5,062 matches
-
pierdut între 69 și 71 de avioane distruse sau grav avariate ca urmare a luptelor din 18 august 1940. Dintre acestea, 59 au fost doborâte în mod aproape sigur de avioanele de vânătoare RAF, două au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene, patru ca urmare a unor cauze combinate (tirurile avioanelor de vânătoare și a artileriei AA), iar unul s-a ciocnit cu un avion britanic de antrenament. Alte trei s-au prăbușit pe teritoriul controlat de Germania datorită diferitelor probleme
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
din 18 august 1940. Dintre acestea, 59 au fost doborâte în mod aproape sigur de avioanele de vânătoare RAF, două au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene, patru ca urmare a unor cauze combinate (tirurile avioanelor de vânătoare și a artileriei AA), iar unul s-a ciocnit cu un avion britanic de antrenament. Alte trei s-au prăbușit pe teritoriul controlat de Germania datorită diferitelor probleme tehnice. Per total, pierderile germane au reprezentat 7% din forțele participante la atac. Germanii au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
a fost o mare unitate înființată la sfârșitul lunii mai 1917 prin transformarea "Regimentului 1 Cavalerie pe jos" în două noi regimente: "Regimentul 1 Roșiori pe jos" și "Regimentul 3 Călărași pe jos". La trupele de cavalerie, pe lângă divizionul de artilerie călăreață erau alipite detașamente de cicliști și motocicliști. În timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, în ziua de 10 august criza tactică a bătăliei se apropia de apogeul ei. Decimate, obosite și amestecate trupele române
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
precum și un alt batalion de vânători de munte), sprijinite de 34 guri de foc, puse sub comanda generalului Obogeanu. În cel de-al doilea moment dramatic al celei de-a doua bătălii de la Oituz din vara anului 1917, susținute de către artilerie trupele au atacat și au reușit recâștigarea unei părți din terenul pierdut - în perioada 20-22 august, acțiune care a constituit ultimul episod semnificativ al operaților. După o perioadă de liniște pe data de 28 august de o parte și de
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
ci doar cetatea Kaunas.” Primele redute au fost construite folosind cărămizi întărite, având întărituri de pământ, incorporate în relieful înconjurător, ceea ce le făcea mai greu de penetrat. Ele erau simetrice, de regulă cu cinci fețe, cu poziții pentru infanterie și artilerie. Aceste redute au fost construite conform designului standard rusesc pentru redutele de cărămidă în vigoare la acea vreme. Astfel, primele șapte redute erau foarte similare; ele difereau doar prin distribuția interiorului, integrarea în relieful înconjurător și unele detalii de construcție
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
redute erau foarte similare; ele difereau doar prin distribuția interiorului, integrarea în relieful înconjurător și unele detalii de construcție. Ele aveau să fie și renovate în moduri ușor diferite. Bateriile erau construite între redute adiacente și conțineau diferite tipuri de artilerie, amplasate de-a lungul liniilor exterioare ale cetății și de regulă ridicate pe dealuri. Prima fază a lucrărilor de construcție s-a încheiat în 1887. Cetatea a primit titulatura de „clasa întâi” în acel an, pentru a-i consemna importanța
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
singurul fort de cărămidă din Kaunas ce poate fi vizitat. În anii 2000, diferite entități au deținut în proprietate părți din complex: Ministerul Culturii, Ministerul Apărării, Fondul Proprietății de Stat, și Primăria orașului Kaunas. Situl încă mai conține elemente de artilerie neexplorate, deși în 1995 au fost înlăturate circa 1,9 tone de explozibili. Alte probleme de restaurare sunt apariția de puțuri, slabul drenaj al apelor pluviale, slaba ventilație, eroziunea, posibila contaminare chimică, supracreșterea vegetației și prezența unei colonii de lilieci
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Artilerie și comandant al Brigăzii 2 Artilerie. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Diviziei 5 Infanterie, în perioada 15 august - 25
Petre Frunză () [Corola-website/Science/333873_a_335202]
-
5 Infanterie în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Artilerie și comandant al Brigăzii 2 Artilerie. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Diviziei 5 Infanterie, în perioada 15 august - 25 august 1916, când i se ia definitiv comanda pentru modul defectuos în care a condus divizia în
Petre Frunză () [Corola-website/Science/333873_a_335202]
-
După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 9 Artilerie și comandant al Brigăzii 2 Artilerie. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Diviziei 5 Infanterie, în perioada 15 august - 25 august 1916, când i se ia definitiv comanda pentru modul defectuos în care a condus divizia în perioada inițială a războiului.
