6,287 matches
-
nu vrea să-l știe orișicare, Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n brață Și de cât tine mult mai mult mă-nvață! {EminescuOpIV 241} PE GÎNDURI ZIUA... Pe gânduri ziua, noaptea în veghere Astfel viața-mi tot în chinuri trece - Va vrea natura oare să se plece La ruga mea - să-mi deie ce i-oiu cere? Nimic nu-i cer de cât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere - De cât să port iubirea-mi în tăcere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce i-oiu cere? Nimic nu-i cer de cât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere - De cât să port iubirea-mi în tăcere Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu îmi vărs acum veninu-n vânt. Prin minte-un stol de negre gânduri trec; Spre casa cea din patru scânduri plec, Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni, Se rumpe suflet, nu se rupe sân, Scăpare caut în zădar de chin... Să stângi un dor ce-n sînu-mi arde - vin! Când te doresc eu cânt încet-încet; 10Plec capul la pământ încet-încet Și glasul meu răsună tânguios Ca tristul glas de vânt încet-încet. Și orice vis, orice dorinț-a mea Eu singur le-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfâșie. Comediantă veche ca lumea - comedie Ea joacă azi - juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aceeași mască mândră, netedă, mișcătoare - Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. 15Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată - Ea, cea ce nu gândește, gândind doară cu gura? Căci sărutări și vorbe de-amor i-a dat natura, Și râsul cel mai vesel, zîmbirea-mbătătoare, 20Atîta-nțelepciune e-n gura ei de floare, Atîta-nțelepciune pari a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cîte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca Titanii, de tot desprețuește, Desprețuește lumea, pe sine - și-n-sfîrșit - Desprețue gândirea că e desprețuit, Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi spăimântate - un chin și o povară, Ce veacuri ce trecură pe umeri i-ncărcară. A vieții comedie mișcată e de aur - - Când scena astei viețe e-al mîntuirei faur. Ironică e ziua ce vesel te privește Pe când în fire-o ființă pe alta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un grăunte din sarcina greoaie Miseriei comune? Trăind cu doru-n sân Pe altu-n-astă lume îl doare mai puțin? De îți jertfești viața, tu, pentru un popor Au sarcina vieții purta-va mai ușor? A tale lacrimi crude, a tale crude chinuri Ii schimbă poate-n taină prescrisele destinuri? Ai tu vreo țintă-n lume - amara ta suflare Au face-l-va pe dânsul - de nu ferice - mare? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă înveți Ca viața-mi preț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce moare. Și-astfel Sultanul singur cercetează Orașul lui, pe când în somn visează, Durerea toat-, adîncu-ntreg al vieții Va s-o pătrunz-a minții sale rază. Giafer Vizirul l-asfințitul serii I-arată ale vieții vii mizerii. Nu de războaie, chin și crudă moarte - De-adîncul gol al inimei te sperii. Deci într-o seară-ajung mergând departe Pe uliți strâmte și prin pieți deșarte, Sub zidul unei case vechi și negre, Cu trepte scunde și cu ușe sparte. Aud din întru țipăt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
singurătate-mi Și miști în al meu suflet un ocean de patemi. Iar brațele-mi s-aruncă ca valurile mării - Ah, în deșert, nici nu pot ca să te dau uitării - S-aruncă înspre cerul cel luminos, recad Și mistuit de chinuri ca Tantalus în iad. Dar în zadar! căci astfel a fost voința sorții Ca tu să-mi dai durerea și voluptatea morții Și să-mi răsai din marea de suferinți, înnaltă, Ca marmura eternă ieșită de sub daltă. {EminescuOpIV 424} DIN
