5,191 matches
-
o ghioagă în mână, se revarsă afară, urcă scările parapetului și se reped asupra mulțimii. Dincă Puțureanu este aruncat jos. Omul luptă ca un leu și domină cu talia, căci e înalt și foarte voinic, dar în câteva clipe dispare copleșit de număr. Văzând unde este pericolul, părăsim intrarea Primăriei și ne repezim pe scări. Ne aruncăm în grămadă, dar... mă văd singur; lupta, valurile mulțimii ne-au despărțit. Lașitatea mulțimilor neorganizate e deznădăjduitoare. În fața a treizeci de soldați cari au
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o lovitură 254 bucureștii de altădată 33. Medicul și sociologul francez Gustave le Bon (1841-1931), autor al cărții Psychologie des foules (1895), la care se referă Bacalbașa. în frunte, deasupra ochiului, și sângele curge. Ceilalți bătăuși se înfurie și mă copleșesc. Unul îmi smulge bastonul din mână; văzându-mă dezarmat, o rup de-a fuga spre a nu fi stâlcit. Dar nu fac prea mulți pași. O ghioagă trimisă ca o praștie de către unul din bătăuși mă lovește în creștetul capului
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1871, p. 1). După moartea violentă a lui Ilie Geambașu, regimul conservator a încercat să-l prezinte pe acesta ca pe un „proprietar“ cinstit, victimă nevinovată a agenților electorali liberali; presa liberală a anul 1875 261 rezistă mult și fu copleșit. Erau atâtea răzbunări adunate acolo, încât nu-i fu cu putință să scape. Temelie Trancă fu doborât, lovit, călcat în picioare, strivit. Dar atât de puternic era omul acesta, că zăcu o lună întreagă în spitalul Colțea, cu toate că medicii îl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
felul de gînduri. Număr trenurile, mașinile, tresar la zgomotele străzii. Dimineața am genunchii moi, strîng anevoie pumnii, amețesc cînd mișc brusc capul. Deși s au împlinit două săptămîni de la operație, „pipăi” încă lucrurile. Cînd ies în oraș, ritmul străzii mă copleșește. Fac mari eforturi să maschez pentru cunoscuți faptul că sînt încă în convalescență. Azi, în dreptul Institutului, am avut cîteva ezitări la mers și, simultan, o ușoară panică. La întoarcere, m am simțit mult mai sigur. * Din pat, privesc îndelung biblioteca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spre vulgaritate, de a strivi suficiența, iar cealaltă parte îmi maimuțărește strădaniile, le ridiculizează, se înfruptă din pubela vorbelor porcoase, tulbură clipele cele mai idilice cu imagini bizare, mă trîntește din înălțimi în gura de foc a diverse ispite, mă copleșește cu gînduri pe care nu le-aș recunoaște nici la Judecata de Apoi. Confruntarea dintre cele două părți se desfășoară pe terenul minții, ca un proces de acuzare/apărare, care durează uneori ceasuri întregi. „Războaiele” cu alții sînt o bagatelă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Blestemat este împăratul căruia i se ascunde adevărul”. Și: „Nimic nu e mai greu de suportat decît ura poporului” (apud: Nicolae Milescu, Aritmologhia * Etica, Ed. Minerva, 1982, p. 304 ș.u.). Urmînd neabătut propriul lor calendar, păsările cîntă în parcul copleșit de ninsoare. *Odată, după ce a dat mîna cu Costică T. Ciubotaru, moș Alecu Raiului, vecinul amîndurora, a spus: - E cam răcoros, domnu’... Moșul se mira în felul său, vechi, că mîna lui C., pe atunci un tînăr de 25 de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care vă sunt Împărtășite. În ceea ce privește restituirea lucrării, trebuie să știți că a dat naștere la multe discuții. Gabriela și ștefan voiau să procedeze așa cum ați hotărât. Personal nu vedeam restituirea prin poștă, fără emoții, cu toate garanțiile instituției respective. Dar copleșit de valoarea lucrării, mă gândeam la ce s-ar fi Întâmplat dacăă! Venirea fiului Dv. În București ne-a scos dintr-un impas, cu atât mai mult cu cât Gabriela ținea să fie cât mai promptă În obligația luată. Astfel
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
minunat pe care ni l-ați oferit nouă „supraviețuitorilor mirificului nostru oraș”, prin lucrarea „Un album al viselor frumoase”. Grație unei Întâmplări fericite, am cunoscut-o pe distinsa doamnă prof. univ. dr. Brândușa Steiciuc, prin care mi-a parvenit lucrarea. Copleșită de haosul și multitudinea problemelor cu care viața ne confruntă În ultimul timp, aproape Îmi uitasem obârșia. Cartea dumneavoastră m-a transpus În anii copilăriei și adolescenței, când priveam fascinată la lumea selectă În care au trăit (și au supraviețuit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat de Moldova și de șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali, care se Îngrijesc de soarta tradiției acelui loc. Aici, mi-a venit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pământ moldav udat de Moldova și de șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali, care se Îngrijesc de soarta tradiției acelui loc. Aici, mi-a venit ideea de a provoca un „simpozion”, la scară clujeană
