5,989 matches
-
și cinci de ani am refuzat examenele medicale. Când mi-am făcut asigurarea pe viață, am insistat să fie „fără examen medical" și ca urmare am plătit rate mai mari. Nu suportam spitalele, medicii sau dentiștii. Nu puteam înfrunta ideea bătrâneții, a pensiei și așa mai departe. N-am făcut nici o legătură între aceste lucruri și „obiceiul" de a fuma, însă când m-am eliberat parcă m-aș fi trezit dintr-un coșmar. Acum aștept cu bucurie fiecare zi nouă. Sigur
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Confundăm responsabilitatea cu stresul. Responsabilitatea devine stresantă numai când nu te simți îndeajuns de puternic ca s-o înfrunți. Richard Burton-li acestei lumi sunt oameni puternici fizic și mental. Ceea ce îi distruge nu e stresul din orice viață, slujba sau bătrânețea, ci așa-numitele cârje la care apelează - simple iluzii. Din păcate, aceste cârje ucid. Privește lucrurile în felul următor. Ai hotărât deja că n-ai să rămâi în capcană tot restul vieții. Deci la un moment dat, fie că îți
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
orice fată sfioasă atunci când este admirată 31. Unele studii dezvăluie faptul că ,,nevăzătorii din naștere folosesc gesturi ale mâinii pentru a comunica, asta chiar și atunci când vorbesc cu alți nevăzători. Și fac acest lucru toată viața lor, din copilărie până la bătrânețe". Prin această precizare, este ilustrat rolul gestualității nu numai în facilitarea înțelegerii mesajelor de către alții, ci și în articularea lor32. Ideea rădăcinilor biologice ale gesturilor este susținută de etologul german Irinäus Eibl-Eibesfeldt și prin explicația dată mișcării repetate a capului
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și nu mai are figura juvenilă pe care i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare. Din imagine ne privește o pereche de ochi obosiți, iar fața, încadrată de mica barbă, ce-l va însoți, de aici înainte, până la adânci bătrâneți, poartă în întregul ei semnele trudei și neodihnei», scrie Florentin Popescu în volumul « Viața lui V. Voiculescu », p. 99. La 1 ianuarie 1919, când la Bârlad apare primul număr al revistei Florile dalbe, din colegiul redacțional al revistei, alături de poetul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
povestea „Harap Alb”, prin 1877. Iaca într-o zi te-ai întâlnit cu părintele Gheorghe de la Biserica Albă, care te-a întrebat de sănătate, și i ai răspuns în felul dumitale: „Ei, părinte mare-i bunătatea lui Dumnezeu; vezi, la bătrânețe îți ia din vederi, din auz, dar nu te lasă păgubaș, în schimb îți dă o tusă zdravănă, sau o durere de șale de prima întâi și te mulțumești și așa să o târâi de azi pe mâine.” Și cum
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
învățat să torc, să țes, să cos modele populare. Până să vină medicul, Hamza știa ce are de făcut. A fost în Frasin o dată cu doctorul Ungureanu și i-a introdus în pâine pe toți medicii de-a lungul anilor. La bătrânețe s-a căsătorit cu domnul Brătianu, care, la vremea aceea, era văduv. De-a lungul vieții i-a îngrijit, i-a sfătuit, i-a ridicat pe toți frăsinenii, dar nu știu să fi văzut o floare pe mormântul ei de la
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
ai mai fi spus... Baba se făcu ca para focului. Zău așa... nu te rușina, mamă, nu zău... Așa e omul. Când e mic face nebunii fiindcă e mic; când e la tinerețe face nebunii fiindcă e tânăr, iar la bătrânețe se gândește la nebunii fiindcă nu le poate face..." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Neghiniță) (c) "Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre frați; de aceea te rog să-mi dai bani de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se mai părea că și un mormăit, plin de rele prevestiri, străbate depărtările până la mine... Era vântul care clătina întinderea trandafirie și plină de soare a smidului de zmeură, și poate că vreun brad sau paltin, cu încheieturile slăbite de bătrânețe, se legăna scârțâind la suflarea aceluiași vânt... Din închipuire se naște frica, din judecată bărbăția..." (Calistrat Hogaș, Singur) (e) "A fost odată un împărat, un împărat mare și puternic; împărăția lui era atât de mare, încât nici nu se știa
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