Petre Frunză () [Corola-website/Science/333873_a_335202]
-
din București, a fost o instituție de învățământ militar, destinată formării ofițerilor pentru armele artilerie și geniu. Ea a fost a doua instituție de formare a ofițerilor creată în Armata României, până la apariția sa toți ofițerii, indiferent de armă erau formați la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie. , a fost înființată la 3 mai 1885
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/333874_a_335203]
-
la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie. , a fost înființată la 3 mai 1885. Prin Înaltul Decret nr. 3640 al Regelui Carol I, începând cu 2 noiembrie 1895, școala intră în compunerea unei instituții de învățământ nou creată - "Școlile de Artilerie și Geniu" - care mai cuprindeau alte trei școli: "Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu", "Școala Superioară de Artilerie și Geniu" și "Școala Militară de Guarzi de Artilerie și Geniu". În 1896 școala își schimbă numele devenind "Școala Militară de
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/333874_a_335203]
-
1885. Prin Înaltul Decret nr. 3640 al Regelui Carol I, începând cu 2 noiembrie 1895, școala intră în compunerea unei instituții de învățământ nou creată - "Școlile de Artilerie și Geniu" - care mai cuprindeau alte trei școli: "Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu", "Școala Superioară de Artilerie și Geniu" și "Școala Militară de Guarzi de Artilerie și Geniu". În 1896 școala își schimbă numele devenind "Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină". Pe timpul Primului Război Mondial școala a funcționat la Iași (septembrie 1916
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/333874_a_335203]
-
al Regelui Carol I, începând cu 2 noiembrie 1895, școala intră în compunerea unei instituții de învățământ nou creată - "Școlile de Artilerie și Geniu" - care mai cuprindeau alte trei școli: "Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu", "Școala Superioară de Artilerie și Geniu" și "Școala Militară de Guarzi de Artilerie și Geniu". În 1896 școala își schimbă numele devenind "Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină". Pe timpul Primului Război Mondial școala a funcționat la Iași (septembrie 1916 - mai 1917) și Botoșani (mai 1917
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/333874_a_335203]
-
școala intră în compunerea unei instituții de învățământ nou creată - "Școlile de Artilerie și Geniu" - care mai cuprindeau alte trei școli: "Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu", "Școala Superioară de Artilerie și Geniu" și "Școala Militară de Guarzi de Artilerie și Geniu". În 1896 școala își schimbă numele devenind "Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină". Pe timpul Primului Război Mondial școala a funcționat la Iași (septembrie 1916 - mai 1917) și Botoșani (mai 1917 - ianuarie 1919). Începând cu 1 februarie 1919, odată cu revenirea
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/333874_a_335203]
-
și Geniu" - care mai cuprindeau alte trei școli: "Școala de Aplicație de Artilerie și Geniu", "Școala Superioară de Artilerie și Geniu" și "Școala Militară de Guarzi de Artilerie și Geniu". În 1896 școala își schimbă numele devenind "Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină". Pe timpul Primului Război Mondial școala a funcționat la Iași (septembrie 1916 - mai 1917) și Botoșani (mai 1917 - ianuarie 1919). Începând cu 1 februarie 1919, odată cu revenirea în București, școala își încetează funcționarea în vechea formulă, împărțindu-se în trei
Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu () [Corola-website/Science/333874_a_335203]
-
ocupate de germani. Întâmplarea a făcut ca în zonă să se afle Divizia I de cavalerie germană. Bătălia de la Saumur a opus astfel absolvenții școlii germane de cavalerie cadeților școlii franceze. Germanii aveau 10.000 de soldați, tancuri, mașini blindate, artilerie și echipamentul divizional obișnuit, în vreme ce tabăra franceză era formată din 800 de cadeți, instructorii lor și un număr de soldați aflați în retragere, care au fost mobilizați pentru organizarea apărării. Pe 18 iunie 1940, cadeții francezi au pus în poziții
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
