6,220 matches
-
pomenire... Că Deschide, gropare, mormântul, nu va mai avea niciun haz. Ce să scoți din mormânt, o Românie subnutrită care a sucombat sub ochii ălora de trebuia să aibă grijă de ea??? Nu zic eu bine? Gicu și Gore Își clatină capetele În același ritm, parcă sunt trași cu ața amândoi. Iar Gore Își permite să intervină Într-un târziu. Eu zic să mai luăm câte o pastramă, că de-aia e toamna frumoasă. Și niște vin, că mustul nu mi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îi iau gâtul la godac și om sunt... Mi-e milă de porc, ce să zic, Îmi curg și lacrimile pe obraji, da’ stomacul meu cere și aia, cere și aia, așa că nu las melancolia să-mi defrișeze corasonul. Gore clatină din cap, i se citește scepticismul În sprâncene. Bă, Gicule, să știi că Europa nu e de acord cu introducerea cuțitului În gât de animal delicios și plin de colesterol, așa că treci pe la farmacie și ia-ți și o seringă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
femei În perioada adolescentină când foamea sexuală făcea ravagii. Doi la mână - aș Înclina să-i dau un vot peste ochi lui Băsescu, Însă Încă cinci ani cu el la timonă Îmi provoacă rău de mare anticipat. Destul că mă clatin de la băutură, nu trebuie să mă clatin de la ruliul și tangajul Cotrocenilor. Trei la mână - combinația Ciuhandu - Crin - Geoană - Johannis poate fi, la o adică, o soluție. O soluție viabilă, care nu moare și nu dă ochii peste cap atunci când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
făcea ravagii. Doi la mână - aș Înclina să-i dau un vot peste ochi lui Băsescu, Însă Încă cinci ani cu el la timonă Îmi provoacă rău de mare anticipat. Destul că mă clatin de la băutură, nu trebuie să mă clatin de la ruliul și tangajul Cotrocenilor. Trei la mână - combinația Ciuhandu - Crin - Geoană - Johannis poate fi, la o adică, o soluție. O soluție viabilă, care nu moare și nu dă ochii peste cap atunci când Îți este lumea mai dragă. E ceea ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Întreabă Într-un singur glas: DE CEEEEE? DE CEEEEE? Privirile tuturor poposesc pe obrajii lui Sandu Șpriț. Acesta, cu paharul Într-o mână și cu o țigară În cealaltă, privește meditativ combina muzicală din care răsună muzica de petrecere. Apoi clatină din cap. Iar privește combina muzicală, iar clatină din cap. Soarbe din pahar și iar clatină din cap. Trage și din țigară, lung, ca și cum ar dori să În ucidă dintr-o dată. Apoi dă drumul fumului drept către pahar, astfel Încât fumul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
CEEEEE? Privirile tuturor poposesc pe obrajii lui Sandu Șpriț. Acesta, cu paharul Într-o mână și cu o țigară În cealaltă, privește meditativ combina muzicală din care răsună muzica de petrecere. Apoi clatină din cap. Iar privește combina muzicală, iar clatină din cap. Soarbe din pahar și iar clatină din cap. Trage și din țigară, lung, ca și cum ar dori să În ucidă dintr-o dată. Apoi dă drumul fumului drept către pahar, astfel Încât fumul Îl Învăluie aproape artistic... De la Înălțimea scaunului, Gicu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Șpriț. Acesta, cu paharul Într-o mână și cu o țigară În cealaltă, privește meditativ combina muzicală din care răsună muzica de petrecere. Apoi clatină din cap. Iar privește combina muzicală, iar clatină din cap. Soarbe din pahar și iar clatină din cap. Trage și din țigară, lung, ca și cum ar dori să În ucidă dintr-o dată. Apoi dă drumul fumului drept către pahar, astfel Încât fumul Îl Învăluie aproape artistic... De la Înălțimea scaunului, Gicu Îi Întinde lui Gore cupa golită. După ce aceasta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