perdele de chiparoși. Cum sta lungită, o apucă o piroteală și, cum privea într-un adânc fără fund, printre genele lungi, i se păru c-aude un cântec de chitară." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) (c) " Când, tocmai, la vreme de bătrânețe, iată că se îndură norocul și cu dânsul și dobândi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l mai uiți. Împăratul îi puse numele Aleodor. Când fu a-l boteza, împăratul adună Răsărit și Apus, Miazăzi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cum ajung în iarmaroc, încep a mă purta țanțoș printre oameni, de colo până colo, cu pupăza-n mână, că doar și eu eram oleacă de fecior de negustor." (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) "Amu cică împăratul acela, aproape de bătrânețe, căzând la zăcare, a scris către frăține-său craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți, ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (c) "În dimineața când fu a se
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
poartă masca, nasul indiscret, cu nările largi, bărbia ascuțită, ochii albaștri rotunzi cu pleoape oblice ridicate spre tâmple. Îi spun că seamănă cu bătrânul Fritz și asta-i stârnește râsul. Ce ciudat! spune el, Cecilia îmi spune mereu că la bătrânețe voi fi exact ca el! Această asemănare este cu atât mai curioasă cu cât legătura de sânge nu este directă. El nu este decât stră-stră-nepotul marelui Frederic. Ne amuzăm mult cercetându-ne cu privirea unul pe celălalt. Îmi arată în
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
sovietice și peisajul oficial și oficios occidental, unde întâlnește uneori aceleași chipuri și nume. Este ceea ce spune tăcerea intelectualilor occidentali marxiști, marxizanți, treziți pe etape și adormiți la loc (vezi BH Lévy, de pildă, desprins de Sartre și reîndrăgostit la bătrânețe tot de el), în jurul unor analiști lucizi, morți aproape în anonimat, ca fabulosul Jules Monnerot, autor a două cărți fundamentale Sociologie du communisme și Sociologie de la révolution, demontând încă din 1949, imensa iluzie ideologică. Este ceea ce spun textele diplomaților occidentali
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
se spune că s-a întâmplat recent la Londra la un recital al Luizei Borac. Institutul cultural maghiar de la Praga are chiar o mică sală și un pian de concert. Ai noștri ca ai noștri: un pian dezacordat își trăiește bătrânețile la ambasada pragheză și, ascultând odată acompaniamentul unei soprane prea binevoitoare, am jurat să nu mai calc la nici un așa-numit concert. Am mai fost totuși la unul, în sala împrumutată, tot binevoitor, de institutul maghiar, dar invitatul român, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în numărul următor) DISPLAY Diana SOARE Porțelan cusut cu ață roșie De obicei, bunicile spun povești. Tot de obicei, poveștile înseamnă frânturi de biografie, istorii spuse fără „a fost odată“ și, de cele mai multe ori, fără „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Origini pierdute în timp, războaie, iubiri, dezamăgiri, început de secol XX, drumuri și regăsiri. În loc de ilustrații, fotografii îngălbenite. De semn de carte nici nu e nevoie: bunicile nu uită niciodată unde au rămas. Mulțumită lor, nici noi nu vom uita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
un univers inconfundabil al operei, o umanitate și un sound specifice. G.A. este un excepțional prozator al microistoriei familiale de sub „calota“ Istoriei politice recente (alonja „națională și europeană“ a problematicii e majoră) și, probabil, cel mai valoros prozator al bătrâneții, al îmbătrânirii din întreaga literatură română, alături de G. Călinescu. Se știe cât de greu e să scrii bine despre bătrânețe într-o epocă a fetișizării, a mitologizării juventuții... Mai ales atunci când, de fapt, îmbătrânirea este (și) aceea a unui timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
de sub „calota“ Istoriei politice recente (alonja „națională și europeană“ a problematicii e majoră) și, probabil, cel mai valoros prozator al bătrâneții, al îmbătrânirii din întreaga literatură română, alături de G. Călinescu. Se știe cât de greu e să scrii bine despre bătrânețe într-o epocă a fetișizării, a mitologizării juventuții... Mai ales atunci când, de fapt, îmbătrânirea este (și) aceea a unui timp, a unei istorii, a unei lumi. Personal, așez Dimineață pierdută printre capodoperele noastre postbelice, în imediata apropiere a Moromeților lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
atât de personalizate, cum oamenii - de la filozofi la câini - o iau razna în lipsa unui sfârșit. Fiecare are propria variantă de salvare, unii trec granița pentru a aduce moartea bătrânilor și bolnavilor din familie, alții spun istorii cu morală despre tainele bătrâneții ori ale sacrificiului, filozofii lansează polemici despre „formele“ morții... Dar, în tot acest timp, toți oamenii pendulează - la fel cum o fac și în prezența ei - între nevoia incredibilă și tristă de moarte și imposibilitatea de a se rupe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
