11,066 matches
-
Democrat a întrunit aproape 100.000 voturi, reușind a trimite în parlament 7 deputați social democrați. Desigur că 7 deputați față de 385 deputați burghezi, e prea puțin lucru și că tovarășii noștri deputați vor avea mult de luptat pentru a apleca balanța dreptății și de partea noastră a celor obidiți și exploatați. Dacă alegerile ar fi fost libere și cinstite fără arestări, bătăi și jandarmi, dacă nu ar fi fost Legea electorală care e făcută să protegiuiască pe cei ce fac
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în științe filologice, în 1982, cu o teză intitulată Andrei Mureșanu. Viața și opera. Cercetător pasionat, riguros, documentat, practicând un pozitivism echilibrat în tot ceea ce a scris și publicat, de regulă despre fenomenul cultural și literar transilvănean, B. s-a aplecat mai stăruitor asupra a două teme, amândouă legate de Blaj, Andrei Mureșanu și M. Eminescu. Monografia Andrei Mureșanu (1988) beneficiază de contribuțiile anterioare ale lui Valeriu Braniște, Ioan Rațiu, Mircea Bogdan, Olimpiu Boitoș, propunând însă pentru prima dată o biografie
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri moi. Panismul blagian, variantă originală a regresiunii geologice
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
trimestru, cei din tipografii cu plumb încins, cei din HYPERLINK "minc.de"mine... de mai pretutindeni... - Cum de nu li-e cald? - lasă șoferul să-i scape întorcând mașina. Câteva clipe de tăcere. Apoi, scriitorul, tuși puțin stingherit. M-am aplecat iute peste scaunul din față spre șofer: - Ce spuneai, tovarășe? - Spuneam că ăștia care repară pavajul ca să ne putem noi plimba fară hopuri - cum de nu li-e cald! Scriitorul se rezemă din nou, se șterse iar pe frunte cu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
studiate de noi în această carte. Din moment ce datele noastre narative au fost, toate, în ebraică, nu au existat programe computerizate care să ne ajute în această direcție. Considerăm această situație este oarecum o binecuvântare fiindcă ne-a forțat să ne aplecăm asupra textelor fără nici un fel de ajutor tehnic. Pentru a afla mai multe despre conținuturile computerizate și analiza discursului, vezi Richards și Richards (1994) care conține, în plus, o listă cu creatorii de software (p. 461). În plus, următoarele lucrări
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Iubire magică], cuprinzând nuvele și povestiri ale lui V. Voiculescu. Emigrat în Germania, la finele anului 1980, se stabilește în 1981 la Freiburg im Breisgau. Preferând, în efortul de transpunere în limba sa maternă, creații ale contemporanilor, A. s-a aplecat totuși și asupra unor mărturii străvechi de poezie românească, oferind cititorului versuri populare în Bei Săcel den Berg hinan [La Săcel pe deal în sus] (1977), volum conceput pe baza Antologiei de poezie populară (1966) alcătuită de Lucian Blaga. Totodată
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
dictatorul, care-și trăia ultimul an de viață, îi readuse la ordine. În pofida maniilor sale morbide, ironia nu-i era străină, zâmbea adesea pe sub mustață. Nu voiau să vină la el? S-a dus el la ei. Muntele, care se apleca deasupra îngustei văi unde se pitula casa lor, răsună de explozii. Se pregătea oare construirea unui baraj care să-i poarte numele? Un lac artificial creat în cinstea lui? O linie de înaltă tensiune care, conform deciziei lui, va aduce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și când ecoul împușcăturilor s-a făcut auzit de pe celălalt mal al torentului. Limba aceea necunoscută era limba ei maternă. Mi-am început povestirea în fața ferestrei, în fața acelui dreptunghi de plasă pe care-l cârpeai, am terminat-o în șoaptă, aplecat peste chipul tău destins de somn. Am crezut că, adormind, ai pierdut sfârșitul. Dar la ultimele cuvinte, fără să spui nimic, m-ai strâns ușor de mână. Cu mult înainte să te fi cunoscut, mi se întâmpla să revin la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am ghicit secretul. Războaiele deveneau eficace și durabile, datorită unor astfel de poeți. Era nevoie de acea pasiune pură, de acel entuziasm al credinciosului pe care nici o geopolitică nu le putea înlocui. Cursurile astea de război, pe care le ascultam aplecat asupra trupurilor celor operați, m-au determinat, într-un mod direct și ocolit totodată, să reflectez la stupefianta sărăcie a ceea ce trăiam alături de femeile pe care le întâlneam și credeam că le iubesc. O comparație comică a pus față-n
