7,296 matches
-
să țip de disperare sau să-l prind în brațe sau nu știu ce să-i fac, nu mai simțeam nimic, decât ca un aer cald trecea pe lângă mine, se zvârcolea aerul ăla de parcă avea trup, sau vroia să prindă trup, se chinuia să iasă din aerul ăla cald un trup, vedeam cum un trup prinde să iasă, dar îl ținea ceva, se zbătea să iasă, se-nvârtea după fuiorul ăla de aer, mă uitam curioasă, aproape uitasem de tragedia care se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de aer cald, încolăcit pe un trup care se zbătea să se desprindă și atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă în mână cum vroiam să o torn peste Macatist și cu gura deschisă dând să strig ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ele creta. Semnele scrijelite aproape că se confundau cu dârele alburii rămase de la ștergerea tablei. - Nu se prea vede, am spus eu cu jumătate de gură. Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc că în nesimțirea mea aș fi putut s-o ajut ținându-i caietul, dar am lăsat-o să se opintească și să macine cretă tot mai mult, până când a umplut toată tabla și a rămas în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vorbim despre asta. Vrei o țigară? — Nu. — Dă-mi, te rog, țigările de pe pervaz... Mulțumesc. Și bricheta. I-am întins pachetul și bricheta. Le-a luat cu mâna dreaptă, care-i tremura puțin, și a scos o țigară. S-a chinuit s-o aprindă vreo treizeci de secunde - bricheta făcea scântei care-i săreau pe obraz. În sfârșit, cu un gungurit de satisfacție, a reușit să tragă primul fum. - Ai... așa, un fel de nevinovăție pe față, a continuat. Am mormăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acesta nelalocul său, dar efectiv uitase de doamna Bercea, Dumnezeu s-o ierte, infecție respiratorie, și ce femeie bună a fost, puțin cam mojică, dar atât de bravă în suferința ei... Am ieșit și am urmărit-o amuzat cum se chinuie să încuie ușa cu niște mâini febrile și tremurătoare, apoi cum se aruncă pe bancheta din spate în vreme ce vechiul Logan își ambalează motorul acoperindu-i cuvintele, pe care Mama Mare a trebuit să le repete: cimitirul Sfânta Treime, repede, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu puțea, nu bolborosea în somn și nici nu avea trăsături respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se contopi cu ea, eliberând toată presiunea care-l chinuise. Gemu din greu și, înainte ca cineva să se dezmeticească, redeveni fum și dispăru la fel de repede cum venise, prin sticla geamului. De aici, lucrurile o luară pe o pantă tragică. Relația de prietenie dintre Elena și Ioana suferi o puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bărbat, nota bene), care-i promisese un rol principal în serialul la care lucra în acel moment. Rolul n-a mai venit, și Helen s-a întors la Janey, nici mai tristă, nici mai înțeleptă, în aparență, dar cu siguranță chinuită de remușcări, promițând că va fi fidelă de atunci încolo. Bănuiam că ce înțelegea Helen prin fidelitate avea un sens mai larg decât elasticul chiloților lui Mick Jagger, dar nu i-am mărturisit acest lucru lui Janey pentru că nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Park. Na, doar suntem practic în Hampstead 1. — Am putea să-i cumpărăm tânărului Matthew un tel electric pentru bătut laptele spumă, sugeră Hugo. Sunt sigur că face o spumă pe cinste, nu-i așa, Matthew? Tinerelul, care se tot chinuia să reumple ibricul de la robinetul picurător de apă rece, cu vreo doisprezece oameni pe cap ce-și așteptau cafeaua, îi aruncă un zâmbet rapid lui Hugo. În mod evident, era atât de bucuros să-și audă numele rostit de augustele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mă duc până la ea acasă? MM ridică din umeri. Nu, nu-ți face griji. Dacă nu răspunde la telefon, e foarte puțin probabil să-ți deschidă ușa. Până la ora asta trebuie să fi primit deja mesajele și probabil că se chinuiește să găsească cine știe ce scuză, pe care va trebui s-o ascult de la cap la coadă și să mă prefac că o cred... — Cu Violet nu-i a bună, observă Sophie. Eu te-am avertizat, MM. —Da, așa e. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cât se poate de calmă și prietenoasă. Mă îndoiam că putea s-o ducă de nas Violet, care făcu ochii mari, fixându-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi supărată? Ar fi trebuit să sun. Știu asta. Numai că mi se părea că se prăvălește lumea peste mine - făcu un gest larg, măturând aerul cu brațele, în clinchetul brățărilor - și a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dar tu? zise el. Îl lași pe Hugo cu semne? Mă străduiesc, zisei eu, rânjind. E un tip foooarte drăguț, spuse Sally, pe un ton mai serios. Îl știu de multă vreme. Tu ai făcut o alegere buonă. Sally se chinui din răsputeri să pronunțe vocalele din ultimul cuvânt. Totuși, pentru că era binevoitor, nu i-am atras atenția asupra acestui lucru. În schimb i-am spus: — De fapt, el m-a ales pe mine. Poate de aceea. —Cosa1? O luai pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi sunt sentimentele. Tabitha strânse din dinți și se uită cu ură către Violet. Era mult mai atrăgătoare când nu juca rolul fetiței rătăcite. Dacă nu-ți dai seama ce s-a întâmplat, nu înțeleg de ce ar trebui să mă chinuiesc eu să-ți explic, zise ea cu mânie. Dar cine te-a atacat, nu pe tine te căuta! Pe mine mă voia! Mai întâi cablul care mi se duce dracu’ și acum chestia asta! Nu înțelegi că cineva încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de admiratori care așteptau s-o consoleze pe Violet. Așa că am plecat, pentru că nu voiam să merg să-l caut și să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
