5,358 matches
-
cinci tone prăbușindu-se peste ei. Îl Înhăță pur și simplu pe junele Paul, Încremenit, și se rostogoli Împreună cu el În vreme ce coca vasului se zdrobea Într-un vîrtej de zgomot, praf și sfărîmături. O anchetă efectuată de jandarmi avea să conchidă mai tîrziu că fusese un accident. Nimic nu ar fi putut explica faptul că bîrnele putuseră ceda. Junele Paul avusese multă baftă că Marie se nimerise să fie acolo. Aceasta ar fi vrut să se lase convinsă, numai că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gemeau de cărți vechi, plutea În aer o aromă de hîrtie și de ceară de albine. PM reîncepuse să trăncănească despre zvonurile care Îi ajunseseră la urechi În legătură cu sosirea comandantului Fersen și cu faptul că acesta Îi retrăsese ancheta Mariei. Conchidea așadar că ea se afla acolo ca persoană privată... Marie Îl Întrerupse mergînd drept la țintă. - Yves Pérec afirmă că voi l-ați plătit pentru a influența votul consiliului municipal... - Cum? Dar e absolut fals! O voce cavernoasă Îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plătise cu lingouri de aur, atunci... Făcu un gest evaziv și se duse să oprească ceainicul care scuipa jeturi de aburi. Marie completă fraza rămasă În suspensie. - Atunci te-ai dus la bătrînul Pérec și i-ai cerut partea ta, conchise ea, nu fără dispreț. Jeanne primi lovitura. - Nu sînt mîndră de ce am făcut, Marie, dar dacă ar fi s-o fac din nou, aș face-o. Nu mă judeca. Există lucruri pe care trebuie să le fi trăit ca să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sînge impregnate În fibre, atît la provă, cît și la proră, la babord și la tribord. Comparația a fost făcută cu dosarul medical al lui Ryan păstrat la infirmeria Închisorii, e sîngele lui. Probabil că peștii s-au ospătat, conchise Franck stîngaci. Dintr-un motiv inexplicabil, Marie se simți cuprinsă de tristețe la ideea că nu-l va mai vedea niciodată pe scriitor, iar ideea asta o urmări pînă ce ajunseră la Închisoarea unde, Întovărășită de Lucas, se ducea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Într-adevăr ciudat. Cele cîteva informații pe care le căpătase despre frații Sullivan printr-un fax trimis de Caradec erau succinte, și erau Încă și mai puține despre Ryan. - Păcat, mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre el, conchise ea. - Da, și eu aș fi vrut la fel. Tipul ăsta și-a petrecut ani Întregi, În timpul șederii la Închisoare, studiind tot ce se referea la Lands’en și la locuitorii săi... Ar fi poate instructiv de știut dacă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să susții că ești nebun, Îl Întrerupse Marie, spitalul psihiatric pe viață nu e mai bun ca Închisoarea. - Confirm acest lucru, e chiar mai rău. Dar ca să-ți lăsăm timp să alegi, dragul meu PM, te pun În arest preventiv, conchise Lucas. Își luă precauția de a pune doi jandarmi de pază În fața celulei cu ordinul să nu-l slăbească din ochi pe arestat. Marie Își Înăbuși un căscat, Lucas Îi Întinse jacheta, aveau să facă o ședință a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe drumul spre Roma. — Era sediul unei chinovii de călugări augustini, cu mulți ani În urmă. Se vorbea despre ea la Santa Croce, la lecțiile franciscanilor... Bucuria acelor zile Îi reveni În minte pentru câteva clipe. — Credeam că e abandonată, conchise. — Așa și este. Sau, mai bine zis, era. Augustinii au părăsit-o cu mulți ani În urmă, și de atunci a căzut În ruină. Mai apoi, o congregație a hotărât să o restaureze. Am auzit că va fi sediul studiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
