4,802 matches
-
al lui Alexandru Frunză, învățător din Bucovina, plecat în Austria în timpul primului război mondial. Urmează liceul la Cernăuți, absolvindu-l în 1936, și tot aici cursurile Facultății de Drept, fără a-și lua licența. În 1940 era corector la ziarul bucureștean „Ordinea” și ceva mai târziu colabora la „Bucovina” din Cernăuți (1941-1944). Imediat după august 1944 intră în viața politică ca activist și e numit prefect în județul Rădăuți. În 1946 fondează la Suceava, împreună cu alții, ziarul „Lupta poporului”. Între 1947
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
note bibliografice, comentează stilul gazetelor din București, se ocupă de cele mai vechi poezii satirice românești, scrie un studiu asupra spătarului Nicolae Milescu, compune versuri. Un foileton excelent, intitulat Scene din pasagiu, în care sunt surprinse elemente caracteristice ale boemei bucureștene, pare să fie scris alternativ de Hasdeu, de I. C. Fundescu și Șt. Vellescu. În S. a apărut pentru prima dată poezia Viața la țară a lui Al. Depărățeanu, însoțită de o prezentare a activității poetului, care murise în 1865. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
ș.a. și cu reușitele lor scenice. Revista satirizează politicianismul corupt și veros (parabola Mefisto) și pe câțiva dintre mai marii zilei, cu predilecție în cadrul rubricilor „Cronica rimată”, „Figurine” și „Reflexii”. Printre poeziile lui Alexandru Bilciurescu, dedicate unor chipuri din mahalaua bucureșteană sub genericele „Miniaturi” (Madrigal) și „Mahalaua sentimentală” (Lenuța, fată de bărbier, Preludiu, Tablou), sunt risipite multe caricaturi și desene de P.A. Constantinescu, epigrame, catrene umoristice, amabile săgeți colegiale, cancanuri, glume, întâmplări hazlii din teatru și din justiție, scenete, cele mai multe iscălite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
a căror misiune era să permită cunoașterea întregii țări, într-o vreme în care metoda statistică reprezentativă nu era încă folosită nicăieri; Gallup avea să o pună la punct puțin timp după aceea. Cât de justă era poziția Școlii sociologice bucureștene reiese și din faptul că preocupările și mai ales acțiunile bazate pe cunoaștere pe care le propunea au devenit astăzi realități concrete obișnuite pentru viața tuturor statelor moderne. Iar dacă adăugăm și dispariția treptată din zilele noastre a ideilor utopice
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cât și prin numele oratorilor chemați să vorbească la Chișinău. Cele mai mari nume ale științei sociale românești din acea vreme figurează printre oratori; temele se apropie în unele privințe de cele ale ciclurilor de conferințe organizate de Institutul Social bucureștean (spre pildă, prezentarea teoriilor politice). Unii dintre oratori participaseră mai înainte la ciclurile de conferințe bucureștene, tovarăși de drum statornici ai profesorului și ai Școlii sociologice. Caracterul pluridisciplinar al conferințelor, o altă idee de bază a Școlii, străbate ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociale românești din acea vreme figurează printre oratori; temele se apropie în unele privințe de cele ale ciclurilor de conferințe organizate de Institutul Social bucureștean (spre pildă, prezentarea teoriilor politice). Unii dintre oratori participaseră mai înainte la ciclurile de conferințe bucureștene, tovarăși de drum statornici ai profesorului și ai Școlii sociologice. Caracterul pluridisciplinar al conferințelor, o altă idee de bază a Școlii, străbate ca un fir roșu programul conferințelor, al cercetărilor, al publicațiilor. Discursul de recepție al domnului Cesar Stoika Domnule
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înseamnă a primi mită; este un act de corupție, de folosire abuzivă a funcției publice pentru obținerea de beneficii pentru sine. Considerați că cei care primesc șpagă ar trebui...? (un singur răspuns dintr-o listă prestabilită). Peste 90% dintre tinerii bucureșteni au considerat că cei care primesc șpagă ar trebui pedepsiți într-un fel sau altul (Tabelul 5). Tabelul 5. Pedepsele asociate actelor de corupție (a primi „șpagă”) Sancțiunea propusă Nr. % Să facă închisoare 52 17,4 Să fie dați afară
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
fi cazul Cataloniei sau al Comunidad Valenciana sau Andalusia. „Împrăștierea” emigranților nu este foarte des întâlnită, ca și în cazul Italiei. Concentrarea spațială a emigranților permite apariția autorităților și a structurilor de tip mafiot: „Acolo era o mafie de țigani bucureșteni care aveau acte. Veniseră de mai mulți ani și profitau de cei ca mine. Ne găseau de lucru, ne duceau cu mașina și ne luau seara. Noi nu puteam să lucrăm pe cont propriu. Munceam la mere, pere. Toți românii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
