17,484 matches
-
ea. Își duse instinctiv mâna la pântecele ce începea să se rotunjească. Nici măcar nu reușea să-și închipuie ce lucru cumplit trebuia să fie să-ți pierzi copilul. Simți un fior de panică, la fel de dureros ca un cuțit înfipt între coaste. Dacă să-ți pierzi copilul era un lucru atât de cumplit, oare șansa de a-l regăsi n-ar fi un motiv destul de puternic pentru o reconciliere între Jack și Carrie? Gândindu-se acum, vestea dată de Miriam avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru crimă? La anchetă, am luat de la ofițeri, la expertiză, am luat combinat - de la subofițeri plus plantoane, deținuți. Unii mă țineau, unii dădeau. Din cauza faptei - îi indigna fapta mea. Și i-a indignat așa de tare că mi-au rupt coastele, ficații și rinichii. Și „macavela“... Macavela e un fel de par, așa, băgat pe la subsuoară, strâns... mâinile la spate, în cătușe, și suspendat între două dulapuri. Și-acolo primești pumni și palme în ficați până leșini. Deci ăsta e argumentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la Editura Unu a lui Sașa Pană), criticul apreciază că, în evoluția stilistică a prozei de după Primul Război, marcată de „un scris intermitent, de pretenții eliptice, de o nervozitate neînfrînată, sensibil, capricios, lipsit de ceremonie”, Ion Călugăru se situează „în coasta” lui Ion Vinea. Povestirile care „continuă spiritul Paradisului statistic” cu viziunile sale de „feerie troglodită” sînt considerate superioare literaturii „cu aer de specifică localizare provincială din Caii lui Cibicioc” („Năpasta Varvarei”). „Cu ironia disolvantă, cu aerul de copil teribil, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe drumul care semăna cu un râu negru. — Poliția? — Așa se pare. — Nu mișca! îi spuse Endō lui Gaston, în șoaptă, dar aspru. Gaston începuse să se foiască. Endō a băgat mâna în buzunarul pelerinei și Gaston a simțit în coaste un obiect dur. Ne bouge pas. Trag. Crede-mă. Cu capul rezemat în mâinile-i uriașe, Gaston îl privi în tăcere pe Endō. Îi implora milă din priviri. — Eu... eu vreau să merg înapoi. Acum, străine, râzi și prefă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
străine, râzi și prefă-te că-mi vorbești... mai ales când or să se uite în mașină. Înțelegi? Râzi! — Vreau să merg înapoi! — Bine, bine. Dar râzi! Parle n’importe quoi. Endō zâmbi ușor, dar ținea mâna cu pistolul în coastele lui Gaston. S-a apropiat un polițist cu o lanternă în mâna dreaptă. Șoferul a pus cuminte piciorul pe frână și a oprit mașina. — Sacre flic... va au diable, n’est-ce pas, monsieur? Endō, zâmbitor, se prefăcea că stă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la un șuvoi de cuvinte franțuzești fără noimă, el încerca să lase impresia că poartă o conversație plăcută. Dacă era să scape, acum era momentul. Gaston îl privea fix pe polițist, care părea însă cam puștan. Cu pistolul înfipt în coaste nu putea spune nimic, dar încerca, disperat, să comunice din priviri. Din nefericire, cu cât era mai serios, cu atât părea mai comică fața lui de cal. — Fils de putain de crapaud. — Vă rog să mă scuzați, spuse polițistul bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spuse polițistul bătând cu degetele în geam. Facem un control de rutină. — Quel pet rance. Endō continua să-i vorbească lui Gaston, neuitând nici o clipă să zâmbească. Când Gaston a deschis fereastra, pistolul i-a intrat și mai adânc în coaste. Caca merde pipi. — A, e străin, spuse polițistul, devenind și mai rezervat. — Poftim! Gaston i-a întins polițistului pânza albă pe care o strângea în mână. Gestul a fost neașteptat. Acesta, buimăcit, a desfăcut-o și a văzut două șnururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