murit meșterul Ambrogio? Îl mai Întrebă o dată Cecco. — Ambrogio a fost coborât de viu În mormânt - priorul descrise pe scurt scena crimei. Dar poate că victima a avut vreme să Își compună propriul bocet, fie și În niște semne ambigue, conchise el. — Niște semne? Care? Dante Își Înmuie degetul În cupă, unde mai rămăsese niște drojdie de vin, și trasă pe masă literele scrijelite pe zidul bisericii. Apoi se opri dintr-o dată. Un fragment al viziunii provocate de leacul cel misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În gândurile sale. Planul trasat de interlocutorii săi era exact. Mai scrută o dată chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
discuția. Ar părea o reprezentație sacră despre visul lui Nabucodonosor, zise Dante prudent. Nu pomeni nimic despre detaliile operei, nici despre faptul că mai bine de o jumătate din perete rămăsese neterminat. — E vorba de un simbol chiar prea transparent, conchise el. — Lucrarea nu era o simplă transpunere a acestui episod printr-un joc de culori și de linii. În spatele acestor lucruri era o idee mai complexă, pe care meșterul din Como Încerca să o vizualizeze prin arta sa. — Așadar, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai rapidă decât s-ar fi crezut și cangrena mi s-a ivit la Încheietură, iar mai apoi la cot. Astfel, de Încă trei ori mi-am oferit fiarelor brațul deja amputat, iar fiarele Încercau să alunge otrava. Și acesta, conchise el fluturându-și ciotul, e al cincilea braț al meu. Pe lângă singurul pe care mi-l Încredințase natura. — Dar cum ai supraviețuit? Lui Dante i se Întâmplase să vadă câteva din aceste dramatice amputări, pe câmpul de luptă sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceeași pasiune, cu siguranță nu pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi intră În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și imperii, iar apoi a sfârșit prin a-mi cere un avans sub gaj. Un cerc de aur, zise cu un zâmbet strâmb, arătându-i un inel galben pe care Îl scosese de sub tejghea. Toți sunt la fel, marinarii ăștia, conchise el făcând din ochi cu un aer complice. Dante Îl ignoră. Înșfăcă bijuteria, un inel mare Încrustat cu mici semne aproape nedeslușite, și Îl examină cu atenție, Înainte să Îl Înapoieze schimbătorului de valute. — Mda, toți sunt la fel. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea“? Oh, iartă-mă, messere. A fost, cu siguranță, din admirația pe care i-o port. Antilia nu aparține nimănui, În orașul ăsta. Pentru mulți bărbați, acest adevăr e o sursă de mare chin. Iar eu mă număr printre dânșii, conchise ciungul dându-i un dupac peste umăr ca pentru a se arăta solidar cu el. Priorul dădu Înapoi, fie din teamă față de modul de prindere a cruciatului, fie din deranjul provocat de acea confidență. — Vreau să Îi vorbesc, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-o dată, Își reveni din visare. — Și totuși tot ceea ce trăiește nu-i decât un palid reflex a ceea ce este În ceruri, conchise el. — Vorbești de slava lui Dumnezeu? Întrebă Dante. — Mă refer la forța nesfârșită a astrelor, care gravitează În Înălțimi și ne atrag În vârtejul orbitei lor. Ele sunt adevărata temelie a creației. Ele ne fac să fim ceea ce suntem, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Dendé, care spera să atragă de partea lor și oameni ai Securității. Acum, mai scapă de ei dacă poți, începuse Tîrnăcop să-și piardă cumpătul, ducă se-n mă-sa de pitecantropi, nu-i poți scoate din ale lor, conchisese. M-a prins, se gîndi Roja, pregătit să capituleze, simțindu-se dispus să-i facă orice concesie numai ca să și-o ia de pe cap. Fără acele umile obiecte vestimentare se simțea ca un militar fără muniție, ăsta era adevărul. — Ne-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ia înainte Părințelul cu răspunsul. Chestia asta cu antifeminismul e doar de fațadă, întărește și Curistul, ca să avem subiect de discuție, un pretext, cum se zice. Dacă v-ar auzi cineva ar crede că sînteți toți trei plecați de-acasă, conchide șoferul mult mai