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sale și care m-a luat drept un concurent. M-am tras înapoi, el s-a cățărat, evitând să se uite la mine. Un obuz făcu să țâșnească îndărătul unui dig un uriaș gheizer de nisip, bărbatul deja instalat se aplecă iute, lipindu-și fruntea de pielea valizelor. Cineva urlă: „Haide, repede, plecăm!“. Un altul, care bătea încă pasul pe loc, în apă, îl înjură. Se înghesuiau acum, fără să-și mai ascundă teama. Imediat după explozie l-am văzut pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aveam iluzia că, sub valurile ce izbeau de el vaporul se fluidifica el însuși, se topea precum un bloc de gheață. Auzeam apa peste tot - dincolo de coca vasului, pe culoar și deodată, ca un pârâiaș, pe podeaua cabinei! M-am aplecat și am pipăit, cu o precipitare înnebunită, o suprafață metalică uscată, care vibra sub degetele mele. Mâna mea a atins și pantofii, aliniați cuminte într-o așteptare absurdă. M-am întins din nou, trăgând nădejde că motivul agitației mele nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
invidiam atâta pentru libertatea lui, avea să se scufunde după scurta lui existență plină de făgăduieli. M-am așezat pe cușetă, prinzându-mă bine de marginea ei, ca și cum aș fi fost cocoțat pe cornișa unei prăpastii. Iar acea cornișă se apleca tot mai mult, făcându-mă să pierd noțiunea de sus și de jos. Abia după ce m-am rugat, am înțeles sensul șoaptelor mele: — Trebuie să facem ceva, nu vreau să mor! Nu acum... Nu știam dacă mă auzise consilierul. Dar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tăcerii ce domnea în jurul lacului, în pădurea înzăpezită. Am ieșit chiar înainte de ivirea zorilor, când încă dormeai. Am ridicat leșurile păunilor și le-am târât, ocolind împrejmuirea, spre ruinele unei case. Când am venit înapoi, am fost nevoit să mă aplec des, pentru a aduna de pe jos penele care, în lumina cenușie a dimineții, punctau drumul cu sclipirile lor stinse. Trei zile mai târziu, se putea deja traversa orașul, negociind ici-colo dreptul de a trece prin fața unui punct de taxare format
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nou aceeași treabă, dar pentru toți umflații ăștia plini de bani și târfele lor ca niște caltaboși, înțolite în haine de lux!“ M-am oprit cu fața spre tine, așteptând un răspuns. Dar tu continuai să mergi, cu privirea ușor aplecată spre urmele care ne precedaseră și pe care zăpada le ștergea răbdătoare. Curând, ne despărțeau vreo zece pași, apoi vreo douăzeci, astfel că mi-ai apărut complet singură în mijlocul copacilor cu crengi încărcate de zăpadă, foarte îndepărtată și total eliberată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
traversări, Nikolai văzuse câmpuri înțesate de trupuri de oameni și de cai, rămase acolo după câte o luptă, sate populate de cadavre atârnate în fața porților, precum și chipul acela pe care-l luase la început drept propria sa imagine, atunci când se aplecase peste un puț, înainte de a pricepe... Morții, focul, ruinele caselor nu-l mai surprindeau, atâta timp cât făcea parte din acea imensă armată în zdrențe ce cobora către sud și-i respingea pe Albi. Ucidere, distrugere, războiul pentru așa ceva era făcut. Dar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și îi mulțumeau din priviri celui care îi ucidea, ceilalți, mult mai numeroși, se agățau de o jumătate de zi de suferințe, cât le mai rămânea de trăit... Umblă iar cu pași mari prin poiana mută acum. Unele capete se aplecau spre pământ; altele, nemișcate, păreau că tac la apropierea lui. Unul din ele zâmbea, într-un rictus amplu de durere. „El e“, își spuse Nikolai și aplecă țeava puștii spre ceafa omului. Nu avu timp să apese pe trăgaci. În