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mai poți pricepe. {EminescuOpIV 444} ȘI OARE TOT N-AȚI ÎNȚELES... Și oare tot n-ați înțeles Cum nu mi-i lumea dragă, Când cu nimic nu m-am ales Din viața mea întreagă. Când al meu suflet mistuit De chin și de părere A fost un trist, necontenit Prilej pentru durere. Când fu menit ca pe pământ Dorința să-l alunge Dup-un noroc atât de sfânt Cum nu se poate-ajunge. E un miraj de necrezut Pe-un orizon de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rouă Inimă d-aur, ochiu de senin, Răpește-mi viața, dă-mi alta nouă, Varsă amorul într-al meu sân. 2. SPRE SUVENIRE FRATELUI GREGORIU DRAGOȘ (1866 ) Dacă vreodată în lunga-ți cale, Te-i simți, frate, nenorocit, Pieptul în chinuri, inima-n jale, Viața-ți în lacremi o tristă vale, Ochiu-ți în plângeri de dor răpit; Când afară soarte, fără de nume, Te-i vedea singur, desprețuit, Un singur suflet nu-i avea-n lume, Luptând cu-a vieții valuri în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lucru-i fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul mărei moarte. ANUL 1848 (: apare din pământ într-o haină simbolică: Sunat-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fără spori, Privirea lui e cruntă și lacrima venin, Blăstăm e vorba-i seacă, sufletul lui suspin. Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine stinge, Doamne, viața națiunei mele, Decât ca soartea oarbă din chin în chin s-o poarte Mai bine-atinge-i fruntea cu vântul mărei moarte. ANUL 1848 (: apare din pământ într-o haină simbolică: Sunat-a moartea aspră... tu-n lume ce aștepți? Au vrei tu ca poporul român să îl deștepți? În van îți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui suflet armonii răsun - Căci armonie-i orice plâns aice, E-o împăcare plânsul... e un bun. Cel ce nu poate plânge, acela știe Ce-i viața moartă, ce e moartea vie? Acela are-ntr-însul grămădită Vecia-ntreagă de dureri și chin, A ei mărime; ochiul nu s-a stins, În lacrimi s-o traduci și în venin. Icoane nu-s și vorbe nu-s; n-apară Măcar aproape ce înseamnă... O fericiți acei ce pot de formă... [............................... ] V-aduceți oare de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
durerea noastră crudă. De bate-o inimă sub alba haină, Abia se mișcă creții de omăt. Un semn că sub ea se petrece-o taină, C-un suflet e de groază sfîșiet. Un semn abia ce poate, ce distaină Din chinul nostru vorbe ce arăt? Neputincioase sunt semnele-orcare... Ce-arată fața mărei ce-i în mare? {EminescuOpIV 491} Un cerc ce-i desemnat pe o hârtie S-arate ceea ce se mișcă-n cer, Încunjurând cu moartea ei pustie Pământul greu cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tu, o floare, Nici zâmbet, vorbă, nici privire n-ai Tu pentru mine... Nu, chiar nu? Ce-adesea Spun unii lumea c-are înțeles, Ăst înțeles să-l aibă comedia? Cel ce iubește și[-i] rănit de moarte Să aibă chinul, dorul, nebunia, În a lui suflet demonul să-l poarte? Iar cel deșert, acel care-și îmbie Croitu-i corp - de tine s-aibă parte? Frisorul, croitor, cismar lucrară La el cu toții - mergi de îl adoră. Când vântul palid, rază
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nici în rău. Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu; Nepăsător la toate, de lume apostat, A vieții osteneală o simt și n-o combat. Aș râde doar de viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și-n lumea larg-a alergat Pîn-a dat de Sirete, Dar pentru el loc de popas În lumea asta n-a rămas. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! {EminescuOpIV 518} Ca jidovul rătăcitor, A dat de mii de chinuri Și pe la Chiț alergător Cu lirice suspinuri; Dar vai de el cum au rămas! Vau, Vau și Chiț și toți l-au ras. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Atunci Samson în jamantan La Iași se-ntoarse iară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz - Să vorbești de vrei ai voie, Da nici glasul nu-i auzi. Când s-apropie, drăguță Fată! - funia de par, Atunci chin! Moșneagu-ntr-una Scîrțiește ca un car. Nu doresc, nepoată dragă, Să ajungi la așa hal... Știi ce pace e aceea? E tăcerea din spital. {EminescuOpIV 530} Alta-i pacea sufletească Care e rodul iubirii - Și acolo e tăcere, Dar tăcerea fericirii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu-al întunecimii tale farmec Risipește ceața lumii reci, Să te simt plutind de-asupra vieți-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. {EminescuOpIV 538} 82. AMOR? O, CE AMARĂ FERICIRE... (cca 1879) Amor? O, ce amară fericire, Cât dulce chin e în acest cuvînt! Un zâmbet e în zile de mâhnire, Un soare e la-ntunecos avânt. Ș-atunci prin casă-un dulce geniu trece Frumos și blând... părea că-i geniul vinei Celei mai mîndre-n astă lume rece... O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pot țâșni multe aspirații și inspirații. Plecăm de pe Pământ cu întrebările fundamentale aproape nederanjate. Se înmulțesc momentele când îmi vine să scuip în oglindă. Neselectivă, memoria devine un depozit insalubru. În tine, caută-l pe cel de mâine! Talentul înseamnă chin, dar și furnicături genetice. Sufletul meu e lustruit de jug precum gâtul boului. Filosofii nu coboară în detalii. Important este pariul cu noi înșine. Celelalte sunt arbitrate de alții. Ca să ajungă la sens, cititorul de astăzi trebuie să defrișeze păduri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în generația ta. Vezi dacă mai ai pe cineva în spate. Mansarda de luptă a scriitorului este câmpul de luptă al tuturor îndoielilor. Niciodată nu știm ce să aruncăm din nacela vieții. Omul a dat paradisul pe cunoaștere. Îndoiala înseamnă chin. Dar și șansa profunzimii. Cele mai profunde gânduri mă năpădesc când nu am nici un creion prin preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cotropitorii îi distrug idolii și preoții. Căința poate fi marele pas spre mântuire. Mă îngrijorează lipsa de feed-back a Cerului. Numai credința îi mai dă omului anvergură cosmică. Pentru impulsuri periodice, Dumnezeu convoacă popoarele pe cruce. Nu mă tem de chinurile iadului, cât de aglomerația de acolo. Până te vezi instalat într-un cazan, îți iese probabil sufletul. Criza poate fi a doctrinei religioase, ori a slujitorilor ei. Nu poți să fii și ateu și cu sufletul în rai. După lăsarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să știi să-ți primenesti la timp utopiile. Performanța presupune competență dublată de tenacitate. Scopul ar trebui să înnobileze mijloacele. Idealurile împlinite devin sălcii. Scriitorul valoros are timp să fie și VIP. Scriu ca să-mi justific zăbava terestră. Talentul și chinul artistului polarizează magma spre sens. Scriu ca să deranjez neantul. Cultivarea talentului poate fi justificarea esențială a existenței. Adun zilnic pietre pentru soclul micii mele speranțe. Talent înseamnă ieșirea din contingent. Scriu cu gândul la agricultorul Ion, dar și la fratele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
continuă nestingherită drumul în ciuda câinilor care latră în urma ei. Tenacitatea este condimentul fundamental al tuturor creatorilor. Laudele pot îmblânzi chiar mai repede decât banii. Cele mai vechi blazoane ale românilor rămân doinele și baladele populare. Performanța poate apărea din logodna chinului cu pasiunea. Ambiția nu se lasă până când nu îl transformă pe 1 în 2. Libertatea este o chestiune de inteligență, curaj și de ingeniozitate. Unii au făcut tribună sau amvon chiar din celulele închisorilor. Înving cei care știu să-și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
li se exagerează meritele, dar și slăbiciunile. Pariul cu eternitatea rămâne tot opera. Numai geniile au curajul să nu placă. La stabilirea ierarhiilor antume ale scriitorilor, se ia în discuție contextul, nu și textul. Cel mai adesea, gloria este pseudonimul chinului. Fără promisiunea gloriei, literatura ar fi dispărut înaintea dinozaurilor. Pentru unele popoare, Rubiconul a fost mereu o decizie a altora. Eternitatea este mereu monotonă pentru că nu este tranșată pe felii temporale. Geniile au obsesii, nu idei. Ne vindem sufletul pentru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]