39,601 matches
-
preasfintele ceruri, notele de plată ajung după anilumină. Am regretul sincer că nu posed acea Noblețe de tâlhar zămislită din Pământul care fură, două titluri recente de roman ale confratelui de cenaclu, Marian Călinescu, și nici darul povestitorului din fascinantele Amintiri din copilărie, în fapt, singurul har pe care cu titlu de excelență l-a deținut Ion Creangă pentru atâtea generații, l-a luat cu sine și s-a urcat în templul Domnului, trăgând scara după el. Mai presus de toate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o țară a suprarealismului și a teatrului absurd. Sărind pârleazul, într-un mod sui-generis, sub umbrela amintirilor și afundându-mă în desișul patetic al albumului de familie, am pierdut dreapta cărare, căzând în capcana de a fi preocupat de grija altora, cam cum face câinele la drum lung. Revin la oile mele, pragmatic și conștient că, de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prin acea caracterizare obligatorie, ca un element antisocial provenit dintr-o familie de chiaburi și deținuți politici. Dacă eu am greșit cu ceva în cele afirmate, îl rog să mă ierte, așa cum l-am iertat și eu de mult. * Perioada amintirilor din casa bunicii, dar în mod special aceea a anilor în care am crescut fără tată, este cea mai adânc întipărită în mentalul meu, din cauza lipsurilor și umilințelor de tot felul cât și handicapului de integrare într-un colectiv instituțional
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sau Lee, jeanși raiați, cizme de piele ciocate, malete pe gât, cămăși și geci de blugi. Eliberat cu gradul de sergent în rezervă, la vârsta de 20 ani și trei luni, maturizat și dornic de viață, nu am revăzut Aradul amintirilor militărești decât peste câțiva ani, fiind în tranzit, spre Budapesta și Viena. De ce, și cum s-a legiferat desființarea serviciului militar în așa-zisa democrație postrevoluționară, pentru mine personal este o inexplicabilă enigmă. Am înțeles că pe plan extern, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
decât un noroc, având În vedere și perspectivele care se deschideau la Întoarcerea acasă. În ceasurile când lucra singur, vopsind la nesfârșit pereți albi și absurzi, deseori se cufunda În apele memoriei, redescoperindu-se alături de soție și copil În dulci amintiri, a căror muzică Îi umplea inima de o imensă fericire, care-l trimitea-n foșniri de lacrimi. La Început a crezut că nu va putea rezista muntelui de dor care se aduna În spatele său, dar a Înțeles mai apoi că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nebănuind vreodată că ar putea suna atât de diferit. Eram Învăluit de sunete plăcute, ca și cum te-ai fi pierdut Într-o unduire tainică de ape, Într-un foșnet dulce și repetat, de păduri tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri demult uitate. Mă simțeam nesigur, răvășit și greu mi-am putut aduna gândurile răzlețite pretutindeni. Da, e un cuvânt frumos, i-am răspuns sec, abia reușind să leg vorbele (mi-era și ciudă, acum, că nu găsisem un alt termen
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spectacole de teatru, de operă, grădina Copoului neîntrecută în frumusețe și parfum..., fetele alungau voit toate aceste ispitiri, chiar și strada cu multitudinea ei de atracții. Nimic nu era în stare să înlocuiască orașul lor natal unde își aveau toate amintirile copilăriei și adolescenței. Străine într-un oraș străin, fetele au parcurs cei doi ani de școală mereu cu dorul de casă. Dacă n-ar fi fost programa încărcată a școlii sanitare, practica în clinici și spitale, cei doi ani ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înalt, neputând să vadă că există și un dincolo. * Ina se bucurase la Borsec de cele mai bune condiții. Părinții au alintat-o de parcă n-ar fi depășit vârsta unei eleve de școală primară. Nu i-a lipsit nimic. O amintire însă de care hotărâse să se despartă pentru toată viața era gulașul. Mâncarea aceasta nu va figura niciodată pe lista ei de bucate! În rest, totul a fost la superlativ, ba chiar ar putea spune, fără să greșească, la superlativ
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pentru a câștiga teren și în același timp de a se descătușa de emoția care o putea da de gol..., domnul inginer care colectează zâmbetele fetelor... - Nici chiar așa, răspunse el, prinzând curaj, bazat pe colacul de salvare adus din amintirile neprăfuite ale acestei domnișoare. De când am ieșit din spital, dacă vreți să fiu sincer, colecția mea nu s-a mai îmbogățit... - Să fie oare posibil!? - De ce nu? în acest caz, ar fi necesare niște detalieri... Dacă timpul vă îngăduie, aș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
La revedere! Pentru a se debarasa de insul care o agasase, intră în primul magazin de marochinărie din calea sa, unde de fapt n-o interesa nimic. Voia doar să se elibereze de urmăritorul ce îi ieșise în cale cu amintirile lui care nu erau nici pe departe și ale ei. Asta e sălbatică rău, își zise el, va fi deosebit de dificil să-i intru în grații! Se născu însă în el un fel de înverșunare, acel orgoliu bărbătesc care, fiind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