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trăit... Umblă iar cu pași mari prin poiana mută acum. Unele capete se aplecau spre pământ; altele, nemișcate, păreau că tac la apropierea lui. Unul din ele zâmbea, într-un rictus amplu de durere. „El e“, își spuse Nikolai și aplecă țeava puștii spre ceafa omului. Nu avu timp să apese pe trăgaci. În partea cealaltă a poienii, geamătul reîncepu mai deslușit, conștient, pare-se, că era cineva acolo care-i cerceta pe cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai deslușit, conștient, pare-se, că era cineva acolo care-i cerceta pe cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o parte față de ceilalți. Un soldat foarte tânăr, al cărui cap ras se înălța peste o moviliță întunecată. Nikolai se aplecă, atinse gâtul celui îngropat, nu găsi nici o rană. Soldatul deschise ochii și gemu îndelung pe un ton ritmat, ca spre a-i dovedi că era vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec chiar acum! Să se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe bărbatul care o dezgropa. Nikolai, culcat în fața ei, îndepărta pământul cu mișcări largi, ca un înotător. Dar când ajunse la jumătatea trupului, degajând pântecele, se înălță brusc în genunchi și scutură din cap, alungând parcă o vedenie. Apoi se aplecă și, deja cu autoritate de adult, pipăi bustul acela murdar de pământ, pântecele acela rotund, îngreunat cu o viață. Ea rămase nemișcată, chircită lângă focul zdravăn pe care el îl aprinsese într-o scobitură a malului povârnit. Două găleți umplute
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sunt întemnițați. În pădure? Dar cum să trăiască acolo cu un copil de opt ani în nopțile alea încă reci?“ Închipuindu-și fuga asta, vedea țara întreagă populată de activiști, încurcați în gheme de panglică telegrafică... Se apropiau. Nikolai se aplecă, scoase un smoc de iarbă uscată care se înfășurase în jurul brăzdarului, iar cu cealaltă mână verifică ascunzătoarea: în făgașul rotunjit din capătul brazdei, degetele lui atinseră mânerul unei securi. Acum se simțea eliberat. Nu mai avea gânduri, nu mai avea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înfășurase în jurul brăzdarului, iar cu cealaltă mână verifică ascunzătoarea: în făgașul rotunjit din capătul brazdei, degetele lui atinseră mânerul unei securi. Acum se simțea eliberat. Nu mai avea gânduri, nu mai avea șovăieli. Aveau să-l înconjoare, el se va apleca pentru a schimba, chipurile, unghiul brăzdarului, va apuca securea, îl va lovi cu ea pe Batum, apoi pe inspector. Carasin, cel mai netrebnic, va încerca s-o ia la sănătoasa. Krasnâi, incapabil să acționeze, va începe să urle... I se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de dur, de a nu se arăta îndeajuns de fericit, îndeajuns de plin de ură la adresa dușmanilor, teamă, teamă, teamă... În vreme ce viața n-avea nevoie decât de clipele acelea ale amurgului de iarnă, într-o încăpere apărată de tăcerea femeii aplecate asupra fetiței adormite. Ca într-un vis urât, schimbări se produceau îngrămădindu-se, contrazicându-se, făcând inutilă orice dorință de a înțelege. Într-o noapte de vară, într-un pătul cu fân, Batum muri într-un incendiu iscat de mucul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dinamită, opera tovarășului Krasnâi. Interiorul, rămas descoperit, era năpădit de urzici și de lăstari de arțar. Pe ziduri se înșirau obscenități mâzgălite cu un colț de cărămidă. Doar într-un ungher, la o înălțime inaccesibilă mâinii omului, chipul acela se apleca spre cel ce intra prin ușa căscată. Ochii unei femei, mari și îndurerați, o privire venind dintr-o frescă înnegrită de foc. Cum erau aproape siguri că nu se vor revedea a doua zi, disciplinarii își vorbeau altfel decât soldații
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
neagră ca a zidurilor din cărămizi vitrificate de aruncătoarele de flăcări. Cu mare greutate se ridică într-un cot. Pe chipul acela făcut din piele calcinată și noroi, un ochi străluci, conștient și încă plin de bezna subteranelor. Ofițerul se aplecă pentru a prinde privirea aceea chioară. Pe fața arsă, buzele se mișcară. În loc de scuipat, un cheag de sânge brun se smulse din gura aceea și se strivi de cizmele ofițerului... Atunci ne-am spus, povestea Zurin, că de-acum e
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
când nu mai rămânea decât un sfert din cele trei companii, Pavel, deja surd, deja simțind un gust de sânge ars în fundul gâtului, se retrase în mijlocul unei duzini de soldați, spre un șanț mare, din spatele taberei. Unul din ei se aplecă să bea, dar se ridică imediat: mâinile scoaseră un terci vâscos, gălbui la culoare. Era un râu mort, îngust, astupat de rămășițe omenești. Tropăiră pe loc câteva clipe, fără a se putea hotărî să traverseze mâzga aceea stătută, unde pluteau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]