5,418 matches
-
și Îl veți Înmâna Maestrului, la Istanbul. XXX Din orașul toropit suiau zgomote trândave, colbul era cald, sclipind În soare, era o zi persană lăucedă, un prânz alcătuit din pui cu caise, vin rece de Șiraz, o lungă siestă pe balconul camerei mele de hotel, sub o umbrelă de soare decolorată, cu fața acoperită de un șervet umed. Dar, În acea zi de 1 mai 1896, o viață avea să se sfârșească la amurg, o alta avea să Înceapă de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încă gravitatea situației mele: complicitate la asasinarea unui șef de stat, din partea mea, care pornisem spre Orientul poeților! Neîndoielnic, aparențele erau Împotriva mea, Înșelătoare, mincinoase, absurde, dar copleșitoare. Ce judecător, ce comisar nu m-ar fi bănuit? Fazel pândea din balcon; brusc, se lăsă pe vine ca să strige, cu glas răgușit: — Cazacii sunt deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși În holul de la intrare, am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
alarma funcționează sau nu. Lionel e deja pe covorașul de lângă pat, unde face cea de-a patruzeci și opta flotare din seria de cincizeci executată zilnic. Se simte în formă maximă. Flotările terminate, ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Energia pe care o degajă îi este diminuată de imaginea lămâiului pitic care se veștejește într-un ghiveci de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cincizeci executată zilnic. Se simte în formă maximă. Flotările terminate, ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Energia pe care o degajă îi este diminuată de imaginea lămâiului pitic care se veștejește într-un ghiveci de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara. De unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
insistat să-i spună că pe ea o cheamă Matilde - ca și cum ar fi interesat pe cineva, în acele momente, cum o cheamă pe ea. Se simte în formă maximă. Odată terminate flotările, Lionel ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
interesat pe cineva, în acele momente, cum o cheamă pe ea. Se simte în formă maximă. Odată terminate flotările, Lionel ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei încremenesc. Încearcă să-i prindă în palmă. Ce e ciudat - fulgii nu se topesc. Ridică privirile: o femeie, aplecată peste un balcon de la etajul trei al unui bloc de opt etaje, își dă seama că a exagerat cu bătutul unei perne din care a vrut să scoată praful: fața de pernă s-a rupt și fulgii plutesc liber. Își cere scuze: -„ Mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ritmată. Pe Lionel îl doare puțin capul, dar asta nu-l împiedică să se simtă plin de energie. E deja pe covorașul de lângă pat, unde termină de executat seria de cincizeci de flotări. Ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se simtă plin de energie. E deja pe covorașul de lângă pat, unde termină de executat seria de cincizeci de flotări. Ia extensorul din debara, deschide fereastra de la balcon și începe tracțiunile. Vede lămâiul pitic care se veștejește în ghiveciul de pe balcon. Ia un pahar, îl umple cu apă plată Evian, pune în el o aspirină efervescentă și o lasă să se dizolve. Până atunci, duce extensorul în debara, de unde revine cu un aspirator cu care culege niște urme invizibile de praf
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu un aspirator cu care culege niște urme invizibile de praf de pe covor. Duce aspiratorul în debara. Se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată, se uită cu părere de rău la lămâi și dă paharul pe gât. Închide ușa de la balcon, fără să mai mângâie lămâia scofâlcită: soarta lămâiului pare, și ea, pecetluită. Tot ce face, face în ritmul muzicii de la radio. Acum, Lionel e în baie. A terminat cu bărbieritul. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
