8,708 matches
-
în ultima etapă de școlarizare, tinerii beneficiau de studiul sistematic al astronomiei, geometriei, muzicii și retoricii, în urma căruia puteau intra în posesia adevărului, binelui și frumosului, întrunind calitățile unui bun conducător politic sau strateg. Aristotel (384-322 î. Hr.), figură enciclopedică a antichității grecești, s-a remarcat de la început în domeniul educației și formării tinerilor. Una dintre lucrările sale de tinerețe, intitulată Despre educație, anunța profilul pedagogic al preocupărilor sale de mai târziu, fiind și fondatorul unei instituții de învățământ filosofic, Lyceu, denumire
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
este înclinat spre păcat, nu putea fi format și educat decât prin credință, penitență și ascultare, printr-o educație de tip ascetic. În consecință, se renunța la preocupările pentru educația fizică, estetică și intelectuală a tinerilor, așa cum se procedase în antichitate, în favoarea unei educații moral-creștine sistematice. Prin contribuția ,,părinților Bisericii” (patres eclesiae, de aici și denumirea de patristică, sintagmă atribuită epocii fondatorilor dogmaticii creștine), credința creștină se răspândește cu repeziciune în întreaga lume greco-romană, cu care stabilește un gen de compromis
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și a predestinării. Marele teolog a avut un rol decisiv în cristalizarea dogmaticii catolice în general, a concepției creștin-medievale despre om în special. În lucrarea sa Confesiuni, teologul se străduia să realizeze o punte de legătură între educația preconizată de antichitatea greco-romană și educația creștină. Învățământul devenise un monopol al clerului în Apusul Europei, unde Biserica Romano-Catolică deținea supremația în stat. Prin contribuția ordinelor călugărești (dominican, franciscan etc.) se organizau școli mănăstirești în spațiul mănăstiresc propriu-zis sau în catedrale episcopale, unul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
să înceapă cu însușirea cuvintelor, iar pe această bază se putea percepe și cunoaște lucrurile din proximitate. În optica lui Erasmus, un rol deosebit de important în procesul instructiv revenea studiului limbilor clasice, prioritar latina, care asigurau o bună cunoaștere a antichității și bunelor moravuri. Admirația și prețuirea față de natura și măreția omului în general și față de copil în special, se manifesta prin atenția deosebită pe care o acorda cunoașterii de către educator a particularităților de vârstă și individuale ale propriilor elevi. Asemenea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
științelor particulare, cât și al educației. Burghezia industrială și comercială, aflată în plină ascensiune economică și politică, urmărea să-și consolideze poziția împotriva instituțiilor feudale, mentalităților și principiilor izvorâte din scolastica medievală. Reforma și Renașterea, prin reevaluarea valorilor culturale ale antichității, a produs fără discuție un nou model de gândire prin promovarea omului cu nevoile lui reale, prin practicarea unui nou spirit în cultură și a unor noi principii educaționale. Perioada aceasta, necesară dar nu suficientă politic și istoric, trebuia la
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
existenței, cea din urmă vizând modelul unui om concret, natural, perfectibil și integrabil într-o comunitate socială determinată. Asemenea criteriu de analiză filosofică susține ipoteza ,,unui conflict fundamental al gândirii pedagogice” care poate fi urmărit la nivelul istoriei educației din antichitate și până în contemporaneitate. Pedagogia esenței umane cuprinde în principiu concepțiile filosofice afirmate în antichitate, ev mediu și Renaștere. Asemenea viziuni susțineau un model educațional abstract, reliefat în diferite variante: Eidos (Platon), forma, respectiv exteriorizarea materiei, a existenței umane (Aristotel), Dumnezeu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o comunitate socială determinată. Asemenea criteriu de analiză filosofică susține ipoteza ,,unui conflict fundamental al gândirii pedagogice” care poate fi urmărit la nivelul istoriei educației din antichitate și până în contemporaneitate. Pedagogia esenței umane cuprinde în principiu concepțiile filosofice afirmate în antichitate, ev mediu și Renaștere. Asemenea viziuni susțineau un model educațional abstract, reliefat în diferite variante: Eidos (Platon), forma, respectiv exteriorizarea materiei, a existenței umane (Aristotel), Dumnezeu, respectiv spiritul perfecțiunii umane din pedagogia creștină (Thomas din Aquino), natura, tradusă drept ,,sistem
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
orânduire pe care am parcurs-o cu mintea nu va deveni vreodată posibilă, spre a vedea lumina soarelui". Bibliografie Cornea, Andrei, "Lămuriri preliminare și Interpretare la Republica", în: Platon, Republica, ediție bilingvă, Editura Teora, 1998 Henri-Irenee, Marrou, Istoria educației în Antichitate, Editura Meridiane, București, 1997 Platon, Legile, Editura IRI, București, 1995 Platon, Republica, Editura Antet, București, 2005 Platon, Omul politic, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Popper, K. R., Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I: Vraja lui Platon, Editura Humanitas