te speli, trebuia să cauți la capătul culoarului un closet pestilențial și un duș cu apă noroioasă, adusă direct din râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
i se zbăteau agitate. Stai acolo, a rugat-o el. O să fie în regulă. Îți promit. —Știu. Alice i-a zâmbit, în timp ce el își trăgea un tricou și țopăia în jos, pe scara hodorogită. Cinci minute mai târziu, Alice se chinuia să se ridice în picioare. Se gândise că poate Jake avea nevoie de ajutor ca să înjghebe cada de naștere. Instrucțiunile de pe cutie păruseră a fi foarte complicate. Alice s-a ridicat în picioare și a reușit să coboare până în sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a zâmbit. Oare mai existase vreun tată care să fie atât de atent? La parter, Jake a condus-o pe Alice la un fotoliu realizat dintr-o cutie portocalie. Alice s-a așezat cu grijă și a început să se chinuie să lipească fetița de sfârc. — A priceput ce vrei să faci? a strigat Jake din bucătărie. Alice a simțit cum îi crește inima de mândrie amestecată cu iubire. Câți alți tați nu numai că știau, dar și mai foloseau termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dormise gol întotdeauna. Mereu gata pentru acțiune, cum le explicase de-a lungul anilor, în glumă, diverselor lui iubite. Deși acum, practic devenit celibatar într-un colț înghețat de țară, Hugo începea să se întrebe la ce bun se mai chinuia. Era clar că asigurările pe care Lotti i le dăduse Laurei, și anume că partidele de sex puteau fi reluate după câteva săptămâni, nu se aplicau și în cazul de față. —Cândva eu aveam o viață sexuală sănătoasă, gemuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o buruiană? Troscot? —E greșit să consideri că e o buruiană, a enunțat Jake. E o plantă foarte frumoasă. Mama lui Alice a schițat un zâmbet chinuit. — Ca să vezi! Și când te gândești că eu mi-am petrecut toată vara chinuindu-mă să scap de ea din grădină! Toată lumea a luat în mâini cuțitele și furculițele de plastic pe care Jake le colecta, în mod regulat, de la orice fast-food pe lângă care trecea. —Bere? i-a oferit Jake tatălui lui Alice. —Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu creează atât de multe probleme. Și-apoi mai e și treaba cu alăptatul la sân, a spus doamna Duffield privindu-și fiica implorator. Draga mea, nu te supăra pe mine că îți spun asta, dar e limpede că te chinui. Un biberon, din când în când, te-ar ajuta atât de mult. Să știi că laptele praf pentru copii nu e otravă. —Jake așa crede, a murmurat Alice. —Ei bine, nu e. Tu ești dovada vie că am dreptate. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-i facă baie lui Theo. Copilul era la fel de ușor și de alunecos ca un pește și părea foarte încrezător în capacitatea lui de a înota, așa că încerca, în mod constant, să scape din mâinile lui taică-său. Hugo se chinuia să-l țină bine, cu toate că inima îi bubuia în piept și-i era frică să nu-l înece. Îl îngrozea până și să șamponeze căpșorul delicat ale cărui oase nu se sudaseră încă în totalitate. Când trebuia să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să trântească scutecul plin de caca pe scaunul din față al Audi-ului decapotabil al Shaunei. Aceasta conducea mașina cu capota coborâtă indiferent de vreme. Hugo se gândea că asta era explicația pentru vinișoarele plesnite care-i acopereau fața. În vreme ce se chinuia cu fundulețul copilului, Hugo a realizat că zilele în care tratase serviciul cu lejeritate apuseseră. Balanța puterii se înclinase în altă direcție. De unde, înainte, fusese într-adevăr superagentul imobiliar cu un șarm letal, sigur pe talentele și pe valoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a venit plutind de undeva, din spate. Nu fi așa de dur cu copilul! Hugo, care se chinuia acum să-și țină fiul culcat pe spate, a închis strâns ochii. Jake. Dintre toți oamenii de pe pământ, el era ultima persoană pe care voia s-o vadă în secunda aia. De fapt, în orice secundă a vieții. Nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era implicat un sadic care ura bebelușii. Cu cât ploua mai tare, cu atât creșteau în intensitate și urletele lui Theo. Îngenuncheat pe pavaj, cu apa inundându-i pantalonii, Hugo simțea că-i vine și lui să urle în timp ce se chinuia disperat cu aricii recalcitranți și cu capsele și perforațiile fără soț ale bucăților de plastic. Colac peste pupăză, copertina căruciorului, care, în teorie, ar fi trebuit să formeze un soi de acoperiș impermeabil deasupra capului copilului, se încăpățâna să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amplasamentul casei nu avea nimic extraordinar. Fine, uite o chestie deșteaptă pentru tine, l-a anunțat Neil într-o zi. Un cuplu care vrea să cumpere o casă în Bath. Și unde-i deșteptăciunea? l-a întrebat Hugo absent. Se chinuia să-și dea seama cum avea să reușească să îngrămădească în programul aglomerat din dimineața următoare o vizită la o librărie. Hugo spera că manualele de creștere a copilului aveau să-i lumineze acest univers întunecat. Neil a pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dacă Theo voia, la modul serios, să stea cu taică-său, asta însemna că într-adevăr ura creșa. Nu se putea spune că împreună cu Hugo se distra prea tare. Theo părea să-și petreacă majoritatea timpului plângând, în timp ce Hugo se chinuia să înțeleagă de ce fiul lui plângea. Hai, dragul meu, i-a murmurat el băiatului care urla cât îl țineau plămânii. Nu mai fi așa. Cel puțin, nu azi. Hugo avea programată o întâlnire importantă la o jumătate de oră după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]