privesc cu milă către cei doi păcăliți. Gore Își șterge berea scursă pe cămașa cadrilată, roșu cu negru, În timp ce Gicu privește trist la pantalonii subțiri, albi, de vară, care au o pată mare În dreptul șlițului. Ridică privirea către Sandu și clatină din cap, a pagubă neașteptată: Te credeam om serios, Sandule, după față așa pari. Induci oamenii În eroare din greșeală. Parcă ai șaișpce ani, pe onoarea mea. I-a călcat nevastă-mea cu mare drag, la primele orele ale dimineții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ține ordinul de zi pe unitate? Îl ține Sandu, că el scrie mai frumos! Gore, mai ai frați pe-acasă? Scrie tu după ce troznești niște gogonele și dai pe gât vin de buturugă! Nu vrei? Gicu se lasă pe spate, clatină capul și surâde: Bă, și mai ziceați de criză... Era pe când nu s-a văzut, azi o vedem și nu e... Eminovici, tată.. Cred că se referea la România prosperă, da` criticii au fost subiectivi, n-au Înțeles nimic. Când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
împietrit, Împletit cu stele-albastre. Răsturnat în car cu rune, Cu-a lui mîn-arată drumul la oștirile-i bătrâne Și de dor de bătălie crunt e ochiul strălucit. Astfel arcul nalt din ceruri el îl urcă cu grandoare. Munții lungi își clatin codrii cei antici și-n răsunare Prăvălesc de stânci căciule, salutând întunecat; Iar hlamida lui cea albă svîrle falduri de zăpadă, Când el brațul își ridică strigând stîncelor să cadă, Mișcând codrii de răsună în imperiul lor urcat. {EminescuOpIV 135
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Clocotesc de lungul freamăt și de-a armelor sunare. Armia: "Cu noi e Roma" - Acvilele-i ard în soare. Van din Sarmisegetusa vin săgeți în roșii ploi, Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o stea de vulturi trasă, Zeus de nori-adunătorul urcă bolta maiestoasă, Mart încoardă arcul falnic spre Zamolxe ațintit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe pletoase frunți divine - pavezi de-aur ridicate, Lănci ce fulgeră în soare, arcuri ce se-ntind în vânt. {EminescuOpIV 136} Joe-ncruntă-a lui sprinceană și ca un copil tresare Vechiul glob - munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. E semnalul cel de luptă între-armiile de zei; Și Zamolx frânele lasă cailor lui de jeratic, Coama lor se îmflă-n limbe de-aur - tremur nebunatec, Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei. Lupta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
privindu-l țintit. Acolo prin ruini, prin stânci grămădite E peștera neagră zăhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlet în râuri se nărue, cad. Furtuna la caru-i lungi fulgere-nhamă Și-i mână cu glasul de tunet adânc, Vuiește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui albă de vânt răscolită, Aruncă pe lume el ochii lui suri Și chiue vântul cu-aripa sburlită, Adună și sparge o turmă cumplită De nori ce aleargă trăsnind în păduri. Prin noaptea bătrână, ursuză, voinică, Prin nori ce se clatin, se luptă, se sparg, Feciorul de rege trecea fără frică - Pe munte lucește o flacără mică Cu raze ce taie-ntunerecul larg. În van la picioare-i fug râuri spumate Și stîncele rupte în cale-i s-ațin, Nimic nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
carul ce-n fuga lui tună. Barba lui flutură-n vânturi ca negura cea argintie, Părul îmflat e de vânt și prin el colțuroasa coroană, Împletită din fulgerul roș și din vinete stele. Hohot-adînc bătrânul când vede că munții își clatin Și-și prăvălesc căciule de stânci când vor să-l salute... Codrii bătrâni râd și ei din adânc și vuind îl salută Paltenii nalți și bătrânii stejari și brazii cei vecinici. Numai marea-albastră murmură-n contra orgiei, Care bătrânul rege
