190,047 matches
-
Îl vom hotărî noi. Să aștepte semnalul. „Când totul va fi pus la punct, să te retragi repede spre cărarea patrulei”. Lui Păpădie nu trebuia să-i exlici de două ori... ― Mari noroc cî nu v-o zăpsât rușii - a constatat din nou mama Maranda. ― Asta așa-i - a Întărit tata Toader. ― Mă Întorceam cu mare grijă să nu fac zgomot și să mi astup urmele... Când mi-am ridicat privirea, două umbre se apropiau din stânga mea. „E patrula de aseară
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iernii?” Și atunci mi-am adus aminte că acest grăunte de viață are un simț al libertății nemaiîntâlnit la alte vietăți. Nu degeaba se spune că: „Ai să mori de necaz ca pițigoiul, cu gheara În gât”. Faptul l-am constatat singur În copilărie. Într-o iarnă, un prieten din vecini - nu știu cum - a prins un pițigoi. Neavând o cușcă specială pentru păsări, l-a băgat sub o sită de cernut făina. Să aibă aer și lumină. I a pus cine știe ce firimituri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu mai departe astăzi. Doctorul Vatră și profesorul Hliboceanu au Încercat parcă să vadă dacă stratul de spuză din sufletul lor este destul de gros pentru a nu lăsa să se reaprindă jarul... Au constatat Însă că aproape totul e la vedere”... Din această stare l-a trezit profesorul: ― Unde ți-au fugit gândurile? ― Nu știu cum să vă spun, dar mi-am pus o Întrebare... Una destul de neobișnuită. ― Ce anume te frământă? ― Mă Întrebam unde există
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi culese de la vlădică până la opincă... Atunci am avea În față o lume nouă. O lume nebănuită. O lume necunoscută. O lume care ar clipi des din cauza luminii prea puternice pentru ea... Și dacă am reveni la realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat doar o picătură de apă Într-un ocean... Liniștea care s-a așternut pentru o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răniți... Dispuneți de câteva minute, pentru a vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat că patru din răniții sosiți prezentau răni diverse lipsite de gravitate. Le putea rezolva echipa operatorie care era pregătită pentru primirea acestui lot de răniți. Unul Însă. Un sergent era Într-o stare foarte gravă. Prezenta o plagă mare la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rămas să-i sfredelească creierul: „Cine putea fi și de ce a stat la pândă? Trebuie să stau de vorbă cu Nicu numaidecât. Am să-l caut mâine la clinică.” Cu mare greu s-a desprins din loc, abia când a constatat că În lungul uliței Sărăriei nu se mai mișcă nimeni și nimic. Cu pas apăsat, mișcând bastonul În balans prelung, a pornit spre casă. Ajuns la poartă, s-a oprit să privească spre locul de unde a fugit individul. „Oare mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văduv. Simțea că îi mai rămâneau destui ani de trăit și i se părea că plecarea de la țară mai putea fi amânată. Punând casa și gospodăria în ordine, el își rândui viața în modul cel mai judicios cu putință și constată că putea să se descurce într-un mod onorabil. Nu se putea compara cu viața dinainte, dar putea totuși trăi fără să depindă de nimeni. Când zăpezile se topiră, pe la sfârșitul lui martie, se gândi să își meșterească un geamlâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acestea, din dosul ușii care ducea spre celelalte încăperi ale locuinței nu răzbăteau nici glasuri, nici zgomote care să le sugereze prezența , ca și cum în casă nu s-ar mai fi aflat nimeni, în afară de ei. Nu văd nici un geamantan pe-aici! constată Ticu, uitându-se prin antreul larg, care nu oferea, într-adevăr, indicii în privința apropiatei plecări din țară a familiei. Nu cumva te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă, se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venit, mă Fănele, că de când te-aștept! vorbi omul cu glas volubil și, poftindu-i pe amândoi să intre, le scutură bărbătește mâinile, apoi închise ușa cu precauție și o zăvorî bine. Fănel Trifu i-l prezentă pe camaradul său, constatând că socrul surorii sale, pe care nu-l mai văzuse de câțiva ani, nu se schimbase aproape deloc. Bărbat cu părul albit complet, ajuns la vârsta de șaizeci de ani, Titi Vlădăreanu nu se lăsase încovoiat de grelele încercări la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noapte bună, Titi Vlădăreanu se retrase și încuie cu grijă ușa pe dinafară. Fănel Trifu și Corneliu Caraiani își lăsară rucsacurile pe jos și aruncară o privire mai atentă în jur. În lumina slabă a unei lămpi cu gaz, ei constatară că se aflau într-o cameră mobilată cu două paturi de câte o singură persoană. De un perete atârna portretul regelui Mihai, iar pe o măsuță era un aparat vechi de radio, cu baterii, în stare de funcționare. Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vrei să insinuezi ca noi am greșit în fața social-democraților lui Titel Petrescu, atunci când am luat măsuri împotriva lor?... Gheorghiu-Dej îi ceru din nou lui Ceaușescu să nu-l mai întrerupă pe oaspetele străin. Nu, deloc, răspunse Nando, eu doar am constatat situația de fapt... Nu-l cunosc pe Titel Petrescu... În schimb, vreau să va aduc la cunoștință cazul unui militant comunist de frunte, pe care îl cunosc bine, un om cinstit și devotat cauzei muncitorești, pe care dumneavoastră îl țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cine știe ce, rosti moale Virgil, ridicându-și gulerul paltonului, și-o porni, cu vântul în piept, spre secția financiară. La birou era cald și bine și, luându-se cu lucrul, uită de vremea de-afară. Spre seară, când se întoarse acasă, constată însă că, departe de a se potoli, viscolul se întețise. Vântul sufla acum în rafale, ca în inima Bărăganului, și zăpada creștea văzând cu ochii, așternându-se în troiene. Ai văzut dacă n-ai vrut să asculți de vorbele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca la munte. Sever își luă câteva zile libere de la cimitir și urmări îndeaproape desfășurarea examenelor. După fiecare probă, el îl puse pe Victor să-i dea socoteală amănunțit despre tot ce făcuse, verificând fiecare problemă care se dăduse și constatând cu satisfacție că rezultatele la care discipolul său afirma că ajunsese erau cele corecte, ceea ce îi prilejuia o mare și legitimă satisfacție. Sever se găsi astfel în fericita situație de a constata că fiul lui Ticu se descurcase aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
