4,723 matches
-
Mata Hari și a convins-o să meargă la Paris și să obțină informații legate de mișcarea trupelor. Cum fusese deposedată de blănuri și bijuterii, avea mare nevoie de bani să le recupereze, a acceptat, codul ei era H 21. Confuză, a plecat la Paris prin Anglia, la controale englezii au considerat-o suspectă și au informat Parisul. Și-a făcut noi amanți pentru a face față cheltuielilor, a călătorit la Barcelona, Madrid, Lisabona. I s-a creat și posibilitatea unui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
familie, dovadă că, într-o criză de nervi, i-a cerut să se împace cu soția. Este tot mai devastată de comportamentul isteric, este torturată de obsesii și coșmaruri, o urmăresc gânduri de sinucidere. Pe fondul maladiei isterice, tot mai confuză, este chinuită de suferința fizică generată de un chist ovarian. După operație se stinge, deși ar fi vrut să trăiască, probabil să repare dramele pe care le-a generat. Fiammeta Bianchini Sarah Dunant, În compania curtezanei Autoarea britanică Sarah Dunant
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
perfect, dacă acțiunea pe care o reprezintă nu ar cere mai mult pentru a fi reală." Un mijloc comod preconizat de teoreticieni pentru a păstra iluzia constă în situarea pe timpul antractului, perioadă a cărei durată spectatorul nu o măsoară decât confuz, a timpului excedentar. Este preferabil ca elipsele temporale situate între acte să fie aproximativ de aceeași durată. "Mai consider, scrie Chapelain în Scrisoare despre regula celor douăzeci și patru de ore, că despărțirile dintre acte, în care teatrul se golește de actori
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trece de la o idee la alta; începe o mulțime de discursuri; nu termină niciunul; și, cu excepția câtorva sentimente pe care le redă în primul acces și la care revine neîncetat, restul nu este decât o înșiruire de zgomote slabe și confuze, de sunete pe cale să moară, de accente înăbușite pe care actorul le știe mai bine decât poetul. Vocea, tonul, gestul, acțiunea, iată ce aparține actorului; și asta ne frapează, mai ales în spectacolul marilor pasiuni. Actorul îi dă discursului tot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care pretinde că îl egalează. Comparând Hamlet și Sémiramis, două piese în care apar umbre, Lessing subliniază neverosimilul lui Sémiramis unde Voltaire arată umbra lui Ninus în plină zi, în timp ce Shakespeare are abilitatea de a face să apară în mod confuz spectrul regelui noaptea. Lessing, după cum se vede, nu este la prima lui contradicție, propunând ca model de simplitate teatrul lui Shakespeare, ale cărui intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dar și la cei câțiva care au scos în evidență caracteristicile fluviului. Ceea ce ne poate ajuta să-i înțelegem numele. Despre celelalte cursuri de apă, fie și marii afluenți ai Dunării, există foarte rare mențiuni, și acestea adesea greșite sau confuze. Cu atât mai puțin pentru ape mici, cu o excepție în ceea ce privește Dobrogea, care este însă teritoriul cel mai sărac în ape interioare. Este util însă, înainte de a intra mai adânc în dificilele probleme ale originii numelui râurilor interioare și al
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
pe care i-au bătut strămoșii noștri și ne-au așezat pe noi aici. Împăratul nostru Traian a slobozit apa aici la Babacaia". Această consemnare cumulează în câteva cuvinte un mare număr de informații legate de evenimente reale, chiar dacă uneori confuze. Astfel: - "marea de apă" ne poate indica marea Panonică de la începutul Cuaternarului, ce urma să se scurgă prin Defileu; - oameni "sălbateci" de la munte pot fi dacii, "pe care i-au bătut strămoșii noștri", adică romanii; - care strămoși "ne-au așezat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
răscruce care generează, la rândul său, un pluralism și un sincretism În care trecutul și prezentul se Întrețes În profunzime. Unul dintre efectele mai puțin cunoscute, dar mai perfide, ale supremației exercitate de paradigma secularizării se evidențiază Într-un dezinteres confuz față de fenomenul religios, perceput ca „supraviețuire” a unui trecut care nu mai are legături cu prezentul și care, oricum, particularizându-se din ce În ce mai mult, s-a izolat În nișele vieții sociale lipsite de incidențe efective. Ruperea acestui cordon ombilical cu trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de texte care ating tema cosmogoniei, cum ar fi diferite imnuri și rugăciuni. Merită să amintim că, prin analogie cu ceea ce se spune În Biblie (Genza), la mesopotamieni lumea nu a fost creată „din nimic” (ex nihilo), ci din ceva confuz și inform (haos), care se deosebește total de forma și orânduirea lucrurilor reale existente, putând fi considerat non-existență. b) Evaluarea documentării Lectura atentă a textelor cosmologice mesopotamiene - care aici, din rațiuni de spațiu, nu pot fi nici măcar sintetizate - permite descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o greacă arhaică și constituie, Într-o oarecare măsură, un semn de continuitate cu lumea greacă ce a urmat, semnul cel mai evident al unui hiatus Între civilizația miceniană și cea greacă este dispariția scrierii. În această perioadă Întunecată și confuză germinează acele lucruri ce vor constitui trăsăturile specifice ale „noii” religii și ale „noii” civilizații grecești. BibliografieTC "Bibliografie" Lucrări cu caracter general Burkert, W. (1977), Griechische Religion der archaischen und klassischen Epoche, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz ștrad. it., I Greci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
minore, În cea mai mare parte lipsite de personalitate și care pot fi cu greu clasificate ca zeități. Ele acoperă spații marginale și, câteodată, Întruchipează coșmarul neliniștitor și iminent al dezordinii În forma unei neregulate și, Într-un anumit fel, confuze serii de colectivități mitice, cum ar fi giganții, ființele cu o sută de mâini, ciclopii sau gorgonele; figuri situate la marginea panteonului și excluse, În orice caz, din cult. Pot, de asemenea, anima universul naturii, contribuind la conservarea ordinii cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui sistem sau unei structuri organizate, chiar dacă descoperirea papirusului de la Derveni a dezvăluit existența unei Teogonii orfice În jurul căreia se constituise o doctrină. Orfismul este mai degrabă o etichetă prin care se desemnează o mișcare mistică cu contururi estompate și confuze, pe care anticii o cunoșteau doar ca pe un stil de viață „orfic”, orphikòs bios, structurat pe refuzul sacrificiului sângeros, al alimentației pe bază de carne și al faptului de a nu se Înmormânta Înfășurați În lână, ca și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asemănătoare latinului (Sol) Indiges, chiar dacă panteonul latin nu cunoaște o corespondentă a lui Caqas secxe "Caèas se÷", „Fiica lui Caqa”, probabil „Celeritas Solis filiaxe "Celeritas Solis filia"” din cunoscutul fragment de mantică etruscă ce ni s-a transmis În manieră confuză În De nuptiis Mercuri et Philologiae a eruditului tardiv Martianus Capella (I, 45 sqq.); Tivxe "Tiv" este latina Lunaxe "Luna"; Celxe "Cel" (și Atixe "Ati" Celxe "Ati Cel", Cel „mama”) reprezintă, poate, versiunea etruscă a lui Tellus-Ghê; Manquxe "Manèu" (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trei „lăcașuri” favorabile ale benzii periferice a „ficatului de la Piacenza”, corespunzând sectorului nord-oriental al templum-ului ceresc, Îl arată pe Tin(ia) În compania altor divinități, pentru exactitate Cilenxe "Cilen", Qufxe "Èuf" (sau Quflqas) și - foarte probabil - Neq(uns); până și confuzele liste ale lui Martianus Capella Înregistrează o Întreită prezență a lui Jupiter (I, 45 sqq.). Această „coabitare” a zeilor În sedes din cer și infern și deja dovedita sinergie magico-religioasă creată prin cuplarea teonimelor ne ajută, În sfârșit, să Înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și confuz, vizând, din câte se poate înțelege, reformarea justiției (în iluminările lui, el crede în posibilitatea unei „justiții ideale”) și chiar a sistemului social (întrezărind, înfrigurat, „un sistem social în stare să ridice la înălțimi necugetate idealul moralității”). Tiradele de „apostol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
o singură corectură (sau fără nici o corectură). Iorga considera drept suficiente exactitatea orizontului și pe cea a laitmotivului. Avea o minte și o memorie splendid organizate. Știind cum să evite ca amalgamul de fapte să nu-i facă ideile principale confuze, putea să-și organizeze materialul astfel ca "orizonturile" sale să fie limpezi. Mesajul și structura operei sale erau strălucite și raționale. Admiratorii lui Iorga i-au atras cu deferență atenția asupra multelor sale greșeli minore, dar detractorii au insistat asupra
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
va face, în timpul desfășurării campaniei electorale, declarații antisemite mai agresive decît făcuse vreodată tatăl lui40. În toamna lui 1937, interesele României în privința chestiunii evreiești reclamau de la el, după părerea lui Iorga, un fel de acțiune prezumtivă. Din nefericire, în vîrtejul confuz al celei de a doua jumătăți a anului 1937, acest om mare, acest titan intelectual își pierduse o mare parte a simțului perspectivei și al proporției. Iorga nu reușea să facă distincție între ceea ce se afla pe plan secundar și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