În plus, are o alcoolemie substanțială. Când să declanșeze blițul, inevitabilul se produce: Robespierre se smucește și scapă din brațele lui Liliane, cu care ocazie o și dărâmă. Blițul se declanșează totuși. Toți încep să-l strige pe Robespierre. În balcoane răsar cetățeni nervoși. Unul dintre ei, proaspăt trezit din somn, înțelege greșit strigătele repetate: Robespierre, Robespierre! și strigă la rândul lui: Să luăm Bastilia! — E deja luată! i se răspunde din alt balcon. La auzul cuvântului „Bastilia“, Liliane se ridică
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încep să-l strige pe Robespierre. În balcoane răsar cetățeni nervoși. Unul dintre ei, proaspăt trezit din somn, înțelege greșit strigătele repetate: Robespierre, Robespierre! și strigă la rândul lui: Să luăm Bastilia! — E deja luată! i se răspunde din alt balcon. La auzul cuvântului „Bastilia“, Liliane se ridică instantaneu de la pământ și începe și ea să strige: „Robespierre“. Din toate balcoanele se strigă sacadat: — Ro-bes-pi-erre, Ro-bes-pi-erre, Ro bes-pi-erre! Deja la ferestre sunt câteva zeci de oameni. Unul dintre ei începe să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
strigătele repetate: Robespierre, Robespierre! și strigă la rândul lui: Să luăm Bastilia! — E deja luată! i se răspunde din alt balcon. La auzul cuvântului „Bastilia“, Liliane se ridică instantaneu de la pământ și începe și ea să strige: „Robespierre“. Din toate balcoanele se strigă sacadat: — Ro-bes-pi-erre, Ro-bes-pi-erre, Ro bes-pi-erre! Deja la ferestre sunt câteva zeci de oameni. Unul dintre ei începe să fluture un steag al echipei SCO Angers și să cânte: — Allez Angers, allez Angers, allez! Se lasă o tăcere mormântală
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Angers, allez Angers, allez! Se lasă o tăcere mormântală: inițial, nimeni nu preia chemarea. Dar după un scurt moment, glasul cristalin al lui Liliane sparge tăcerea nopții: — Allez Angers, allez Angers, allez! De data asta, chemarea e preluată din toate balcoanele. Suporterul cu steagul supralicitează: — Cine nu sare, cine nu sare, ori este gabor, ori e prost de moare! Toți încep să sară, punând în pericol structura de rezistență a balcoanelor. Liliane sare într-un picior, drept care mai cade o dată. Între
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Angers, allez! De data asta, chemarea e preluată din toate balcoanele. Suporterul cu steagul supralicitează: — Cine nu sare, cine nu sare, ori este gabor, ori e prost de moare! Toți încep să sară, punând în pericol structura de rezistență a balcoanelor. Liliane sare într-un picior, drept care mai cade o dată. Între timp, s-a trezit și madame Agnès. Iese afară în cămașă de noapte, lăsând să i se vadă diverse. Nu-i pasă. O ridică de jos pe Liliane și o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
arată mai jigărit ca niciodată, deși l-a tratat cu cenușă. Ba ieri seară i-a dat și puțină șampanie, de pe fundul sticlei. Ia o hotărâre gravă: dacă un lămâi prăpădit e în stare să moară demn, închis pe un balcon, se va închide și el în casă și va încerca să moară cu demnitate. E genul de hotărâre pe care bețivii consacrați o iau de multe ori în viață. Mai ales când li se termină banii, și-au vândut deja
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dat e bun dat. Gândește-te, oamenii s-au rugat pentru tine, au spus bogdaproste, s-au atașat de lucruri... E urât. O să-ncerc, dar nu promit nimic. Orele sunt înaintate. Lui Lionel îi vine o idee disperată. Iese pe balcon și strigă, în tăcerea nopții: — Angerezi, mă iubiți? Cum toată lumea e branșată pe transmisia din garsoniera lui Lionel, balcoanele din blocurile înconjurătoare se populează instantaneu. După o scurtă repetiție de sincronizare, încep să strige sacadat: — Li-o-nel, te iu-bim, Li-o-nel, te
