5,057 matches
-
se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între Crypto și Enigel, logodnă cosmică, nuntă mitică, între Enigel și soarele, aprins inel. În al doilea rând, sufle tulfân tână este și o sursă a creației, fiindcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
treilea (Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine) fiind, de asemenea, tipărit. În seria „Caietele Arhivei de folclor a Moldovei și Bucovinei” s-au realizat, începând cu 1979, 11 volume, cuprinzând studii și antologii referitoare la specii folclorice precum balada, colinda, cântecul bătrânesc ori la specificul unor zone și obiceiuri. În 1979 a apărut Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, lucrare de referință în domeniu, care cuprinde 1311 articole privitoare la autori, traducători, cronicari, copiști, folcloriști, specii folclorice, opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
fapt care declanșează dezacordul între suferința și dorința de a construi un „nemaivăzut altar”. Eminența artistică e asociată aici unei virtuți răzbunătoare: „Înfrigurat de-un singur gând... I-ai dat răspunsul răzvrătit: Mai pot!” Verbele violente sparg cadrul tradițional al baladei: „a smulge”, „a strivi”, „a încinge”etc. Confictul între cele două personaje e rezolvat în favoarea creației, simbolul unei puteri eterne „o floare albă”. În poezia lui Labiș există o permanentă încercare de a oferi o viziune proprie atât asupra
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
epopei, narațiuni, geneze, cosmogonii, teogonii. Pentru Mircea Eliade el este povestirea unei istorii sacre despre „un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul fabulos al începuturilor”, adică mitul este „povestea unei faceri”. Mitul mioritic, tipic românesc, apare în balada Miorița, creație folclorică românească, unanim recunoscută în spațiul cultural românesc, precum și de numeroși cărturari străini, între aceștia Jules Michelet. Mitul dezvăluie în baladă, sub o formă fantastică, ori simbolic-metaforică, o întreagă filosofie, ținând de concepția poporului român în legătură cu natura, cu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
primordial, timpul fabulos al începuturilor”, adică mitul este „povestea unei faceri”. Mitul mioritic, tipic românesc, apare în balada Miorița, creație folclorică românească, unanim recunoscută în spațiul cultural românesc, precum și de numeroși cărturari străini, între aceștia Jules Michelet. Mitul dezvăluie în baladă, sub o formă fantastică, ori simbolic-metaforică, o întreagă filosofie, ținând de concepția poporului român în legătură cu natura, cu sensul nunții și al morții, o mare sensibilitate și putere imginativă creatoare de frumos. Nu este o noutate faptul că, pentru mulți scriitori
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o formă fantastică, ori simbolic-metaforică, o întreagă filosofie, ținând de concepția poporului român în legătură cu natura, cu sensul nunții și al morții, o mare sensibilitate și putere imginativă creatoare de frumos. Nu este o noutate faptul că, pentru mulți scriitori români, balada populară Miorița a constituit, dacă nu un izvor de teme și simboluri, cel puțin un punct de orientare creatoare. Balada a devenit simbolul emblematic și prototipul unui spațiu generator de cultură denumit de Blaga „spațiul mioritic”. Cadrul propice îl oferă
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
morții, o mare sensibilitate și putere imginativă creatoare de frumos. Nu este o noutate faptul că, pentru mulți scriitori români, balada populară Miorița a constituit, dacă nu un izvor de teme și simboluri, cel puțin un punct de orientare creatoare. Balada a devenit simbolul emblematic și prototipul unui spațiu generator de cultură denumit de Blaga „spațiul mioritic”. Cadrul propice îl oferă satul natal de munte, situat în zona de nord a Moldovei. Sensibilitatea de excepție a copilului-poet receptează din viața satului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
chip... În jurul lui, pădurea vuia amețitoare și gâzele prin ierburi foșneau adormitor. Plângea mioara albă în plânsete amare și, tristă, șchiopăta de un picior. O mângâia copilul cu ochiul și cu gândul pe când murea mioara, bolnavă, pe nisip. O tragică baladă cânta prin ramuri vântul, o mioriță-ntoarsă în alt chip. Copilul și mioara s-au șters din amintire, războiul peste toate a pus un văl de fum. Și seceta săpase mai multe cimitire.” Evocarea aceasta apărea în 1955. Înrudirea ei ca
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe...” Multe ramificații în creația lui Labiș se arată a avea și un alt poem, intitulat Miorița. Străvechea baladă deschide aici zăgazurile pentru revărsarea unui bogat tumult sufletesc: „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