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
emoționat: este ca și cum, scriind aceste rânduri, aș vorbi cu sufletul lumii, acea lume care m-a sprijinit pe toată durata suferinței mele cu dragostea, cu rugăciunea și cu participarea. Chiar în clipele cele mai tragice, când sentimentul singurătății mele mă copleșea, gândul luminos al solidarității noastre spirituale îmi aducea consolarea salvatoare. Am înțeles că suferința cea mai mare este izolarea nu fizică, materială, ci izolarea spirituală, pierderea sufletească în neantul singurătății. Dar acolo unde este iubire, este și comuniune, în ciuda zidurilor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
s-a retras. A reapărut Însă după câteva minute, cu o floare În mână. O culesese din curte, probabil, și se tot codea, ca un balerin Îmbătrânit, În jurul meu. Mi-a Înmânat-o, În cele din urmă, cu o plecăciune, copleșindu-mă, apoi, În stilul său inimitabil, cu tot soiul de șolticării și drăgălășenii. Pentru cei prezenți În Încăpere nu era greu de făcut legătura Între oprobriul public care mă copleșise În acele zile și amorosul omagiu clovnesc care mi se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a Înmânat-o, În cele din urmă, cu o plecăciune, copleșindu-mă, apoi, În stilul său inimitabil, cu tot soiul de șolticării și drăgălășenii. Pentru cei prezenți În Încăpere nu era greu de făcut legătura Între oprobriul public care mă copleșise În acele zile și amorosul omagiu clovnesc care mi se oferea. Nu eram prea confortabil cu spectacolul acestei flaterii. Poetul se afla de la o vreme În cu totul alt colț al fundăturii noastre culturale decât ar fi fost firesc, adulat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar persoana, să nu mai apară acolo. Textul Dvs. mi-a reamintit Însă că nu trebuie niciodată să confundăm o comunitate cu exemplarele ei detestabile, chiar când acestea sporesc catastrofic. Un gând al „normalității”, pe care o uităm prea adesea, copleșiți de groteștile măști care devin tot mai ubicue și par tot mai normale, În vertiginoasa degradare din jur. M-am bucurat să ne regăsim și În persistența acestei anacronice credințe În mai bine. Vă Îmbrățișez, Norman Manea Documente vetustetc "Documente
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fel (sau se referă aluziv la durerea pe care i-a provocat-o soarta unei intervenții În revista Familia). Un subsol (pp. 198-199) trece la mărturisiri: s-a angajat În apărarea unei atmosfere firești În viața literară, „crispările” lui sunt copleșite de cărțile despre care scrie („cărțile din această carte”), care nici ele nu anulează Însă refuzul a ceea ce crede că trebuie refuzat. Într-adevăr, În volum sunt prezente câteva „crispări”, nu multe și nu grave, după opinia mea, și Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aliajul de comunism și neofascism În „doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești ale „normalității” cotidiene. Mărturisesc că sarcastica descriere sintetică de la p. 344 m-a copleșit tocmai prin adevărul franc și tăios, de ale cărui așchii otrăvite simt, cumva, că nu puteam scăpa cu totul, indiferent de premisele noastre ca indivizi, de vârsta sau actualul domiciliu și chiar atunci când am Încercat, cât ne-au ținut puterile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un dialog deschis. În plus, o abundență de calomnii, rumori și suspiciuni schimonosiseră, Între timp, numele meu În presa postcomunistă românească. A le dovedi stupiditatea și reaua-credință cerea o prea mare energie a iluziilor; lehamitea și chiar autismul care mă copleșiseră păreau protectoare. Șederea la București fusese, de altfel, supraîncărcată de obligațiile pe care mi le impunea rolul de „gazdă”, ca Însoțitor al dirijorului american Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, unde predam de aproape un deceniu. Pe Zigu l-am sunat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mi-a repetat unul dintre scriitorii de vârf ai contemporaneității, necunoscutul prieten de departe numit Ernesto Sábato. Cuvintele sale m-au ajutat să reiau lupta care Îmi păruse anulată, redându-mă propriilor cuvinte și obsesii. Departe de publicitatea atâtor confrați copleșiți de lauri și larmă, solitarul Sábato rămâne mandatarul de Înaltă spiritualitate creatoare a adevărului „specific și dureros omenesc”, cunoscut sub numele de suflet, zona „prăpăstioasă și Întunecată” din care s-a ridicat granitul zvelt și tăios al durabilei sale mari
