18,576 matches
-
un efect principal al nivelului de studii asupra capacității de schimbare, de gestiune a competențelor, de rezolvare a conflictelor, de relaționare, de decizie și de organizare. Analiza statistică a reliefat faptul că indiferent de nivelul studiilor, cadrele didactice pot avea aptitudini de conducere, între stilul educațional și cel managerial existând puncte de convergență. Apropierea între cele două categorii de activități ale cadrului didactic la clasă, de instruire-educare și de conducere, are efecte și asupra corelării stilurilor, completării lor.( Elena Joița, 2000
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
caracter, sistemul de valori, principii etice după care se conduce personajul. Este specific romanului realist/tradițional, „doric“, cum îl numește N. Manolescu: „Preponderența moralului asupra psihologicului: subiectul se pierde în obiect. Caracteriologie, tipicitate“. - Portretul psihic surprinde caracteristici ale personalității eroului, aptitudini înnăs cute sau dobândite (natură introvertită/extravertită; temperament impulsiv, coleric/melancolic, ezitant; fire rațională, lucidă/pragmatică/pasională/visă toare/șovă ielnică/contradictorie, imprevizibilă; gândire logică/asocia tivă/imagina tivă/creativă/prac tică etc.). Este utilizat frecvent în proza modernă, „ionică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
socială: statutul social, poziționare față de colectivitate (adap tare/inadap tare, revoltă, izolare etc.) - modelul comportamental: fapte, atitudini față de valorile existențiale, reacții fiziologice - caracteristici cognitive: experiențe de cunoaștere, reprezentări, idei, gânduri, dileme etc. - caracteristici ale personalității: acte de voință, temperament, interese, aptitudini - actele de comunicare: vorbire, limbaj, clișee verbale, gestică, mimică, ticuri nervoase - regim afectiv și instinctual: stări emoționale, sentimente, afinități, percepții, instincte - raport supraeu-eu-sine (eul conștient/subconștient/inconștient); ipostaze, evoluție - raport cu realitatea, interacțiune cu celelalte personaje - descrierea mediului familial/social
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care le poate lua voluntariatul/la propria experiență de voluntar) ARGUMENT 2: În al doilea rând, voluntariatul facilitează relaționarea și comunicarea cu alți membri ai grupului, ai comunității, devenind astfel o experiență modelatoare și o șansă de afirmare a propriilor aptitudini, abilități, competențe. (Dezvoltarea argumentului, ilustrarea lui prin referire la consecințe benefice, atât în dezvoltarea individuală, cât și a unui climat de cooperare și armonie socială) CONCLUZIE: În concluzie, ipostaza de voluntar aduce o prețioasă experiență, reprezentând nu numai o necesară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
convingă pe Herr Direktor că înscriinduse la Facultatea de Drept, practica simultană, pe care ar fi făcuto în biroul tatălui său, îi era necesară, întregindui învățătura teoretică. Se ducea la Iași pentru Monica și pentru el. Nu și simțea nicio aptitudine pentru drept și avocatură. Era hotărât să scrie, nu să învețe. De ani de zile acumulase un material bogat pe care nul folosise. Voia să debuteze în literatură cu un roman al cărui personaj principal să fie copilăria. Poem și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu toți copacii vii sau cu cei „uciși“, deveniți obiecte ale oamenilor. 7. Dănuț, personajul pe care se focalizează textul citat, este caracterizat direct și indirect. Caracterizarea directă, de exemplu, se realizează din perspectiva naratorului omniscient: Nu și simțea nicio aptitudine pentru drept și avocatură. Caracterizarea indirectă se concretizează prin acțiunile și opțiunile eroului (Voia să debuteze în literatură cu un roman al cărui personaj principal să fie copilăria./ Era decis să și facă universitatea la Iași./[...] înscriinduse la Facultatea de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acestei plăci a avut și el tribulațiile lui, ca și bustul care avea să dispară după decenii, fără urmă. Profesorul Petre Brânzei a pus în evidență această placă comemorativă ce până atunci zăcea acoperită de un panou de lemn. Datorită aptitudinilor speciale pentru studiu și conduită exemplară pe care le manifesta Al. Brăescu (vorbea la perfecție franceză, germană și engleză, fapt rarisim în acea vreme), Epitropia Spitalului Sf. Spiridon l-a trimis să viziteze azilurile din Scoția, Anglia și Elveția, Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sale. Totodată, credința în psihiatrie l-a imunizat în fața neliniștilor profesionale, i-a hrănit rigoarea pozitivă a creației, i-a conferit aura de adevărat magistru. Toate au fost consecință a faptului că a văzut în traiectoria Eului său către transcendență aptitudinea omului de a se defini prin el însuși și în relație cu alții, că a văzut sensul existenței în valori și că nu a urât niciodată, deoarece aceasta i-ar fi făcut lung drumul spre creație. Munca i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