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
R., Societatea deschisă și dușmanii ei, vol. I: Vraja lui Platon, Editura Humanitas, București, 1993 Strauss, Leo, Cetatea și omul, Editura Polirom, 2000, pp. 59-148 Viața. Istoria filosofiei, căreia-i aparține de drept, îl consideră pe Aristotel un geniu al Antichității. Cuceririle sale spirituale cuprind un vast domeniu, virgin până la el, întemeind cel mai grandios imperiu filosofic al Antichității cu deschideri impresionante pentru viitoarea gândire europeană. Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și omul, Editura Polirom, 2000, pp. 59-148 Viața. Istoria filosofiei, căreia-i aparține de drept, îl consideră pe Aristotel un geniu al Antichității. Cuceririle sale spirituale cuprind un vast domeniu, virgin până la el, întemeind cel mai grandios imperiu filosofic al Antichității cu deschideri impresionante pentru viitoarea gândire europeană. Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
gândirii filosofice creștine din Evul Mediu Rădăcinile sociologiei nu sunt epuizate de gânditorii din Grecia antică. Puternice rădăcini găsim și în gândirea creștină. Decadența culturii antice a făcut loc unui nou răsărit, acela al culturii medievale. În acest fel, decadența Antichității târzii nu este numai semnul sclerozei și îmbătrânirii, ci totodată mugurii unei importante metamorfoze constructive. Ne situăm acum la începuturile sale. Evul Mediu se pregătește să apară din Antichitatea aflată la sfârșit, primindu-și numele de la o epocă istorică definită
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
unui nou răsărit, acela al culturii medievale. În acest fel, decadența Antichității târzii nu este numai semnul sclerozei și îmbătrânirii, ci totodată mugurii unei importante metamorfoze constructive. Ne situăm acum la începuturile sale. Evul Mediu se pregătește să apară din Antichitatea aflată la sfârșit, primindu-și numele de la o epocă istorică definită prin dorința de a se rupe de modul de gândire și de viață care a domnit în occidentul latin până în pragul anilor 1500. Intră în istoria spirituală Părinții Bisericii
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
apare și ideea încrederii în virtuțile rațiunii. Politica, legislația, etosul public și privat sunt strâns dependente de religie, având un pronunțat caracter creștin-bisericesc; supremația bisericii este incontestabilă, spiritul ei îmbibând și saturând toate componentele vieții sociale. * S-a desprins din Antichitatea târzie, teologizând rezultatele gândirii sociale anterioare. * Concepțiile au un caracter finalist și normativ, punând accentul pe ceea ce trebuie să fie și nu pe ceea ce este. * Gândirea socială creștină se asociază cu cea antică, continuând, într-o formă resuscitată (în sensul
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
înscrisă în universul gândirii fondatoare a sociologiei. Bibliografie Le Goff, Jaques, Civilizația Occidentului medieval, Editura Științifică, București, 1970 Gilson, Étienne, Filozofia în Evul Mediu, Editura Humanitas, București, 1995 Huizinga, Johan, Amurgul evului mediu, Editura Univers, București, 1970 Mureșean, Ovidiu, De la antichitatea târzie la amurgul evului mediu, Editura Todesco Cluj-Napoca, 2006 Nistor, Octavian, Gândirea evului mediu. Antologie, Editura Minerva, București, 1984 Pavel, Constantin C, Problema răului la Fericitul Augustin, Editura Institutul Biblic, București, 1996 Vlăduțescu, Gh., Filosofia primelor secole creștine, Editura Enciclopedică
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
trei secole de istorie: Renașterea și Reforma. Renașterea este denumirea curentului de înnoire socială și culturală apărut în Europa la sfârșitul Evului Mediu, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, caracterizat prin redescoperirea interesului pentru cultura și arta Antichității clasice. Renașterea a început în Italia și s-a răspândit în Europa occidentală. Societatea feudală a Evului Mediu cu structura sa ierarhică rigidă, dominată de economia agrară și sub puternica influență a Bisericii Catolice, a început să se destrame. În
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
nu este pentru că oamenii au început să gândească ei înșiși, că au încetat de a mai fi nimic, ci pentru că acest fel de a gândi s-a răspândit și a devenit un ferment universal". Înfigându-și puternic rădăcinile într-o Antichitate actualizată, Renașterea, prin forța sa creatoare și prin încrederea totală în posibilitățile omului, a deschis larg calea modernității; însăși Biblia primește noi interpretări, perioada Renașterii și a Reformei marcând o ruptură de interpretarea tradițională, specifică epocii Părinților și scriitorilor bisericești
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