făcuse, verificând fiecare problemă care se dăduse și constatând cu satisfacție că rezultatele la care discipolul său afirma că ajunsese erau cele corecte, ceea ce îi prilejuia o mare și legitimă satisfacție. Sever se găsi astfel în fericita situație de a constata că fiul lui Ticu se descurcase aproape fără cusur la toate probele de examen, ceea ce se confirmă cu vârf și îndesat în ziua plină de emoții a afișării rezultatelor. Cu bucuria unui adevărat părinte, el își văzu, în acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zise gestionarul cu o voce redevenită foarte umilă, nu mai treceți și cutiile alea acolo!... I le-am dat pe veresie astă toamnă lu' cumnatu-meu, ca să-i facă fiică-sii trusou de nuntă... Asta e treaba dumitale. Eu trebuie să constat care-i situația gestiunii, ridică Stelian din umeri și consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
explică cu îngăduință Stelian, folosind pluralul modestiei, și ridicând tocul de pe tejghea își puse fără grabă apostila pe documentul final, după care îi întinse tocul lui Ghiță Marangoci, ca să iscălească și el. Eu am trecut în acte doar ce-am constatat, poți să mai verifici încă o dată, dacă vrei, îi mai spuse. Dar gestionarul nu dori să mai facă nici o verificare mai înainte de a semna. Cu mâna stângă, el apucă tocul oferit de Stelian și, aplecându-se peste tejghea, îsi așternu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să tresară cuprins de panică : "Salvarea ! Vor să o ducă pe Dora..." Un trecător grăbit se lovește de el după care rostește un cuvânt grosier care îl aduce la realitate. Nu știa ce oră este și când își consultă ceasul constată că este ora patru. "Oare să fie doar cu puțin mai mult de douăzeci și patru de ore de când a ieșit Dora din operație ?", se întreabă cu stupoare. Lui i s-a părut un secol ! Nu a avut nici o senzație de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu este al lui, un parfum proaspăt de ... Ușa se deschide și un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă cu grabă în buzunarul bluzonului, ca un hoț prins asupra faptului. Doi bărbați în alb instalează o pacientă în patul disponibil după care ies fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
înțelege fără vorbe : Nu are rost să îl chinuim !" Cu sânge rece, Alindora mărește doza de anestezic peste limita care ar da cea mai slabă speranță de revenire la viață. Urmărește scăderea ritmului cardiac și a respirației ca imediat să constate dispariția lor. Nimeni nu indică masaj cardiac sau aparat de respirație artificială, nimeni nu face nici un gest. Toți au înțeles că nu este nimic de făcut. Pe chipul tatălui, masca de chirurg a fost înlocuită cu o mască rigidă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apropiere de orașul Rădăuți. Degeaba insistă să găsească și o localitate care începe cu "X", acolo unde fuseseră fotografiate femeia cu fetița. O caută și de partea cealaltă a graniței bine trasată cu roșu pe hartă. Dezamăgirea ei este mare constatând că partea de Nord a "Țării de Sus" a devenit o pată albă pe harta lumii. În afara orașului "Tchernivtsi", probabil actualul nume a fostei capitale a Bucovinei de altă dată Cernăuți -, pe hartă nu mai figurează nici o localitate. Dora își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu se știe unde. Un singur bec chior și pâlpâitor atârnă din tavanul înalt. La lumina lui, Dora descifrează cu greu listele de "Plecări" și "Sosiri" afișate lângă ușa care nu se închide bine și are un geam spart. Ceea ce constată nu este de natură să îi dea vreo idee despre cum ar putea continua ambigua ei călătorie. Sunt doar două trenuri spre Nord și altele două spre Sud care trec în douăzeci și patru de ore pe această linie secundară. "Oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am găsit nimic pe hartă. Nu am nici un cunoscut în Arbore, cunosc doar un nume dintr-o scrisoare de demult, o scrisoare primită de tatăl meu cu jumătate de secol în urmă. Un nume ? Poate, dacă mi-l divulgați, voi constata că îl cunosc. Sunt învățător în sat, l-am urmat pe tata așa cum își dorea el și nu cred să fie vreun nume în Arbore care să îmi fie străin. Ovidiu Frunză, acesta era numele camaradului de prizonierat al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
statura și căutătura chipului cu toate că nu mai avea barbă ca în fotografie... Fotografie ? tresare Dora. Ciprian caută într-un raft de unde scoate un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește una și aceeași fotografie cu cea pe care o are și ea în poșetă, fotografia cu cei șapte bărbați bărboși sub care este o cruciuliță în dreptul celui de al treilea bărbat din dreapta în care îl recunoscuse, cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acelea grele. Pământul era în paragină și începea din nou să se vorbească despre colhoz. Tot atunci s-au întețit ridicările de familii de români. Peste noapte câinii lătrau și se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi înghețau sângele în vine. În locul familiilor ridicate s-au instalat vreo câteva rusoaice cu copii. Bărbații, indiferent de nație, erau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]