muzică, alegând o existență contemplativă, nu lipsită de distincție și noblețe, în sfârșit opțiunea pentru viața mondenă a păturii sociale căreia îi aparținea prin naștere. O viață în lumea afacerilor nu l-a atras pe tânărul Ludwig. El nu avea aptitudini pentru a se impune în confruntarea cu alții, într-o competiție dură. Dacă atât seriozitatea lui morală, cât și sentimentul responsabilității sociale, puternic prezente în atmosfera vieții de familie, îi închideau și calea spre o viață comodă și relativ parazitară
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o însemnare din 7 octombrie: „Să trăiești în bine și frumos până când viața încetează de la sine.“36 Bine și frumos se poate trăi, credea Wittgenstein, numai în lumea spiritului. O lume în care un individ are acces pe temeiul exersării aptitudinilor și capacităților sale. Propria participare la lumea spiritului o vedea, în primul rând, în încercările de a-și clarifica probleme fundamentale ale filozofiei. Starea lui sufletească, așa cum se exprimă ea în însemnări zilnice și în scrisori, va oscila în funcție de prezența
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nu una împlinită, în afara îndeletnicirii cu filozofia. Când a decis să fie învățător, s a gândit, totodată, că educația copiilor, o activitate pe care o socotea mai importantă din punct de vedere social decât oricare alta, era una în care aptitudinile și capacitățile sale s-ar putea dovedi utile.52a A sperat, în același timp, că se va simți mai bine în mijlocul unor oameni simpli, pe care tindea să-i privească prin optica idealizantă pe care i-au transmis-o unele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a lucra a reprezentat, sub anumite aspecte, o contribuție independentă la realizarea programului de reformă a școlii inițiat în Austria după război, un program care își propunea să înlocuiască o școală a dresajului și memorării cu una orientată spre exersarea aptitudinilor și a abilităților psihomotorii. Wittgenstein și-a adus în clasă propriul său microscop, a preparat cu elevii schelete de animale pentru orele de științe ale naturii. A construit cu ei diferite modele de instalații tehnice. Pentru exercițiile de ortografie și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și, ceea ce a fost lucrul cel mai rău, avea un succes atât de mare ca învățător, încât îi înstrăina de părinții lor pe cei mai dotați copii.“57 Wittgenstein a regretat mult că a eșuat ca învățător. Știa că are aptitudini pentru o asemenea activitate 58 și i se dedicase cu acea pasiune pe care o investea în tot ce făcea și credea că merită să fie făcut. (Ne putem întreba care ar fi fost viața lui și ce ar mai
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
învățați (René Descartes, Noam Chomsky) ca făcînd parte din zestrea biologică a omului, învățarea limbii materne reprezentînd manifestarea și dezvoltarea acestei facultăți în forma ei primară, ca urmare a unor condiții sociale determinate. Prin urmare, omul posedă în mod potențial aptitudinea (= facultatea) de a comunica, însă această potențialitate trece în act numai printr-o educație simultană a organelor fonatoare și a gîndirii prin învățarea unei limbi și, de aceea, își realizează vocația universală numai în sisteme diferențiate fonologic, morfologic, sintactic și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
entitățile, le clasifică, le relaționează și le comunică), atribu-indu-i acestei interpretări valoare de unicitate și de universalitate în același timp și oferind-o ca lume universală celor-lalte comunități. Acest fenomen se produce deoarece limbajul considerat ca fiind o facultate, o aptitudine universală, generală tuturor oamenilor, ar trebui, în principiu, să se concretizeze într-o limbă la fel de universală sau să aibă măcar ca ideal sau ca tendință atingerea unei astfel de limbi universale. Aceasta nu se întîmplă însă în mod obișnuit și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tot ce ține de comunicarea prin limbă, căci, după el, determinarea generală a limbajului ca activitate general umană, exercitată individual prin respectarea unor norme istorice date, conduce la distingerea a trei niveluri ale spațiului lingvistic: 1) nivelul universal, care vizează aptitudinea de a vorbi o limbă, în general, 2) nivelul istoric, care presupune o singură limbă istorică și 3) nivelul textelor, care cuprinde actele lingvistice și realizările acestor acte3. Primul nivel vizează, prin urmare, o facultate general umană, și aceasta explică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
albine, delfini, maimuțe etc.). Firește, de această dată nu se are în vedere nici facultatea umană și nici vreun aspect al acesteia, ca urmare a concretizării ei prin limbă. Cu toate acestea, și în acest caz există o capacitate, o aptitudine manifestată, care însă nu stă, ca în cazul omului, în raport cu rațiunea, ci stă în raport cu instinctul, iar această situație are ca rezultat faptul că, în vreme ce facultatea umană rațională se manifestă în forme specifice fiecărei comunități umane istoric constituite, aptitudinea animalică instinctivă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
