4,943 matches
-
sârbă au capturat Kaymakchalan, cel mai înalt vârf al muntelui Nidže, obligând Puterile Centrale să cedeze Antantei orașul Bitola. Pierderile în această campanie a fost de cel putin 50.000 în tabăra aliaților și mai mult de 60.000 de bulgari și germani uciși sau prizonieri.
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
Bulgaroctonul, „omorâtorul de bulgari”, (n. 958 - d. 1025) a fost un împărat bizantin din dinastia macedoneană. Obiectivul lui era refacerea marelui Imperiu Bizantin. Consolidează cuceririle predecesorilor săi în Siria împotriva fatimizilor și se confruntă cu Taratul Bulgar condus de Samuil în lupte care durează
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
Bulgaroctonul, „omorâtorul de bulgari”, (n. 958 - d. 1025) a fost un împărat bizantin din dinastia macedoneană. Obiectivul lui era refacerea marelui Imperiu Bizantin. Consolidează cuceririle predecesorilor săi în Siria împotriva fatimizilor și se confruntă cu Taratul Bulgar condus de Samuil în lupte care durează mai multe decenii, 991-1014. În 1014, îi înfrânge pe bulgari în regiunea Strumă. După bătălie orbește 14.000 de prizonieri bulgari, iar unui bulgar din 100 i se lasă un singur ochi, pentru
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
din dinastia macedoneană. Obiectivul lui era refacerea marelui Imperiu Bizantin. Consolidează cuceririle predecesorilor săi în Siria împotriva fatimizilor și se confruntă cu Taratul Bulgar condus de Samuil în lupte care durează mai multe decenii, 991-1014. În 1014, îi înfrânge pe bulgari în regiunea Strumă. După bătălie orbește 14.000 de prizonieri bulgari, iar unui bulgar din 100 i se lasă un singur ochi, pentru a-i conduce pe ceilalti înapoi la Samuil. a fost un membru marcant al puternicei dinaștii Macedonene
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
în Siria împotriva fatimizilor și se confruntă cu Taratul Bulgar condus de Samuil în lupte care durează mai multe decenii, 991-1014. În 1014, îi înfrânge pe bulgari în regiunea Strumă. După bătălie orbește 14.000 de prizonieri bulgari, iar unui bulgar din 100 i se lasă un singur ochi, pentru a-i conduce pe ceilalti înapoi la Samuil. a fost un membru marcant al puternicei dinaștii Macedonene. Fiu al lui Romanus al II-lea și al împărătesei Theophano, de origine armeana
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
total. Războiul s-a transformat într-unul de lungă durată, un adevărat război de uzură cu rezultate incerte de ambele părți. Asta pana în 1000 când Vasile, profitând de pacea de la granițele de răsărit se întoarce cu toată puterea asupra bulgarilor și cucerește rând pe rând Albania de azi, Scopje, Moesia. Bătălia decisivă de la Kleidion avea să-i aducă supranumele de Bulgaroctonul (omorîtorul de bulgari). 14 000 de prizonieri bulgari sunt orbiți și trimiși la tarul Samuil care la vederea unei
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
1000 când Vasile, profitând de pacea de la granițele de răsărit se întoarce cu toată puterea asupra bulgarilor și cucerește rând pe rând Albania de azi, Scopje, Moesia. Bătălia decisivă de la Kleidion avea să-i aducă supranumele de Bulgaroctonul (omorîtorul de bulgari). 14 000 de prizonieri bulgari sunt orbiți și trimiși la tarul Samuil care la vederea unei asemenea grozavii face un atac de cord și moare. Pe drumul de întoarcere Vasile ÎI îi supune și pe sârbi și îi readuce sub
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
din Constantinopol. Vladimir trimite împăratului 6000 de soldați, aceștia fiind înrolați într-un corp permanent denumit Gardă Varegă. Ultima campanie a fost pregătită pentru recucerirea Siciliei. O mare armata a fost adunată în Italia, formată din vandali, turci, varegi (vikingi), bulgari, români (valahi balcanici) și macedonieni sub comanda spătarului Oreste. Armata a participat în Italia doar la câteva bătălii minore, campania fiind întreruptă de moartea împăratului, în anul 1025. Ultima să dorința, pe patul de moarte, a fost aceea de a
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
pentru neobrăzare și a fost pălmuit din porunca lui Ioan Sevastocratul (unchiul împăratului). Și astfel ei, fără ispravă și plini de ocară, s-au întors înapoi . Ei au început să cutreiere satele pentru a ridica la luptă pe români și bulgari împotriva bizantinilor opresori . Să lăsăm, deocamdată, la o parte, localizarea foarte precisă ce o cuprinde pasajul citat, cu privire la începutul răscoalei în partea de răsărit a munților Haemus spre țărmul Mării Negre, ca și indicația ce o dă asupra originii conducătorilor și