mașini blindate. Acesta a fost începutul unei lupte care avea să dureze până pe 20 iunie. Francezii au hotărât să distrugă podul rutier „Napoleon” de la Saumur și podul de cale ferată aflat la est de primul. Germanii au adus în zonă artileria și, în scurtă vreme, aproximativ 2.000 de proiectile au lovit orașul Saumur în următoarele două zile. La Gennes, mai la vest de Saumur, podul rutier a fost de asemena aruncat în aer imediat ce în zonă au apărut cercetașii germani
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
50 transportoare germane au ajuns în zonă cu militari ai trupelor de asalt, care au încercat să forțeze cursul râului în bărci pneumatice, dar au fost respinși. După ce a doua zi dimineață pozițiile germane au fost întărite cu baterii de artilerie, s-a încercat din nou forțarea cursului râului cu plute și bărci. În ciuda crizei de muniție și disproporției de efective, francezii au reușit să apere cu succes malul sudic al Loarei. La est de Saumur, germanii au încercat în zorii
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
Castelul Leitersdorf (Județul Opava) cu Eva Anastasia (n. 2 iulie 1878, Castelul Leitersdorf - d. 1 iulie 1946, Opava), fiica politicianului și marelui moșier Karl Borromäus Baron Putz von Rolsberg (1852-1921). Aceasta era în același timp și nepoată a generalului de artilerie (Feldzeugmeister) și a savantului Wilhelm Baron Lenk von Wolfsberg (1809-1894). Cuplul a avut 3 copii: Eva Lucreția (n. 27 iulie 1902 - d. 12 iulie.1969 , măritată cu prințul Leon de Sayn-Wittgenstein (1900-1974); Carol, (n. 9 august 1905 - d. 1 februarie
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
fi atacat și distrus tunurile fortului, mai înainte ca forțele terestre germane să intre în raza lor de acțiune. Această soluție a fost respinsă. Avioanele de transport Junkers Ju 52 aveau o viteză prea mică și erau vulnerabile la atacul artileriei antiaeriene belgiene și olandeze. Student a mai pus probleme condițiilor meteo - vântul puternic ar fi îndepărtat parașutiștii de țintă și i-ar fi dispersat. O încercare de parașutare dintr-un Ju 52 la înălțimea minimă operațională a dus la o
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
care putea să distrugă buncărele belgiene în care erau amplasate tunurile. Această unitate de parașutiști avea să ducă la îdeplinire prima operațiune aeropurtată strategică din istorie. Armata belgiană putea mobiliza 22 de divizii, dotate cu 1.338 de baterii de artilerie și doar 10 tancuri AMC 35. În schimb, belgienii dispuneau de 200 de vehicule antitanc T-13. Acestea erau dotate cu un tun antitanc de 47 mm și o mitralieră FN30 montată în turelă. De asemenea, belgienii aveau și 42
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
12 unități de infanterie, două divizii de "Chasseurs Ardennais", șase divizii de infanterie de rezervă, o brigadă de grăniceri pe biciclete, un corp de cavalerie și o brigadă de cavalerie motorizată. Forțele terestre mai aveau în componență două regimente de artilerie antiaeriană și patru regimente de artilerie ca și subunități de geniști, transmisioniști și alte specialități. Corpurile Marinei Begine ("Corps de Marine") au fost modernizate în 1939. Cea mai mare parte a marinei comerciale belgiene (aproximativ 100 de vase) a reușit
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de "Chasseurs Ardennais", șase divizii de infanterie de rezervă, o brigadă de grăniceri pe biciclete, un corp de cavalerie și o brigadă de cavalerie motorizată. Forțele terestre mai aveau în componență două regimente de artilerie antiaeriană și patru regimente de artilerie ca și subunități de geniști, transmisioniști și alte specialități. Corpurile Marinei Begine ("Corps de Marine") au fost modernizate în 1939. Cea mai mare parte a marinei comerciale belgiene (aproximativ 100 de vase) a reușit să evite capturarea de către germani. Termenii
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
crescuseră la 394.165 militari, din care aproximativ 150.000 făceau parte din unitățile de servicii ale spatelui frontului și erau slab instruiți. Pe 10 mai 1940, BEF avea 10 divizii (nu toate cu efectivele complete), 1.280 piese de artilerie și 310 tancuri. Grupul de Armate B se afla sub comanda lui Fedor von Bock. Grupul, care trebuia să declanșeze invazia împotriva Olandei și Belgiei, era compus din 26 de divizii de infanterie și trei de blindate. Dintre cele trei
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]