România. Steak de ton roșu sau fasole bătută? este titlul unui excelent volum al doamnei Sanda Nițescu (Editura Humanitas, 2004). Juxtapunerea, sub semnul interogației, a celor două preparate culinare aparent antinomice reflectă, la o primă lectură, doar diversitatea ofertei restaurantelor bucureștene din ultimii ani. Distanța dintre cei doi termeni pare a fi aceea dintre cosmopolitismul specific bucătăriei românești și afirmarea unei tradiții gastronomice autohtone. Nimeni nu poate pretinde că fasolea bătută ar fi un unicat gastronomic românesc, dar ea este percepută
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
atât de des folosit pentru același scop. Totul bine și frumos, numai că, așa cum precizează Barbu Lăzăreanu, „mititelul nu e un produs al solului național întreg, ci este un sol al oastei alimentare muntenești; credem chiar că numai al celei bucureștene. Românii de peste munți nu l-au cunoscut până după război.“ Tot Barbu Lăzăreanu ne spune de unde provine numele micilor: ar fi fost botezați de N.T. Orășanu (directorul revistei Nichipercea), client fidel al vestitei cârciumi a lui Iordache, din Covaci. În
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
alimentației „raționale“, acesta părea un meniu opulent, dar banalitatea preparatelor nu poate să nu le fi sărit în ochi. După 1990, parcă în logica fluxului și refluxului, Franța gastronomică revine în forță. Pentru a da un singur exemplu, majoritatea restaurantelor bucureștene care au asigurat mesele invitaților la Sommet-ul Francofoniei din toamna anului 2006 nu au avut în meniuri nici un fel de bucate românești, deși este greu de presupus că nu ar fi existat, în rândul participanților, interes sau măcar o minimă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
să sugerăm, fără pretenții tehnic-culinare nemeritat asumate, câteva idei modeste care ar putea servi revitalizării meniurilor românești. Primul exemplu poate părea nesemnificativ, dar el ne oferă o variantă acceptabilă a împăcării dintre occidentalizare și tradiție: am întâlnit, într un restaurant bucureștean, un mixed-grill ciudat, construit pe verticală, ca un turn Babel al cărnurilor; la bază se afla o jumătate de chiflă (decupată transversal și scobită), umplută cu o carne de mititei din cea mai bună pe care am gustat-o vreodată
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Comitetului Central al PMR (1955-1960), de unde va fi destituit și ulterior exclus din partid, acuzele fiind „idei naționaliste”, „legături clandestine cu colegi foști legionari” etc. Intermitent, cât era în funcție, predase materialismul dialectic și istoric, apoi estetica generală la instituții bucureștene de învățământ artistic universitar. Din 1961 este profesor de limba română la o școală generală din Băneasa, concomitent urmând, la cursuri fără frecvență, Facultatea de Filologie a Universității din București, absolvită în 1965. Numit în 1966 lector suplinitor la Catedra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
lui Herman Saltman, expert contabil. Învață în București la Liceul „Principele Carol” (1937-1940), Liceul Teoretic Evreiesc (1940-1944) și la Liceul „Matei Basarab”, unde ia bacalaureatul în 1945. Se înscrie în același an la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, iar un an mai târziu și la Drept, dar nu își va finaliza studiile. În schimb, va fi absolvent al unor cursuri de doi ani la Universitatea serală de marxism-leninism. Intră în gazetărie în 1945, ca redactor la „Tinerețea”, „Tânărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
cunoșteau meserii, obligați fiind astfel să accepte munci necalificate, deci foarte grele. „Din toate acestea, remarca Aureliu Ion Popescu, a ieșit teoria de superioritate nordică, inteligibilă poate În aplicarea ei la mediul american”. După unirea Transilvaniei cu România, În Parlamentul bucureștean s-au făcut auzite voci care condamnau tratamentul aplicat țăranului transilvănean, de care erau răspunzători și politicienii de dincolo de munți, declarîndu-se că, „pe cînd țăranul ardelean emigrează În America, țăranul din regat stă pe loc. Nici un sătean din Vechiul Regat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mai revenim asupra lor. Important de reținut este faptul că, la un moment dat, americanizarea imigranților români a Încetat de a mai fi o „problemă”, atît pentru România, cît și pentru SUA, dar mai ales pentru imigranții Înșiși. Oficialitățile guvernamentale bucureștene au Înțeles că nu era oportun și nici posibil să se opună ori să Întîrzie un proces firesc și necesar, Într-un anume sens. Americanii, la rîndul lor, s-au convins că imigranții români nu reprezentau, numeric, un posibil element