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
vlahi . Curând, răscoala din 1185 s-a întins cu repeziciune, insurgenții reușind să alunge garnizoanele bizantine. Vâlvătăile mișcării au cuprins, treptat, noi și noi localități, lățindu-se spre târgurile și așezările mai depărtate . S-au alăturat răsculaților mase importante de bulgari, precum și grupuri de pecenegi, uzi și cumani, toți nemulțumiți de fiscalitatea excesivă bizantină și de incapacitatea împăratului de a le asigura, cel puțin, liniștea . Exploatată de puterea bizantină, împovărată de dări suplimentare, arăta istoricul bulgar Borislav Primov, populația vlaho-bulgară nu
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
populația vlaho-bulgară nu a mai putut răbda și s-a răsculat, având în frunte pe Petru și Asan, începând lupta de eliberare. Printre primii locuitori care au pus mâna pe arme au fost vlahii din Balcani, care au acționat împreună cu bulgarii . La rândul său, istoricul român Eugen Stănescu, referindu-se la începuturile răscoalei, sublinia că sub conducerea lui Petru și Asan, boierii din Târnovo, populația vlahă și bulgară ajutată de românii de la nord de Dunăre și de cumani, s-au răsculat
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
nota că răsculații nu s-au mai mulțumit să poată păstra ceea ce era al lor și să dobândească doar toparhia Moesiei, ei nu mai îndurau să nu aducă daune împărăției romeilor și să nu unească domnia misienilor (românilor) și a bulgarilor într-una singură, așa cum fusese odinioară. Un an mai târziu, în 1187, Isac al II-lea a fost cuprins de regretul că nu a rânduit cum trebuie bunurile în țara dușmană, în vremea primei sale expediții și a pornit, din
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
odinioară. Un an mai târziu, în 1187, Isac al II-lea a fost cuprins de regretul că nu a rânduit cum trebuie bunurile în țara dușmană, în vremea primei sale expediții și a pornit, din nou, împotriva românilor și a bulgarilor. Același rezultat dezastruos pentru bizantini, ca și cel din 1187, a avut și campania din primăvara anului 1188. Rezistența răsculaților l-a determinat pe Isac al II-lea să se reîntoarcă la Constantinopol, mulțumindu-se doar cu faptul că ducea
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
părțile apusene ale Peninsulei Balcanice. Aici, ei puteau să intre în stăpânirea acelor regiuni care constituiseră centrul administrativ, politic, militar, economic și cultural al primului stat bulgar din ultimul deceniu al existenței sale. În plus, recucerind aceste regiuni, românii și bulgarii rupeau orice legătură pe uscat între bizantini și aliații lor unguri, ceea ce le-ar fi ușurat rezistența împotriva deselor expediții ale lui Isac al II-lea Anghelos. În sfârșit, controlul unor regiuni ca acelea din centrul și din vestul Peninsulei
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
iar insula i-a oferit-o lui Guy de Lusignan, regele titular al Ierusalimului. În timpul acesta, Isaac II continua să lupte în Tracia. În primăvara anului 1195, basileul a pornit, în fruntea unei armate puternice, într-o nouă expediție împotriva bulgarilor. Întrecându-și oștirea în marș, Isaac II a primit, pe neașteptate, o știre alarmantă: la popas, în Cypsela, dregătorii săi i-au răsculat pe soldați și l-au proclamat împărat pe Alexios, fratele mai mare al basileului. La mijlocul lui aprilie
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
august 1206. Ca împărat, Henric s-a dovedit a fi un conducător înțelept, domnia sa constând în lupte reușite cu Ioniță Caloian și cu împăratul proclamat de greci la Niceea, Theodor I Laskaris. În continuare, a reușit să îi respingă pe bulgari, ca urmare a unei victorii decisive obținute în anul 1208 la Philippopolis asupra noului țar, Borilă. Odată stabilizată situația pe frontul european, Henric a întreprins o campanie împotriva niceenilor, extinzând dominația Imperiului Latin (care se limitase în Asia Mică la
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
a lui Henric I, cu titlul de regentă. Henric s-a căsătorit prima dată în 1204, cu Agnes de Montferrat, fiica lui Bonifaciu de Montferrat, comandantul cruciadei, însă aceasta a murit, probabil în timpul nașterii, odată cu copilul. Încheindu-se pacea cu bulgarii, o alianță matrimonială a fost stabilită în 1213 între Henric I și Maria de Bulgaria, fiica lui Ioniță Caloian și nepoata de țarului Borilă. Din această căsătorie nu au rezultat copii. Totuși, Henric ar fi avut o fiică de pe urma unei