iulie 1929, 20 martie și 29 iunie 1940 70 "Neamul românesc", 7 iunie 1926, Iorga nu agrea deloc nici măcar o istorie separată a Ucrainei. El a scris cu furie despre renumitul profesor ucrainean Hrușevski, pe care îl considera "cult, dar confuz", pentru că acesta voia să adauge un capitol despre ceea ce Iorga numea "inexistenta istorie a Ucrainei" la volumul alcătuit de profesorii Lamprecht și Tille. O viață de om..., vol. II, p. 88 71 "Neamul românesc", 14 august 1928 72 "Neamul românesc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1945, În mare parte fictivă. Aceste povești permiteau țărilor care Înduraseră pasiv războiul, ca Olanda, să uite nenumăratele compromisuri, iar celor unde activismul se dovedise a fi Îndreptat În direcție greșită, precum Croația, să Înece amintirea acestuia Într-un basm confuz al eroismelor antagoniste. Fără o asemenea amnezie, uimitoarea reconstrucție a Europei după război nu ar fi fost cu putință. Desigur, multe lucruri date uitării aveau să revină dureros În memorie. Dar abia mult mai târziu s-a văzut În ce măsură Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În octombrie 1961, a revelat amploarea schismei dintre URSS și China (În luna următoare, sovieticii și-au Închis ambasada din Albania, locum european al Beijingului), iar În competiția pentru influență globală, Moscova a demarat o campanie de imagine pentru mulțimea confuză și volatilă a adepților de peste hotare. În 1962, un obscur Învățător de provincie, Aleksandr Soljenițîn, a reușit să publice un roman pesimist și implicit subversiv, O zi din viața lui Ivan Denisovici, În Novîi Mir, aceeași revistă care Îl refuzase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
utilitate când descria lumea reală (postbelic, postimperial și, mai recent, postindustrial), deși nu lămurea anume ce urmează. Dar aplicat categoriilor gândirii (ca În postmarxist, poststructuralist și meteoricul postmodern), n-a făcut decât să accentueze și mai tare obscuritatea unor vremuri confuze. Cultura anilor ’60 fusese raționalistă. Dacă lăsăm la o parte drogurile ușoare și reveriile utopice, gândirea socială a vremii, ca și muzica, se plasa Într-un registru grandios, dar coerent și familiar. Dimensiunea comunitară era frapantă: se presupunea că studenții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Entuziasmul cu care concursul Eurovision glorifica un format iremediabil Învechit și o pleiadă de soliști jalnici reflecta o cultură a nostalgiei, melancolică și lucidă În același timp. Punk-ul, postmodernul și parodia erau doar câteva dintre reacțiile suscitate de acest deceniu confuz și decepționant; alta era moda „retro”. Trupa pop franceză Il Était Une Fois („A fost odată”) purta haine din anii ’30; multe stiluri au revenit pentru scurtă vreme la modă, de la jupoanele bunicii la tunsorile neo-edwardiene ale „Noilor Romantici”, reluate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
80 au reprezentat o eră a cinismului. Energia anilor ’60 se risipise, idealurile politice Își pierduseră credibilitatea morală, iar angajamentul În folosul interesului public cedase locul calculelor ce vizau avantajul personal. Lansând o conversație despre drepturi, atrăgând atenția asupra conceptului confuz de „societate civilă”, vorbind neobosit despre tăcerile din prezentul și trecutul Europei Centrale - predicând cu nerușinare, ca să spunem așa -, Havel și ceilalți disidenți construiau un fel de spațiu public „virtual” În locul celui distrus de comunism. Un lucru despre care intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germană nu era foarte iubită. Dar unii au regretat-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două generații au crescut În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda oficială. Nu trebuie să ne surprindă că mult după 1989 copiii din școlile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cel mai mare imbold dat secesiunii. Între 24 august și 21 septembrie, Ucraina, Belarus, Moldova, Azerbaidjan, KÎrgîzstan, Uzbekistan, Georgia, Tadjikistan și Armenia au călcat pe urmele republicilor baltice și s-au declarat independente de Uniunea Sovietică - majoritatea În zilele confuze care au urmat Întoarcerii lui Gorbaciov 18. După modelul lui Kravciuk În Ucraina, prim-secretari regionali ca Nursultan Nazarbaev din Kazahstan, Askar Akaev din KÎrgîzstan, Gaidar Aliev din Azerbaidjan sau Stanislav șușkevici din Belarus s-au distanțat abil de vechea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]