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Dej, fiind extrem de longeviv În fruntea sistemului represiv din România. Abia În 1968, În urma jocurilor lui Ceaușescu, a putut fi complet Înlăturat. A intrat Într-o lungă uitare, tocmai după 1989 aflînd opinia publică cine era unul dintre bine pensionarii bucureșteni; a dispărut undeva la Budapesta la Începutul anilor ’90, cînd Începuseră să fie popularizate crimele făcute din ordinul său. Capitolul 10, „Rezistența armată”, abordează o temă intens mediatizată după 1989, cel mai adesea În manieră eroizantă. Cu toate că s-au publicat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În vremea din urmă, de către cei interesați, care nu sînt puțini, este acela care privește evoluția comunității române din Statele Unite, eludat ori distorsionat Între 1945 și 1989, atunci cînd stranii rațiuni ideologice au determinat manifestarea unei atitudini dezonorante a oficialităților bucureștene față de America și entitatea de origine română trăitoare acolo. Neatizarea provocată astfel a compromis, o dată cu bariera mentală ridicată Între granițele românești și țărmurile Lumii Noi, cunoașterea unui prototip etnic afirmat În timp ca un hyphenated group, deci ca un constituent
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și de politizatul orizont de așteptare al celor dintîi, s-a ajuns la conturarea unui dialog ce a depășit, treptat, o confruntare artificială. Așa cum era de presupus, componenta oficială a unui asemenea tip de comunicare - Înțelegînd prin aceasta inițiativele guvernamentale bucureștene - s-a dovedit sub așteptări, Întrucît preocupările ei au avut În vedere, În toți acești ani, priorități politicianiste. Dar, o dată cu prăbușirea comunismului, distanța dintre DÎmbovița și Potomac s-a redus considerabil, astfel Încît apropierea a devenit posibilă, atrăgînd după sine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înregistra tacîmurile de argint sau așternuturile. Ori sînt „podoabe”, ori sînt obiecte din metal prețios. Iar legile sumptuare sînt vechi (impozit pe vremea lui Augustus), n-au apărut la Cluj. O foarte bună lucrare publică Ramona Caramelea, despre arhitectura școlară bucureșteană la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Nu e vorba despre „școlile lui Haret” care au umplut țara de edificii standardizate, foarte caracteristice, ci de peste 40 de clădiri a căror prezență În peisajul capitalei se datorează lui D.A. Sturdza (legea din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
recente. În afara țării, noul discurs arhitectural striga: Priviți-ne, existăm, și sîntem demni de toată atenția „lumii civilizate”. În continuare mă voi referi mai mult la cel de-al doilea aspect, fenomenul „modernismul românesc” scos la export de către elitele arhitecturale bucureștene, și la reacțiile pe care le-a provocat. În 1993 la Sala Dalles din București are loc o expoziție de răsunet, „Între Avangardă și Modernism”, despre avangarda românească În literatură și arte În perioada interbelică. Succesul expoziției Îi determina pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
străini și-au manifestat interesul și s-au arătat apologetici cu privire la ignoranța lor aproape totală În ceea ce privește subiectul. Ca urmare, arhitecților români li se deschid porțile revistelor academice internaționale și Începe publicarea de articole pe marginea subiectului. Proiectul elitei arhitecturale românești (bucureștene) de a face cunoscută peste hotare mișcarea modernistă românească are, pe lîngă o valoare academică, interesante implicații politice și culturale. Exploatînd ignoranța audienței străine, arhitecții români prezintă o imagine mitică a unei perioade interbelice epurate de orice notă discordantă. Arhitecții
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
subiectul este foarte puțin cercetat și a fost ignorat sistematic În studiile de specialitate românești. Pe de altă parte, Încercările disparate, necoordonate și uneori cu totul falimentare de a crea zone rezidențiale cu prețuri reduse pentru marea parte a populației bucureștene ce nu-și putea permite vile moderniste se constituie Într-un subiect greu de abordat. O soluție ar fi fost să se renunțe la capitol și să se specifice explicit că studiul se bazează pe arhitectura vizibilă, prestigioasă, publică, și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
108). O asemenea explicație ignoră În mod evident toată literatura de specialitate a perioadei 1920-1940. E adevărat că puține locuințe ieftine sînt construite În acest interval. Cu toate acestea, motivul nu e nici pe departe calitatea crescută a locuirii populației bucureștene. Majoritatea specialiștilor, teoreticienilor, politicienilor etc. care scriu despre arhitectură și urbanism În perioada specificată vorbesc despre lipsa acută de locuințe onorabile pentru majoritatea locuitorilor capitalei. Printre alții, urbanistul Cincinat Sfințescu, istoricul Nicolae Iorga, politicianul Constantin Argetoianu, ex-primari ca Vintilă Brătianu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sărăciei și mizeriei din zonele adiacente centrului și se lansează În diatribe Împotriva „politicii” vremii care nu Întreprinde nimic pentru a remedia situația. PÎnă la momentul apariției unui studiu care să Îmbine contextul politic și istoric cu povestea arhitecturii moderniste bucureștene, cartea Luminiței Machedon și a lui Ernie Scoffham reprezintă un Început salutar pentru o cercetare de calitate În domeniul istoriei urbane și arhitecturale românești. Probabil că distanțarea În timp de mult detestata perioadă socialistă va aduce cu sine și o
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]