bolnavului; problema avortului, sunt situații în care întrebarea etică ce se poate pune ar fi: - este îndreptățit medicul sau știința medicală să forțeze limitele fiziologice ale ființei umane, în ultimă instanță limitele naturii? - de unde începe viața și unde se termină? - bătrânețea și uzura biologică ca mod de abordare medicală; - eutanasia ca act de voință proprie și dreptul de a muri în demnitate; - ingineria genetică, transplantul de organe și nu în ultimul rând conservarea embrionului sau celulelor embrionare. Sunt tot atâtea probleme
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vor mai apărea în viața fiecăruia dintre noi, dacă va fi nevoie vom lua o scurtă pauză, dar niciodată nu se va mai anunța despărțirea. 3 Sud-Est va rămâne mereu “o carte deschisă” pentru fani și va trăi până la adânci bătrâneți”. Evident, se face referire în primul rând la activitatea de compozitor a lui Laurențiu Duță îndreptată către soliste de succes cum ar fi Elena Gheorghe sau Andreea Bănică. Deocamdată să spunem că regretăm reunirea atât de târzie, fiindcă melodia “Emoții
Reunire by Veronica Nae () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83400_a_84725]
-
nasc pe unde nu te aștepți. Fără să se învețe minte, omenirea perseverează într-o direcție despre care nimeni, afară de Cel-de-Sus, nu știe unde duce. Paradoxal sau nu, totul se petrece cu privirea întoarsă înapoi, ca și cum trecutul dictează viitorul, iar bătrânețea e garanția vigurozității, nu depozitara experienței și titulara conturilor bancare. Dacă se face socoteală, în rock-biz afirmația precedentă este exactă: bătrânii de la Rolling Stones au făcut profit cât nimeni alții, iar concertul „de reunire“ Led Zeppelin, măcar că fără bateristul original
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
despre cât de mult dăunează prejudecățile. Despre cat de puțin ne cunoaștem unii pe alții. Despre umanitatea din inumanitate. » Venus de Roger Michell. Unul dintre cele mai tandre filme despre vârstă a treia, asimilată de regulă cu neputința. De fapt, bătrânețea ar trebui să fie perioadă cea mai frumoasă pentru că lași la o parte tot balastul de teamă, ambiții, orgolii. Nu mai ai ce pierde. Un rol pe masura lui Peter O’Toole. » Lions for Lambs/Leii mor pentru miei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
participanții aveau ochii umezi de „sacrificiul lui Vadim“. Iar Mitică Dragomir a sintetizat totul în stilul său de peluză: „Dacă n-a înnebunit, atunci e un mare strateg.“ Eu cred doar că Vadim își face iluzii. ILIESCU DĂ CU SUBSEMNATUL Bătrânețe, haine grele. Zenitul carierei, că de sfârșit nici nu vrea să audă, îl aduce pe Ion Iliescu la masa de scris a Parchetului, acolo unde se dă cu subsemnatul. E adevărat că instituția e condusă încă de oameni promovați sub
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
-l putea împărți cu fiul. Tatăl român taie via sădită de fiu. Răspunsul dat d el călărețului pe care nu-l recunoscuse are o frumusețe veritabilă: "D-alei, taică, voinicel, Voinic tânăr, subțirel. Io din dalbe tinerețe Pân' la albe bătrânețe, Copilaș nu mi-am avut, Fecioraș nu mi-am născut. Domnul sfântul când a vrut, Cam la albe bătrânețe, Ca la negre tinerețe, Fiu din mine-am dobândit Și-mi păream întinerit! Cu el via că săpam, Strugurașii adunam, Vin
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nu-l recunoscuse are o frumusețe veritabilă: "D-alei, taică, voinicel, Voinic tânăr, subțirel. Io din dalbe tinerețe Pân' la albe bătrânețe, Copilaș nu mi-am avut, Fecioraș nu mi-am născut. Domnul sfântul când a vrut, Cam la albe bătrânețe, Ca la negre tinerețe, Fiu din mine-am dobândit Și-mi păream întinerit! Cu el via că săpam, Strugurașii adunam, Vin prin cade că turnam, Tot în pivnițe-l băgam. După ce mi l-am crescut, Dolofan mi l-am făcut
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Oile și câinii plâng la mormântul lui, iar fluierele cântă în vânt. Miorița, cu gâtul întins, rămâne acolo ca s-o aștepte pe mireasă. Stă nemișcată luni în șir, iar ochii i se înroșesc tot privind în zare. Moare de bătrânețe așteptând, iar iubita nu mai vine. Și numai un păstor din vale Liniștea mausoleului O tulbură cu pasul lui agale". Sfârșitul poemului lui Millevoye* pare făcut pentru a încheia legenda românească, atât de frumoasă și de emoționată, a ciobanului plâns
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]