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lucruri... E urât. O să-ncerc, dar nu promit nimic. Orele sunt înaintate. Lui Lionel îi vine o idee disperată. Iese pe balcon și strigă, în tăcerea nopții: — Angerezi, mă iubiți? Cum toată lumea e branșată pe transmisia din garsoniera lui Lionel, balcoanele din blocurile înconjurătoare se populează instantaneu. După o scurtă repetiție de sincronizare, încep să strige sacadat: — Li-o-nel, te iu-bim, Li-o-nel, te iu-bim! Atunci, dați-mi mobila înapoi! Se lasă o tăcere bruscă. Lionel reintră în cameră. Agnès iese din cameră
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șampanie băute cu o seară înainte. Primul lucru pe care-l face după ce se dă jos din patul primit ieri cadou de la hotelul de lângă gara din Nantes - pat căruia îi cunoaște toate arcurile pe dinafară - este să deschidă ușa de la balcon. Trebuie să aerisească pentru că majoritatea obiectelor de decor primite provin din magazii, debarale, garaje, pivnițe și poduri. Vede de pe balcon că în jurul casei s-au adunat deja câteva sute de simpatizanți ai mișcării Salvați-l pe Lionel! Se ferește deocamdată
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cadou de la hotelul de lângă gara din Nantes - pat căruia îi cunoaște toate arcurile pe dinafară - este să deschidă ușa de la balcon. Trebuie să aerisească pentru că majoritatea obiectelor de decor primite provin din magazii, debarale, garaje, pivnițe și poduri. Vede de pe balcon că în jurul casei s-au adunat deja câteva sute de simpatizanți ai mișcării Salvați-l pe Lionel! Se ferește deocamdată să fie văzut, pentru a nu da ocazia unor strigăte care i-ar putea trezi din somn pe cei care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
miezul nopții - pragul izbăvirii lui. Pe de altă parte, cu cât se apropie de miezul nopții, sosirea Doamnei e tot mai iminentă. Începe să-l doară spatele de când stă nemișcat în scaunul cu spătar, privind când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se aud pașii tot mai obosiți ai lui Patrick. Dinspre balcon, se aude rumoarea tot mai domolită a străzii. În plus, lămâiul pare gata să moară odată cu el. Gérard începe să fie neliniștit pentru ratingul emisiunii. E ora
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de miezul nopții, sosirea Doamnei e tot mai iminentă. Începe să-l doară spatele de când stă nemișcat în scaunul cu spătar, privind când spre ușă, când spre balcon. Dinspre ușă se aud pașii tot mai obosiți ai lui Patrick. Dinspre balcon, se aude rumoarea tot mai domolită a străzii. În plus, lămâiul pare gata să moară odată cu el. Gérard începe să fie neliniștit pentru ratingul emisiunii. E ora 19.15. Mai încordat decât Lionel nu e decât Anghel de la consulat: se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
5.59. Lionel sare în capul oaselor, ca un arc. Se uită spre masă. Vede că vaza e goală: buchetul de flori a dispărut. Se ridică puțin mai sus: vede că lipsește și o felie de tort. Se întoarce spre balcon: își vede lămâiul - de un verde strălucitor - purtând o unică lămâie, mare și galbenă. Coboară din pat și execută seria de cincizeci de flotări. Se duce la debara. Degeaba: a făcut cadou atât extensorul, cât și punga de la Carrefour cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
luni, 14 mai, ora 5.59. Lionel sare în capul oaselor, ca un arc. Se uită spre masă: vede că buchetul de flori e tot în vază. Se ridică puțin mai sus: vede că tortul e neatins. Se întoarce spre balcon: își vede lămâiul - de un verde strălucitor - purtând o unică lămâie, mare și galbenă. Se gândește: cu o singură lămâie nu se face limoncello. Coboară din pat și execută seria de cincizeci de flotări. Se duce la debara. Degeaba: a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare, balconul, geamurile... năvălesc în casă, imobilizează femeia, smulg telefonul... sub balcon, aprind un foc, un rug... locatara, pisicile, pumnii, bătaia... geamurile sparte, incendiul... femeia legată, pisicile arse... cuvinte care doar pronunțate se și întruchipau... realitatea lor viguroasă și netă: duminică, 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]