De asemenea, privirile poetului se opresc obsesiv asupra simbolului mamei care-și caută fiul, „bătutul de noroc”, fără a-l mai găsi vreodată, deși îl vede pretutindeni, aspecte constatate în creația literară: Miorița. Începutul creației menționate evidențiază dragostea poetului pentru baladă, fapt ce l-a determinat să-i dea poeziei același titlu. Semnificative sunt versurile: „Brâul tău din copcii s-a desprins, - târzii, Pașii ți-i înseamnă pe cărări cu lună... Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii Când la stână
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
populară românească], prima și o vreme unica sursă de informație pentru maghiari asupra poeziei populare românești. În acest articol, s-a bizuit pe lucrările lui Wilhelm von Kotzebue, care publicase în limba germană scrieri elogioase despre V. Alecsandri și despre balada populară românească. Între 1857 și 1871, Á. a colaborat cu traduceri din poezia populară română la diferite periodice („Magyar Sajtó”, „Vasárnapi Újság”, „Szépirodalmi kózlöny”, „Kalauz”, „Nővilag”, „Napkelet”, „A Hon”, „Igazmondó”), traduceri pe care ulterior le-a adunat în două broșuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
Újság”, „Szépirodalmi kózlöny”, „Kalauz”, „Nővilag”, „Napkelet”, „A Hon”, „Igazmondó”), traduceri pe care ulterior le-a adunat în două broșuri:Virágok a román (oláh) nepkölteszet mezejéröl [Flori alese din câmpia poeziei populare românești] (1858) și Még három román népballada [Încă trei balade populare românești] (1871). Poeziile traduse făceau parte (cu puține excepții) din colecția lui V. Alecsandri. Sunt prezentate astfel, pentru prima oară, cititorilor maghiari, alături de câteva cântece lirice, baladele Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Român Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
câmpia poeziei populare românești] (1858) și Még három román népballada [Încă trei balade populare românești] (1871). Poeziile traduse făceau parte (cu puține excepții) din colecția lui V. Alecsandri. Sunt prezentate astfel, pentru prima oară, cititorilor maghiari, alături de câteva cântece lirice, baladele Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Român Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma Alimoș, Ștefăniță-Vodă, Năluca, Codreanul, Șoimul și floarea fragului. De atunci au apărut alte traduceri, mai reușite, ale acestor balade, dar meritul lui Á. în ce privește prioritatea este incontestabil. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
pentru prima oară, cititorilor maghiari, alături de câteva cântece lirice, baladele Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Român Gruie Grozovanul, Blăstemul, Constantin Brâncovanul, Toma Alimoș, Ștefăniță-Vodă, Năluca, Codreanul, Șoimul și floarea fragului. De atunci au apărut alte traduceri, mai reușite, ale acestor balade, dar meritul lui Á. în ce privește prioritatea este incontestabil. A manifestat interes și față de literatura română cultă; pe lângă traducerea poemului Marioara Florioara de V. Alecsandri (publicat în broșura din 1858), a pregătit manuscrisul unei antologii de transpuneri din literatura română, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
ajunse la Dimitrie Bolintineanu, s-au pierdut după moartea acestuia. Contribuția lui Á. a rămas multă vreme uitată. SCRIERI: Virágok a román (oláh) nepkölteszet mezejéröl [Flori alese din câmpia poeziei populare românești], Pesta, 1858; Még három román népballada [Încă trei balade populare românești], Pesta, 1871. Repere bibliografice: At. M. Marienescu, Realizări în domeniul raporturilor literare româno-maghiare, GT, 1858, 1; Todor, Confluențe, 344-348. O.K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285153_a_286482]
-
nașterea lui Iisus Hristos. Caracterul sacru al c. se estompează prin asimilarea profanului, încât se ajunge la viziunea unui Dumnezeu cioban, „cu fluierul la tureac/Și cu mâna pe baltag”. Pasajele epice se înrudesc sau se confundă adeseori cu teme de baladă, legendă sau chiar basm (motivul mioritic, căsătoria fratelui cu sora ș.a.). Marea varietate melodică se datorează păstrării melodiilor arhaice și adaptării unora mai noi, de origine liturgică. În ziua de Crăciun începe c. „Cu steaua” - prin excelență religioasă și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
fost, încà din zorii Renașterii, în egalà màsurà una a "formei preexistențe", a formei ce precede prin arhitectură constrîngerilor sale cuvîntul absent, și face sens - sau protejeazà sensul - amenințat, al ființei. Marile forme fixe ale tradiției poetice occidentale (sonetul, sextina, balada, terțina etc.) șunt creații culte, invenții ale unor autori/scriitori, avîntd un program poetic și o justificare filosofico-matematicà precisà, reconstituibilà, iar nașterea lor marcheazà tot atîtea momentum-uri în istoria poeziei. Ronsetul lui Horia Bàdescu nu face excepție: construit pe