dezvoltarea ei, a curmat libertatea omului țintuindu-l în lanțuri. Convins că civilizația a făcut mult rău omului, consideră necesară întoarcerea societății la originile sale. În acest fel, mitul vârstei de aur ca substrat difuz al utopiei promovat încă din Antichitatea greacă revine în gândirea socială. * Reia ideea contractului social inițiată de Hobbes și dezvoltată de Locke, stăruind în principal asupra importanței morale a contractului. * Aduce în atenție o idee politică de fond, voința generală. Aceasta guvernează viața socială și ei
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
chineze ale dinastiei Zhou (1100-400 î.Hr.), în vechiul manuscris indian Ramayana (500 î.Hr.) precum și în papirusurile vechiului Egipt (3700-1600 î.Hr.). Descris în urmă cu 3700 de ani în papirusul Edwin Smith cancerul pulmonar a atras și atenția marilor medici ai antichității greco-romane: Hippocrate în sec. IV î.Hr. numește acest proces karkinos. Termenul de neoplasia a fost introdus de Claudius Galenus (129-199/217), cunoscutul medic greco-roman definind-o drept o sporire „contra naturii“ a masei tisulare. În secolele următoare, boala canceroasă a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
care virusurile Papilloma joacă un rol transformator esențial: a) cancerul de col uterin, b) cancerele anogenitale și orofaringiene și c) carcinoamele cu celule scuamoase. 8.1.6.1.1. Cancerul de col uterin Acest tip de neoplazie, semnalată încă din antichitate, are, obișnuit, o incidență de 8-10 cazuri la suta de mii de femei, dar în unele screening-uri din SUA, frecvența poate urca până către 40-50 de cazuri / 100.000. Este de notat că ADN de Papilloma virus a fost depistat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
7 Partea întîi: Principii ale analizei culturii și limbii / 15 Cumunicare, cultură și limbă / 15 Niveluri cultural-lingvistice și maniere de influențare / 25 Lumea europeană ca unitate în diversitate / 33 Succesiunea și coexistența focarelor culturale și lingvistice în spațiul european / 40 Antichitatea / 40 Lumea greacă / 40 Lumea romană / 47 Lumea germanică / 50 Epoca medie / 52 Epoca modernă / 62 Tipurile culturale și reflexul lor asupra stării și statutului limbii / 71 Comunicarea dintre limbi, corolar al comunicării dintre culturi / 80 Partea a doua: Particularizări
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin plasarea în timp, cît și prin importanță, fiindcă a fundamentat o serie de trăsături culturale și de civilizație ce au asigurat europenilor un ascendent în raport cu popoarele care trăiesc în alte continente. În intervalul dintre epocile de manifestare a focarelor antichității și a focarelor modernității (aproximativ între secolele al IV-lea și al XIII-lea) s-a afirmat factorul cel mai important care a contribuit la unificarea spirituală a lumii europene: creștinismul. Deși nu are origini europene, această religie, care a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din cîteva elemente distincte, între care se remarcă principiul superiorității, instituit încă de vechii greci, care, luînd act de culturile orientale, le-au preluat elementele valoroase, prelucrîndu-le din perspectiva geniului propriu și instituind o anumită aroganță în raport cu celelalte neamuri ale antichității. Fenomenul a fost continuat de romani, convinși de strălucirea inegalabilă a Romei și a imperiului pe care îl controla, dar s-a regăsit și în încercările unor regi de mai tîrziu, precum Carol cel Mare, de a reface modelul roman
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Este explicabil astfel de ce, deși foarte diversificate, iar uneori pe trepte de dezvoltare pronunțat diferențiate, comunitățile europenilor prezintă o pronunțată unitate spirituală prin năzuința către aceleași valori culturale și materiale. Succesiunea și coexistența focarelor culturale și lingvistice în spațiul european Antichitatea Lumea greacă Istoria culturală a Europei, precum și starea ei culturală în diferite momente reprezintă chestiuni foarte complexe dacă se are în vedere mulțimea și diversitatea factorilor care au acționat succesiv iar uneori simultan, situație care a condus la existența mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Cetățile grecești din nordul Africii au oferit prilejul unor însemnate receptări din cultura milenară a egiptenilor, ajunsă la un nivel foarte înalt. La Alexandria, cea mai importantă cetate de aici, grecii au tezaurizat, de altfel, întreaga știință și cultură a antichității în renumita Bibliotecă, ce a fost distrusă mai tîrziu de năvălitorii romani. Prin cuceririle lui Alexandru Macedon, extinse pînă în Persia și nordul Indiei, s-a produs, pe de o parte, răspîndirea culturii grecești și s-a stabilit superioritatea europeană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a societății europene creștine în interiorul căreia s-a afirmat tot mai mult pătura clerului, ce a tins să devină nu numai promotoarea religiei și practicii creștine, ci și realizatoarea unei culturi cu alt profil, subordonată ideologic teologiei. Ca atare, civilizația antichității a fost deja creștină înainte de decăderea ei deplină și a supraviețuit sub anumite aspecte, într-o formă dogmatică, și în epoca medie. Credința creștină a fost asumată treptat de diferite grupuri de europeni, pornind din zona mediteraneană spre ținuturile nordice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]