capacitate, o aptitudine manifestată, care însă nu stă, ca în cazul omului, în raport cu rațiunea, ci stă în raport cu instinctul, iar această situație are ca rezultat faptul că, în vreme ce facultatea umană rațională se manifestă în forme specifice fiecărei comunități umane istoric constituite, aptitudinea animalică instinctivă are manifestare unică în cazul tuturor indivizilor și tuturor colectivităților. Ca atare, limbajul animal este universal și ca manifestare, ca limbă, și, prin aceasta, este un fenomen biologic stereotip, fără istorie, în vreme ce limbajul uman se manifestă diferențiat de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parțială, fiecare dintre aceștia avînd propriul nivel la care o posedă. Existența limbii, transmise și transformate prin indivizii vorbitori, presupune pentru aceștia o sumă de capacități, deprinderi, posibilități și restricții. Fiecare vorbitor posedă facultatea generală a limbajului, care-i asigură aptitudinea de a folosi limba. Fiecare vorbitor are apoi o știință lingvistică, adică o cunoaștere a limbii, concretizată în priceperea de a folosi limba, pe baza căreia se realizează o activitate lingvistică, manifestată prin acte de vorbire. Această știință lingvistică fundamentează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pe tradiție, posedă, deci, o competență lingvistică, realizînd inovații și prelucrînd clișe-ele anterioare prin manifestarea creației și libertății lingvistice. Respectînd tradiția lingvistică a comunității sale, vorbitorul se înscrie într-o obiectivitate de tip social, dar, inovînd în folosirea limbii potrivit aptitudinilor și atitudinilor sale, el își manifestă subiectivitatea; dacă inovația are condiții de a se răspîndi și de a fi acceptată social, ea poate deveni obiectivitate pentru alți vorbitori. În nici un caz însă, vorbitorul nu este în măsură să-și exerseze
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o vorbire în care sînt utilizate mijloacele logice pentru a reda termenii și propozițiile. Discursul repetat Realizarea discursului se produce, în mod obișnuit, într-o manieră liberă, în sensul că vorbitorii pot folosi elementele limbii după propriile convingeri, cunoștințe și aptitudini. Este drept că ei trebuie să țină cont de o anumită tehnică, deci nu combină elementele respective oricum, încît și structurarea de ansamblu a întregului discurs, și organizarea diferitelor secțiuni ale lui urmează anumite reguli, care țin de norma limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exprimă sentimentele, trăirile etc. În realitate nu este așa, deoarece cum s-ar putea exprima pe sine sau și-ar exprima sentimentele cineva care folosește metafora regina nopții ? Aici, desigur, nu este exprimat vorbitorul sau sentimentele sale, ci este manifestată aptitudinea lui de a face metafore, asociații de idei care nu sînt date prin norma limbii și nici prin solidaritățile lexicale ale cuvintelor ei, care se pot înscrie într-un tip comun sau pot particulariza modul de folosire a limbii. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
construire a lumii realităților potrivite ființei sale biologice, și limbajul, o construire a lumii potrivite pentru ființa sa spirituală. Hegel asociază deci munca cu limbajul în definirea omului și precizează că prin acestea se manifestă alteritatea originară a conștiinței, adică aptitudinea omului de a se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Prin muncă, în general, alteritatea constitutivă a omului se manifestă în raport cu lucrurile, iar, prin limbă, ea se manifestă la nivel interuman
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vorbitorul nu urmărește decît utilizarea limbii pentru comunicare și nu este orientat spre creație. Fenomenul creației permanente în vorbire se produce însă și el are mai multe cauze, o parte dintre ele ținînd de însăși natura limbii, o parte de aptitudinile vorbitorului de a folosi limba și altele de condițiile (mereu diferite ale) comunicării (care vizează atît conținutul, cît și forma ei, ambele cu posibilita-tea de a varia la infinit). Prin urmare, în principiu, inovația trebuie să apară în vorbire, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conștient de a modifica limba proprie, de obicei sub aspectul ei literar, pentru a corespunde anumitor exigențe. Calitatea de vorbitor al unei limbi (al limbii materne, desigur) este rezultatul nemijlocit al conviețuirii în comunitate. Prin această conviețuire, individul uman exersează aptitudinea limbajului prin folosirea unei limbi în relația cu obiectele lumii și în relația cu ceilalți componenți ai comunității. Sub acest aspect al relației cu ceilalți, vorbitorul deprinde exercițiul alterității, care nu se rezumă însă la folosirea limbii în comunicare, ci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]