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
vie, gesturi, muzică, sau orice combinație ordonată a acestora). Astfel arată formele pe care le poate lua narațiunea (numai în domeniul narațiunii verbale găsim romane și romanțuri, nuvele și povestiri, istorie, biografie și autobiografie, poeme epice, mituri, povești, legende și balade, reportaje, relatări spontane din conversația obișnuită ș.a.m.d.). În ceea ce privește distribuția sa, narațiunea apare în fiecare societate umană din istorie și antropologie. Într-adevăr, toate ființele de rînd pot produce și procesa narațiunea de timpuriu ¶Considerată ca structură sau produs
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
T. T. Burada, Datinile poporului român la înmormântări, Iași, 1882; S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, București, 1892; I. Pop-Reteganul, Bocete, adecă cântări la morți, Gherla, 1897; Alexandru Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Gavril Bichigean și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
și Ion Tomuța, Bocete și descântece din ținutul Năsăudului, Bistrița, 1936; C. Brăiloiu, Bocete din Oaș, București, 1938; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967; Folclor din Moldova, II, București, 1969; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. R. Todoran și I. Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 250-253; A.S. Hâncu și V.S. Zelenciuc, Folclorul obiceiurilor de familie, Chișinău, 1979, 238-269; Ion H. Ciubotaru, Folclorul obiceiurilor familiale din Moldova (Marea trecere), introd. edit., cu un capitol de etnomuzicologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
în engleză și difuzată la BBC în 1959. Urmează romanul Ionica (1961), apoi culegerea de povestiri Gâze, flori și mulți copii (1963), în care se regăsește și textul de debut, alte câteva volume de aceeași factură - Templul scufundat (1964), Două balade ale vântului de miazăzi (1970), Miraculoasele întâlniri (1973), Poveștile vântului (1979, premiat cu Trofeul Micului Cititor). Are și reușite versiuni din literatura universală pentru cei mici, unde sensibilitatea traducătoarei și o delicată pătrundere în inefabilul copilăriei conferă textelor grație și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
onoare a Universității Cultural-Științifice din București, iar în 2002 cu Premiul de Excelență „Brâncuși”, oferit de Primăria Municipiului Târgu Jiu. SCRIERI: Cuibul câneparilor, București, 1954; Ionica, București, 1961; Gâze, flori și mulți copii, București, 1963; Templul scufundat, București, 1964; Două balade ale vântului de miazăzi, București, 1970; Miraculoasele întâlniri, București, 1973; Poveștile vântului, București, 1979; Brâncuși, București, 1981; Izvoare și cristalizări în opera lui Brâncuși, București, 1984; Brâncuși - frumos și har, Târgu Jiu, 1997; Brâncuși - rugăciune pentru mileniul III, București, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
în grădina Kensington, București, 1971; Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Mărturii despre Brâncuși, pref. trad., Târgu Jiu,1997; D. Lewis, Brâncuși, Târgu Jiu, 2001. Repere bibliografice: Petru Popescu, „Gâze, flori și mulți copii”, RL, 1970, 3; Dan Cristea, „Două balade ale vântului de miazăzi”, RL, 1971, 23; Andrei Pleșu, „Hokusai”, CNT, 1972, 2; Valeriu Cristea, „Miraculoasele întâlniri”, RL, 1973, 43; Mircea Iorgulescu, „Miraculoasele întâlniri”, LCF, 1974, 8; Edgar Papu, „Miraculoasele întâlniri”, LCF, 1974, 13; Amelia Pavel, „Carte de inimă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
aceștia îi aruncă în față cuie și ace, eroul murind, turma lui fiind amenințată cu răzlețirea. Este uimitoare asemănarea acestui mit cu poezia noastră populară Miorița, dovedind unitatea spirituală a celor două culturi, chiar dacă lepre de pe la noi au scris despre baladă cu o ură fără margini, că ar fi o plăsmuire a lui Alecsandri, fiind răs-pîndită de făcător printre secretoșii ciobani mioritici ca să-și pună el un soclu măreț în faimoasa cultură ciocoiască. și așa un Manole trei fasole, cercetător de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
În numărul din 29 septembrie/11 octombrie 1866 lui Mihai Eminescu i se tipărește poezia Asta vreu, dragul meu, cel de-al șaptelea text publicat după debutul în „Familia”. Scriitorului bănățean Iulian Grozescu îi aparțin scurte scrieri în proză și balada Ioan Cotoară sau Duelul. Genul dramatic este reprezentat doar de comedia în versuri Un candidat pentru Dieta din Pesta în mijlocul alegătorilor săi, iscălită cu pseudonimul Frunză Verde. Deseori articolele și versurile satirice care vizează direct anumite chestiuni sociale sau naționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290338_a_291667]