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fascinați de kitschul nazist, tribal, rasist, retrograd al trecutului mitizat, sau de kitschul comunist, egalitar, universal, perpetuu „progresist” al viitorului perfect. N-ar fi prima dată când cărturarii și artiștii, plictisiți de „banalitatea” Înțelepciunii, Împovărați de propria solitudine și marginalizare, copleșiți de dilemele sociale prea complicate, devin pradă artificiilor extreme, ca stimulente „vitalizatoare”... doar că În Împrejurările istorice ale contemporaneității noastre consecințele au fost mai ample și mai teribile ca oricând. Prăbușirea Zidului de la Berlin am contemplat-o, exaltat, departe de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În dinamismul ei Înnoitor. Exilatul nu uitase cuvintele poetului Întors În România socialistă după o ședere de un an În America... Întrebat ce anume i s-a părut unic, incomparabil, un singur lucru, doar unul, spusese, În cele din urmă, copleșit: „Situația femeii urâte. Singurul loc din lume unde asta nu pare un handicap, nu devine motiv de excludere sau frustrare...”. Divagări, divagări... Așteptam ca vreun student să comenteze comentariul citit În fața clasei. Liniște, amplă tăcere. Am insistat să aflu opinia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întemeiat Garda de Fier”, anunță, emfatic, Ravelstein, de parcă ar fi familiar cu aceste nume, cu care cititorul american deloc nu este. Habar nu are, de fapt, că nu Nae Ionescu a Întemeiat Garda, or lansează anume enormitatea, pentru a-l copleși pe Chick? Are Însă răspunsul vreo importanță?... Ravelstein nu este istoric nici măcar În ficțiunea care Îi preia numele și n-ar fi, oricum, singura bazaconie pe care o lansează În spumoasele sale divagații paradoxale. „Ca un naționalist român al anilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adesea În ultima vreme. „Relația forțată care se dezvoltase recent, s-ar putea spune fără știrea și consimțirea sa, cu cei fără adăpost avea cea neliniștitor. El suferea, În fond, ca de o boală.” Un insidios sentiment de nesiguranță Îl copleșește, din nou. Sunt stări de incertă identitate. „Întrebarea hamletiană Însemna pentru Keseru nu a fi sau a nu fi, ci: sunt eu sau nu sunt deloc.” Viața sa este o viață „secundă”, dependentă de viața manuscriselor. Deși autorul Îl situează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
istoria noastră, a tuturor, este ne-narabilă”. Urgența găsirii romanului Îl acaparează cu atât mai intens. * „Când se va elibera de text, se va elibera, Într-o anume măsură, de el Însuși, poate, și de apăsătorul simțământ care din nou Îl copleșea și Îl Însoțea, ca un trist deziderat, peste tot și mereu, ca umbra pierdută a unui Peter Schlemihl.” * Peter Schlemihl apăruse, În urmă cu două veacuri, ca un pribeag, În portul nord-german și pe prima pagină a povestirii care Îi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Milano, Saul nu s-a Întors Într-o stare mai fericită decât am venit eu din București. Nu, nu regăsise orașul tinereții, ci o aglomerație urbană vulgară, zgomotoasă, pe care nici hotelul mic, scump și avantajos situat nu o atenuase. Copleșit de dificultățile cărții cu care mă luptam În primăvara ’99, mi se părea că evocările sale, inimitabilul său amestec de sarcasm și emoție m-ar putea ajuta, eventual, să găsesc tonalitatea potrivită unei prea complicate tematici. Chiar În timpul călătoriei În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă aștepta, dar văzându-mă singur, a căzut prăbușită pe niște lemne de lângă casă și în cuvinte sfâșietoare își evoca fiul pierdut. N-am mai avut tărie și nici voință de a mai rezista acestui val de durere, care ne copleșea sufletele. Ecoul plânsului de atunci ne-a pătruns parcă în sânge și în suflet și azi parcă mai continuă să vibreze pe coardele obosite ale nervilor. M-am apropiat încet de ea și nu puteam nici gura s-o deschid
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]