acest Kobayashi fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific, se așteptase să vadă un om mai bine făcut, dar s-a înșelat. Omul a rămas în prag. Gulerul chimonoului nu era bine aranjat la spate, așa că îi distingea și coastele. Și-a scărpinat picioarele murdare, apoi a despăturit o bucată de hârtie, pe care i-a întins-o lui Endō ca să o privească, rămânând cu degetul fixat pe un pasaj. Endō s-a aplecat și a studiat hârtia. Kobayashi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână tu fără pas ne-ai ajuns. Făptură de nicăiri coborîtă-n imperiul mumei, auriu, tânăr, proaspăt ulcior rupt din coastele humei! Griji, biruinți și uimiri încercînd în preajma ta sta-vom ades. Dura-vei în not o lumină, mare ca-ncrederea cu care tu azi ne-ai ales. Sus stelele cele mai treze aprind cărbuni de diochi. Subt strașina vremii vei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
țărm unicornul, o clipă cât anul, se-nfruntă-n poveste cu oceanul. E apă, sau altă ființă, cu plesne, în care se simte intrând pân la glesne? Se-nalță de spaimă-n paragini când taina se sfarmă la margini. [1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine și din spuma de lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și Dan sîntem cei care se căsătoresc și că vor trebui să se conformeze dorințelor noastre. Da, mai e timp pentru asta. 6 Tom Îi spusese lui Dan că organizarea unei nunți echivalează cu lansarea unui bulgăr de zăpadă pe coasta unui munte. Cu cît Înaintează, cu atît crește În dimensiuni, pînă ce ajunge de necontrolat, și că Dan ar face bine să nu-i stea, Doamne ferește, În cale. Iar asta ca să nu mai punem la socoteală tevatura și stresul cauzate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
chiar și cinci pupicuri. Nu se mai termina odată. Doamne, dura cam o oră să-ți iei rămas-bun de la trei oameni. Ne așteaptă două automobile Renault și, Într-un sfert de oră, am părăsit aeroportul și am pornit-o În susul coastei, de la aeroportul din Nisa, prin Cagne-sur-Mer, și-apoi către Mougins. — Uite! Palmieri! nu mă pot opri să repet, Întorcîndu-mă către Tom ca să-i arăt priveliștea, deși probabil că nici n-are habar despre ce vorbesc eu. Am citit odată undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sunt un popor cu o credință profundă și cu o inimă mare. Și-n plus, noi, sirienii, și evreii avem un motiv comun de mândrie. Navele noastre, adevărate caravane marine care duc în Occident ceea ce se descarcă de pe cămile pe coastele Orientului, sunt aproape ultimele garanții ale supraviețuirii negoțului în Marea Mediterană. Rotari nu mi-a mai răspuns, dar cuvintele mele l-au pus pe gânduri. Doar după un scurt răgaz, m-a întrebat: - Și cer mult pentru serviciile lor? - De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grași și hrănitori. Era suficient să blochezi porțiuni de lagună și să aștepți ca soarele să sece apa; rezultatul? Sare cât cuprinde aproape gratis. Făceau negoț cu pește sărat. Angajaseră meșteri lemnari și călăfătuitori în multe locuri, cumpărau lemn pe coastele istriene și dalmate și construiau acele bărci lungi și iuți. Aveau sclavi și se fereau de străini, dar și unii, și alții, dacă erau de folos orașului, căpătau libertăți și drepturi egale cu toți ceilalți. Erau conduși de tribuni aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-o barbă căruntă și creață contrastând cu țeasta fără fire de păr, semăna cu unul din pescărușii ce târcoleau deasupra noastră. Cei șapte marinari se temeau de el. Călătoria a fost lungă, primejdioasă și obositoare. Înaintam urmând din ochi coasta, cârmaciul fiind mereu atent și gata să dea ordine celor doi timonieri să se refugieze într-un port prielnic, legănați de tangajul necontenit și însoțiți de țâșnirea delfinilor care nu ne slăbeau. De mai multe ori am mulțumit Celui Atotputernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
renunțe la bătălie. Am căutat să-l conving că mai întâi trebuia să-și consolideze puterea proprie, căci dinspre răsărit primejdia creștea, și Bizanțul era o barieră care nu trebuia slăbită, de vreme ce vasele arăbești străbăteau de-acum Mediterana și jefuiau coastele. Asta însă, probabil, era o problemă mai mult a mea, căci mă durea dispariția Siriei natale. Chemați de Gundeperga, au sosit și emisari ai papei Onoriu cu scrisori îngrijorătoare, descriind acțiunile arabilor și țelurile lor. Regele era implorat să trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