până în cel mai subtil colț al sufletului tău că faci bine? - Îmi pare rău pentru tine, dar în primul rând, n-ai aflat că eu tot timpul m-am străduit să construiesc!? Podul despre care vorbești va rămâne unul al amintirilor pe care Timpul îl va trece în anonimat. De altfel, așa cum ți-am spus, tu nu duci lipsă de poduri. Ți-ai construit mai multe, de rezervă, și acolo unde terenul nu ți-a permis, ai întins punți... - Alex, dragule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Eu îi povesteam de notele mele, de antrenamentele la înot și despre Mickey Mouse. Îmi sorbea fiecare explicație sau gest de parcă ar fi vrut să le țină minte toată viața, era ca atunci când faci fotografii, le pui în album pentru amintiri, dar nu te mai uiți la ele poate niciodată. Acum tata mă fotografia cu privirea, dar cine știe când o să se mai uite la mine. Nu prea aduceam vorba despre avioane sau aeroporturi, ci doar despre mine și vacanța mea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mănânc la revelion. Ne obișnuiserăm repede fără radio, fără cafetieră și fără tata. Pentru mama toate erau la fel de moarte. Îi era mai ușor să-și imagineze că tata murise deja și că în urma lui nu mai era nimic, poate doar amintirea unui vis, care, dacă încetează, nu are cum să doară la fel de mult. Poate cel mult să ți pară puțin rău, ca după un aparat de radio stricat. Așa am început să ne comportăm și eu, și mama ca și cum tata nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
canapea și nu voia să gândească mai departe, dar, de vreme ce și-a amintit deja, era copilăresc gestul său de-a se ascunde în prezent, negând tot ce a fost ieri, sperând că așa va uita sau cel puțin va amâna amintirea câtorva ore ce i-au umplut sfârșitul zilei de ieri. Ce ciudat pare totul acum, parcă s-ar fi scurs o lună sau cel puțin două săptămâni, iar el a depășit de mult momentul în care nu putea face altceva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici un gust, dar era caldă. Nu l mai impresionau privirile aruncate pe sub sprâncene în semn de reproș, cu atât mai puțin cuvintele. Voia să fie detașat, sau măcar să dea impresia că nimic nu-l mai poate atinge, nici măcar prezența sau amintirea ei, care erau același lucru. Întinse mâna stângă, ridică solnița și o mută în partea dreaptă a mesei, gesturile îi erau simple, egale, fără să-i trădeze nici o idee sau vreun sentiment. Cineva îi spuse încet, abia perceptibil, un mulțumesc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nimic care să-l copleșească într-atât. Zâmbea liniștit și mulțumit de performanțele sale. În fond nimic nu era greu, cândva o să se vindece și el, și tot ce simte în aceste momente va fi ceva mai puțin decât o amintire. Dacă și ar lipi urechea de podea ar putea auzi pașii ei, egali și indiferenți, îndepărtându-se sau apropiindu se, iar dacă ar deschide ușa ar putea să o vadă în prag așteptând să treacă ziua de ieri. Nu avea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
distanțele nu s ar fi putut măsura. Primul care pătrunse în vestibul a fost Emil, apoi intră Laura. Le simțeam numele foarte aproape, iar ei nu mai conteneau să le rostească spre încântarea mea. Au urmat seri de povești și amintiri, de scrisori compuse pe vremea când doreau să fie nedespărțiți și nu își imaginau să trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se putea accepta în afara privirii iubite. Iar lui Emil îi rămăsese destule imagini cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în urma ei ascunzând lumina din camera lui, unde probabil tocmai își începuse un alt text. Cu cât se îndepărta de casa lui, cu atât se simțea mai liberă, mai sigură pe sine, mai altfel. Dispăruseră regretele, gustul amar, chiar unele amintiri nu mai erau așa de clare. Dacă nu ar fi avut manuscrisul de la el ar fi zis că nici nu-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
materii, cu școli de toate felurile și de toate gradele, cu biblioteci, muzee etc.” „Într-un sens și mai general, Îi revine Statului de a conserva patrimoniul moral al națiunii, de a strânge documentele istoriei sale, de a păstra vie amintirea gloriilor sale militare, artistice, științifice și a tuturor felurilor de activitate În care virtuțile inteligenței și inimii s-au manifestat Într-un mod exemplar”. Aceste aprecieri, deosebit de Însemnate, se detașează de simplele exerciții de memorie sau de exaltare sterilă față de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
drum. O obseda acea fotografie făcută cu ani în urmă, în Copou, cu Ina. O smulse din perete cu tot cu ramă; fărâmă în bucăți mici fotografia și o încredință focului. Gândea că în acest fel putea să se rupă de ultima amintire cu cea care fusese cândva marea ei prietenă și plecă! Eliberată, se gândi îndelung: Am iubit, am blestemat, am plâns, am fost îngenuncheată. Acum mi a rămas o singură soluție: să mă ridic de jos, să plec, să caut un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Fiind și el părinte, s-ar cere să fie părtaș la tot ce se întâmplă sub acoperișul casei pe care a întemeiat-o. De dragoste nu mai poate fi vorba. Ce cuvânt mare! Acum totul, inclusiv bunele lui maniere, sunt amintiri peste care a pus, numai el știe de ce, multe lespezi de tăcere și indiferență. E greu de crezut că va avea vreodată intenția să scoată la lumină ce a îngropat la adâncimi greu de explorat chiar de el însuși. Aș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să pot. Dacă a pierdut din iubirea ce a avut-o tot timpul pentru mine, ca orice bun pierdut, nu se mai poate recupera. Mă simt singură, dar nu sunt copleșită de singurătate atâta timp cât pot să-mi umplu viața cu amintiri dragi, de neuitat. Eu îl iubesc și-l voi iubi toată viața, orice s-ar întâmpla. Și repetă o propoziție înscrisă în aceeași pagină, care i se păru o chintesență purtătoare a tot ce însăilase mintea ei febrilă în goana
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]