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
românească. Evident scopul rușilor consta în adoptarea hotărârilor dorite de Petrograd. Referitor la acest aspect, ziarul „Cuvânt moldovenesc” consemna: „Noi moldovenii, care suntem în număr de doua milioane în Basarabia, am avut la acel congres mai putini delegați decât rușii, bulgarii și nemții care luați la un loc, de abia ajung la o jumătate de milion”32. Guvernul rus urmărea să obțină de la acest congres o pronunțare „oficială” împotriva autonomiei Basarabiei, cu care apoi să contracareze orice manifestare națională a românilor
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu România”39. Pentru Unire au votat 86 deputați, 3 au fost contra, iar 36 s-au abținut (adică deputații ucraineni, evrei, bulgari și germani). Prin decretul regal din 9/22 aprilie 1918 se confirma hotărârea de Unire a României cu Basarabia. Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu intrau în guvernul țării ca miniștrii fără portofoliu. Primul pas în domeniul reformelor stabilizatoare a fost
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii). Printre primii coloniști s‐au numărat cazacii dunăreni, care au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
au numărat cazacii dunăreni, care au fost așezați în Bugeac în anul 1807, din ordinul lui Michelson, comandantul șef al armatei țariste de la Dunăre. Înainte, în timpul și după încheierea războiului ruso-turc (1806-12), sudul Basarabiei a început să fie colonizat cu bulgari și găgăuzi. Primii erau partizani ai rușilor în perioada războaielor ruso-turce și se retrăgeau cu aceștia la încheierea păcilor, când se temeau de represiunile turcilor. Ceilalți erau niște turci creștinați din Bulgaria și Dobrogea, vorbind însă o limbă mai curată
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
aceștia la încheierea păcilor, când se temeau de represiunile turcilor. Ceilalți erau niște turci creștinați din Bulgaria și Dobrogea, vorbind însă o limbă mai curată decât limba turcă propriu-zisă, amestecată cu elemente arabe. Ei, din cauza traiului greu, îi însoțeau pe bulgari în peregrinările lor de la nordul Dunării. Imigrarea bulgarilor și găgăuzilor s-a desfășurat în anii 1808, 1812, 1828, 1830-1834, iar centrul lor a fost în jurul orașului Bolgrad. La 23 februarie 1832, Nicolae I a aprobat denumirile coloniilor bulgărești și găgăuzești
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
represiunile turcilor. Ceilalți erau niște turci creștinați din Bulgaria și Dobrogea, vorbind însă o limbă mai curată decât limba turcă propriu-zisă, amestecată cu elemente arabe. Ei, din cauza traiului greu, îi însoțeau pe bulgari în peregrinările lor de la nordul Dunării. Imigrarea bulgarilor și găgăuzilor s-a desfășurat în anii 1808, 1812, 1828, 1830-1834, iar centrul lor a fost în jurul orașului Bolgrad. La 23 februarie 1832, Nicolae I a aprobat denumirile coloniilor bulgărești și găgăuzești: Beimagala, Burgugi, Camcic, Ciumlechioi, Chiuriutnea, Cuporom, Culevcea, Deljelere
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
O creștere semnificativă a numărului acestor etnici s‐ a produs în urma războiului ruso‐turc din 1828-29 și a războiului Crimeei (1853-56). La 1841, în 73 de colonii bulgare și găgăuze existau peste 64.000 de locuitori (inclusiv români). În mâinile bulgarilor și găgăuzilor din cele trei județe din sud, în anul 1853, se aflau 527,6 mii desetine de pământ arabil. Coloniștii germani au fost aduși mai ales din regiunile poloneze și baltice, în valuri care au cuprins anii: 1814, 1816
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Maloiaroslavetz, mai apoi, din 1816, s-au format localitățile nemțești: Arzis, Beresina, Borodino, Brien, Kleistitz și Leipzig. Colonia Katzbach a fost întemeiată în 1821, iar colonia Sărata în 1822. În acel an, prin decretul lui Alexandru I coloniștii germani și bulgari sunt scutiți de plata taxei către stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l utiliza la construirea caselor de locuit și a clădirilor publice. Mai târziu au fost formate și coloniile: Maloiaroslavetz II, Verschanpenaus (1823), Gnadental (1830), Friedenstal (1833
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]