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vestitul Domn Dabijă, "Sunt moș Istrate Voevod". - Măria Voastră va să-ndemne "Pe neamul nostru în trecut? " Ci el cu mâna face semne Că nu-nțeleg ce el a vrut. "Măria Voastră-nsetoșează. "De sânge negru și hain? " El capu-și clatină, oftează: "De vin, copilul meu, de vin". {EminescuOpIV 350} Cînd eram Vodă la Moldova "Hălăduiam pe la Cotnariu. "Vierii toți îmi știau slova "Ș-aveam și grivne-n buzunar. "Pe vinul greu ca unt-de-lemnul Am dat mulți galbeni venetici; Aici lipsește tot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iar cu gura-n jos, Și astfel stă, -n Moldova toată Cu susu-n jos ce era treaz. "Odihna multă-i lăudată "La cel chefliu, la cel viteaz. {EminescuOpIV 353} 105" Cînd de mănușa lungii sabii "Mă rezimam să nu mă clatin, "Cîntau cu toți pe Basarabii, "Pe Domnii neamului Mușatin, "Pîn-ce-ncheiau în gura mare 110"Cu Ștefan, Ștefan, Domnul sfânt, " Ce nici în ceriuri samăn n-are, Cum n-are samăn pe pămînt! "Moldova cu stejari și cetini Ascunde inimi mari
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
CEARĂ Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vîntu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt - Lumini pe ape, neguri pe pământ. O, -nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr-să ne dai nimic, Puțin te-nnalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vînt! " II Brigbelu, rege tânăr din vremea cea căruntă, Pe zeii vechii Dacii i-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu mutra lui de capră și trup schilod de Faun Își tîrîe piciorul ținîndu-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. De-odată-n fundul salei, apare sub un arc, Cu stânga răzimată de spada-i de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trebui ea "Să fie rea, smintită, coruptă, cum o vrea, "Tu ești din a ei milă stăpân și s-o urmezi Tu trebui, ca mai bine în scaun să te-așezi; "Ca nu de vr-o suflare pe dânsul să te clatini "Căta-vei să iei ochii prostești cu nouă datini, Din Sybaris vei strânge bătrâni cu bărbi boite,. "Ca neamului să-i dee naravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii, îmbălsămiți ca mumii "Întrec și tineretul în scandelele lumii! "Strămoși pierduți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să rătăcesc. În umbra lor eternă eu umbra-mi mistuesc, "Privesc cum peste frunze uscate fără urme "Aleargă zimbrii negri și cerbii fug în turme, Iar lângă vechi fântâne de lume date-uitării Privesc în iarba-nnaltă sirepii albi ai mării. Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pîn-în pământ, Spre marea-ntunecată se scutură de vânt ". {EminescuOpIV 421} Prin salele pustie un om în neagră haină Temîndu-se de pașii-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n lumina lunei fantastic se arată În trențele-i curgînde și rezimat de muri. Ăst om urât ce are atâta bucurie Când ar vede că arde o casă, piere-un om, Ce milă îl pătrunse, de stă-n nedumerire Și clatină în vânturi cumplitul lui fantom. Nu-i milă. De ce oare îi vine aminte-acum Ce-a fost? A-nceput cariera fiind negustor de sclavi Și sărăcind căzuse din treaptă-n treaptă - numa Un om îi scăpă gâtul de nodul unui laț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
printre măsele. În junglă, ca și în societate, domină forța. Diferența e că animalele nu ascund acest lucru. Cenaclul era mixt : unii talentați, alții nu. Presa popularizează cu vehemența urâtul. Oare așa suntem? Ori acolo vrem să ajungem? Lumea se clatină pentru că i s-au tulburat reperele. Ne cruțăm prea mult dușmanii. Parcă mai tare îi sâcâie muștele. Economia românească merge, e drept, dar mai mult cu "ia-mă nene"! Economia ascultă de principiul bicicletei. Dacă nu înaintezi, te răstorni. Boala
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zis: 2. " Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă? 3. De multe ori tu ai învățat pe alții și ai întărit mîinile slăbite. 4. Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau și ai întărit genunchii care se îndoiau. 5. Și acum, cînd este vorba de tine, ești slab! Acum, cînd ești atins tu, te tulburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău? 6. Nădejdea ta, nu-i neprihănirea ta? 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]