica soluție persistă dureros. Comunismul a urît țărănimea și s-a luptat cu ea pînă a desființat-o. Nu de tot. Ce-a mai rămas din ea, însă, are încă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Completați cu nume de însușiri întâlnite în poezia lui T. Arghezi: Stupul este păzit de trei plopi ......... A căzut iarna ......... Stupul are felii de miere ......... Grupa nr. 2 Scrieți corect însușirile din paranteze: „În păduri trăsnesc stejarii! E un ger (amară), (cumplită)! Stelele par (înghețat), cerul pare (oțelite), Iar zăpada (cristalin) pe câmpii (strălucitori) ...” (Vasile Alecsandri, Miezul iernii) Grupa nr. 3 Subliniați cuvintele care denumesc însușirile: „Reci și palide-n senin Se ivesc deasupra stele... Fulger negru, trăsnet lung...” (George Topîrceanu
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Pentru că - așa cum am mai afirmat - viața i-a rezervat lui Leonid Boicu, pe lângă împlinirile familiale și profesionale datorate în exclusivitate sieși, numeroase nedreptăți și privațiuni, pe care fie le-a înfruntat cu demnitate, fie le-a ignorat cu discretă și amară eleganță, ori le-a depășit cu modestia și pudoarea înțeleptului încrezător până la sublimare în forța rațiunii. Născut la 1 mai 1931, în Dondoșanii Sorocăi, din ținutul moldav de peste Prut, Leonid Boicu a avut parte de o copilărie și adolescență dramatice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
patetică, rugătoare ori vindicativă, scrisoarea definește cum nu se poate mai bine puternica personalitate a expeditorului ei, comunicarea directă, sinceră, clară și fermă a gândurilor și ideilor, altminteri manieră obișnuită sieși în oricare altă împrejurare, degajând pe alocuri accente de amară autoironie, ce i-au însoțit discursul mai cu seamă spre amurgul vieții. Marcând „încheierea contactului semnatarului ei cu catedra universitară”, gestul a reprezentat - în tălmăcirea la fel de sinceră și autorizată a destinatarului - blocarea accesului studenților la „luminile unui istoric de mare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să mă retrag de urgență, la ordinul medicului". Cred că era o formulă diplomatică. În aceeași scrisoare, îi propui un anumit număr de supresiuni în articolul său. În orice caz, pe 19 februarie 1972, Lupasco îți scrie o scrisoare ușor amară, în care se simte în același timp întreaga apreciere pentru opera ta. Îmi permit să citez un lung pasaj din această scrisoare, care mi se pare important în contextul întrevederii noastre. "Dragă Edgar Morin, Tocmai am citit cele două texte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a corespondenței sunet literă, intonație semn de punctuație; exerciții de reprezentare grafică a anumitor elemente; exerciții de despărțire a cuvintelor în silabe; exerciții de plasare a unui sunet/a unei silabe în poziție inițială, mediană, finală într-un cuvânt (mare, amar, om; casă, macara, carioca); exerciții de substituire a unui sunet (inițial, median, final) într-un cuvânt (formându-se serii paronimice: sac, mac, rac, pac, dac, fac, lac, oac, tac, țac; sac, sar, sau, sap, sat ; sare, sate); * exerciții lexicale/semantice
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
sursă a răului prin faptul că strînge, contracta, fiind în sine o calitate usturătoare, izvor al mîniei) pietrifica toată Închipuirea Omenească în piatră și nisip 243 (la fel, în sistemul lui Böhme, al doilea izvor al răului a fost calitatea amară, care divide, sfîșie, și din pietre a dat naștere la nisip 244). Această idee se aseamănă cu revoluționară doctrina a kabbalistului Isaac Luria (1534-1582) despre "shimshum sau tsimtsum" (retragere, contracție): contracția lui Dumnezeu în el însuși pentru a face loc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]