639 am făcut planuri de război și am organizat convocarea armatei. Rotari era hotărât să-i alunge pe bizantini de pe pământul italian și - așa cum înaintașii lui cuceriseră întreaga regiune a Padului - să facă din peninsulă o singură Longobardie, începând cu coastele Liguriei și coborând până-n sud, dincolo de Benevento. Voia să-l întreacă pe marele Dagobert, care-i reunise sub stăpânirea sa pe franci, dându-le măreția unei nații. Însă anul 639 a început sub rele auspicii: în primăvară a murit însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răsufla, pieptul îi era nemișcat. I-am pus o mână la gât și n-am simțit niciun puls. Am fost cuprins de o mânie fără margini, care m-a făcut să-mi ies din minți. Dându-i câteva picioare în coaste, l-am înjurat cu cele mai spurcate cuvinte ce-mi veneau pe limbă. Nu puteam să accept că a murit, bătându-și joc încă o dată de mine, scăpându-mi din mâini, de data asta pentru totdeauna. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei nu mai rămâne acum decât acest imperiu, aflat în mare suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata nu împotriva voastră, ci împotriva lor, iar eu vă făgăduiesc pacea, și niciun om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în oraș, eram hotărât să-i determin pe prietenii mei să renunțe la orașul Cividale, rece și neprimitor, în favoarea acelui vis dumnezeiesc așternut pe pământ. Dar Rodoald și Grimoald erau plecați cu o parte a armatei până spre Puglia, pe coastele nordice din Gargano, aflate față-n față cu insulele Tremite, unde niște pirați slavi prăduiseră și lăsaseră în urma lor morți. Imediat ce au fost informați asupra stării lui Aio, au ridicat tabăra și s-au grăbit să se-ntoarcă pe via
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai tare decât duhoarea de mucegai ce se simte în celulele unei temnițe. Căutând printre coastele deschise ale toracelui, am găsit Shin-ul de fier. L-am scos afară, căci, așa cum făcusem legământ față cu mine însumi, trebuia să-l duc Gailei și lui Rotari și să dovedesc că le îndeplinisem ultima dorință. Ajutoarele mele au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
matatta. Fără griji, Kevin. Rămâi și după aceea? o Întrerupse Kevin. Da, iubire, dorm cu tine. Îngrămădiți pe extensia canapelei, strânși unul lângă altul ca să nu cadă pe jos. Mâinile mele Îl cuprind de la spate, pumnii lui se strâng lângă coastele mele, genunchii lui pe burta mea, greutatea lui lângă inima mea. Îl iau iarăși În mine, unde nu i se va mai putea Întâmpla, niciodată, nimic rău. — Sunt aici, totu-i În regulă, hakuna matatta - dormi. Umezeala saltelei o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că aceasta Încerca să o evite, o Întrebă dacă primise mesajul. — Da, slavă Domnului, răspunse fata, altfel nu știu cum m-aș fi descurcat. Am făcut deja rezervare la restaurant pentru nuntă. Mă căsătoresc peste o lună. Emma simți o Înțepătură Între coaste - ca un presentiment. Încă nu se lipiseră bine, după fractura pe care o suferise, și acum funcționau ca un barometru - anunțau ploaia care trebuia să vină, sau necazurile. Înghiți În grabă cafeaua. Ce anume era scris? Întrebă forțându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
puțin douăzeci de ani s-o considere mototoală. De fapt, era moartă de frică. Căci deși nu-și fracturase niciodată nimic, nici nu se rănise prea grav, știa ce Înseamnă durerea. O Însoțise pe mama la spital când avusese două coaste rupte și mâna scrântită. Avea zece ani. La sala de gardă, la Spitalul de Urgență, Înainte ca mama să fie examinată, stătuseră cinci ore pe scaune, În sala de așteptare, În timp ce erau aduse persoane cu targa - oameni care avuseseră accidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]