relaxat. — Ca să fiu sincer, zice Roja, totul e o farsă. Poți să uiți că ți-ai pierdut timpul discutînd cu noi vrute și nevrute. Stați că nu poate fi chiar așa de simplu, nu se lasă șoferul privind prin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înțelegi la chermeza pe care a organizat-o ca să sărbătorească înăbușirea incidentului, a fost o nimica toată, ți-a explicat, cîteva coaste rupte, le-a mai curs borșul la cîțiva, încolo n-a fost mare scofală, meritau caftiți mai tare, conchisese și a început să-ți povestească nostalgic cît pătimise el pînă în clipa aceea, cît de cruntă fusese lupta de clasă și cît de norocoși trebuiau să se considere muncitorii și țăranii care aveau acum drepturi și libertăți cum nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care Îl Încercau și, pentru că nu mai avea putere, sau socotea inutilă a treia Încercare, declară uimit: Și totuși, e „Borsec”, domnule! Fără Îndoială, murmură Petru, subit cuprins de panică. Care va să zică, bâigui Brândușă... Exact! Nu ne rămâne decât să așteptăm, conchise Șendrean cu o Înțelepciune care Îl prindea atât de bine. Cine ar fi crezut una ca asta? continuă să se mire Brândușă În speranța unei explicații dacă nu liniștitoare, cel puțin lămuritoare. Astăzi nu mai poți avea Încredere În nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-a vorbit foarte frumos despre el. Ploua mărunt. Cineva număra coroanele. Toate din hârtie cerată. Lovite de ploaie sunau ca un acoperiș de tablă. Era și domnul Giosan acolo. Plângea. Dricul abia se mai zărea de atâtea flori. Șaisprezece, conchise cel cu numărătoarea. Apoi lumea s-a pus În mișcare. În coadă de tot venea domnul Ion Șerban, buldozerist la T.C.M. Ducea În spate o pendulă. O punem deasupra lui, doamnă Alida. La mine În casă tot nu are loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vinilin burdușite cu broșuri de propagandă, slănină afumată, ouă fierte și, cei mai norocoși, cu câte un pui fript, În timp ce În biserici credincioșii se pregăteau cu sfioșenie de liturghie, iar la Canal se Împărțea aceeași zeamă chioară și călduță. Slab, conchise doamna Moduna la capătul unei examinări severe a Înfățișării fiului ei. Mănâncă la Întâmplare. Uneori, poate, deloc. Precis dă o groază de bani pe cărți. La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care a cumpărat-o de la un ungur din Szolnok, care a cumpărat-o de la un ungur din Viena, care a cumpărat-o de la un arab din Paris, 11, rue Cadet, după cum scrie pe plic. De aceea e așa de scumpă, conchise clientul-perspicace cu gândul la oportunitatea semnării tratatului româno-ungar. Altfel spus, Brândușă e un comerciant original. Ajan Însuși recunoaște acest lucru, căci iată-l ciocnind un pahar cu dezidentul de ieri și de azi. Lumea din jur, alcoolul și, nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
antrenament. Pentru ce anume? Și pentru zbor și pentru moarte. La urma urmei, moartea Își are și ea farmecul ei, de o cruzime insuportabilă, totuși. Ca și dragostea neîmpărtășită. După felul cu care se priveau atunci În ochi se putea conchide că asupra acestui punct erau de acord, În sfârșit. 25. Te vei Întoarce și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce n-ar fi și viața mea „un grand poème né de rien, un grand poème fait de rien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
e, răsuflă directorul, fericit că spiritul meu de observație nu se atrofiase cu totul la închisoare. Asta e. Aș vrea ca oamenii să nu se mai teamă. — Păi nu se poate, am bâiguit. Cum să nu se teamă? — Te privește, conchise directorul. Asta-i treaba ta. Închisoarea nu pot s-o dărâm, dar nu mai vreau ca oamenii să se teamă. Pricepi? Îți dau termen un ceas ca să-mi dai o soluție. Și m-a trimis în celulă. M-am trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]