4,794 matches
-
dispoziții războinice; pasiunea intelectuală sau artistică poate da naștere la amărăciune, în fața lipsei de elan și a brutalității. Ilustrul criminalist Anselm von Feuerbach a subliniat în chip special această contradicție aparentă între mentalitate și efect, ca fiind necesară înțelegerii caracterelor criminale (vezi Psychologie, VI, E, 5). În cazul celor "născuți de două ori" (twice born), starea totală dominantă este obținută printr-o ruptură sau printr-o criză, în care unele tendințe existente anterior sînt reprimate. Continuitatea nu apare la ei tot
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
celui de-al doilea război punic (218-201), care aproape secătuise Roma, consulul Postumius a fost însărcinat de către Senat cu prevenirea comploturilor interne. Acesta nu a întârziat să observe că ordinea publică și morală (mos majorum) erau amenințate de manifestări religioase criminale. Sub acoperirea misterelor dionisiace, matroane respectabile, bărbați de toate rangurile și tineri de ambele sexe se dedau exceselor. Noaptea, în timpul ceremoniilor inițiatice, vinul și muzica dezlănțuiau pasiuni vinovate. Autoritățile se temeau de ravagiile produse de această pietate îndoielnică. Represiunea a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
1989! Ce altceva ar mai trebui să știe românii ca să înțeleagă cât de criminal a fost comunismul și ce fel de oameni alcătuiau brațul înarmat al regimului, Securitatea? De fapt, știu de ce anume au nevoie! De recunoașterea oficială a caracterului criminal al regimului comunist. Să avem, deci, răbdare să-și încheie treaba Comisia Tismăneanu și să-și pronunțe președintele condamnarea! Dorin Popa: De ce a stârnit atâtea discuții Comisia Tismăneanu, chiar printre oamenii de o incontestabilă autoritate morală? Liviu Antonesei: N-aș
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fără îndoială, instrumente de lucru pentru Comisie. Însă, acestea sunt lucruri normale, până la urmă. Ceea ce sare în ochi sunt atacurile la adresa Comisiei sosite din zona activist-securistă, deci din partea celor direct interesați ca adevărul să nu fie aflat și recunoașterea caracterului criminal al regimului comunist să nu se producă! În ciuda acestor discuții, unele de bună-credință, cele mai multe de evidentă rea-credință, sper că până la sfârșitul anului Comisia își va încheia misiunea, iar președintele va pronunța condamnarea oficială a comunismului și va cere scuze în numele
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
putea să le știm pe toate cele importante, avem nevoie doar de confirmarea lor oficială. E și situația cu caracterul regimului comunist în ansamblu. Nu cred că vreo persoană integră mintal se îndoiește de faptul că a fost un regim criminal ne trebuie condamnarea oficială numai ca să ne simțim liniștiți, să poată începe și societatea românească să se normalizeze, ca să zic așa. Dorin Popa: Stelian Tănase insistă, în același articol, că vor scăpa definitiv de problema dosarelor cei care scapă acum
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
multe puncte de vedere Dorin Popa: Președintele Traian Băsescu, personal, te-a in-vitat la sesiunea camerelor reunite ale Parlamentului, din 18 decembrie 2006, unde va face o declarație oficială de condamnare a regimului comunist din România ca "fiind nelegitim și criminal", cum s-a exprimat domnia sa, în scrisoarea către tine. Ce va aduce românilor această Declarație? Liviu Antonesei: Președintele a avut, într-adevăr, amabilitatea să mă invite la sesiunea camerelor reunite ale Parlamentului din 18 decembrie în care, în urma Raportului Comisiei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tine. Ce va aduce românilor această Declarație? Liviu Antonesei: Președintele a avut, într-adevăr, amabilitatea să mă invite la sesiunea camerelor reunite ale Parlamentului din 18 decembrie în care, în urma Raportului Comisiei Tismăneanu, va condamna regimul comunist ca "nelegitim și criminal" și va cere scuze poporului român pentru crimele comise de acel regim asupra sa. Din păcate, nu voi putea da curs invitației, întrucât de pe 16 decembrie voi fi la Cracovia, dar ceva se potrivește, totuși. Pe 19, voi avea o
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un spațiu negativ, să se înconjoare cu distopie. Huxley vede apogeul fatal al tehnicii sau apocalipsa atomică (Brave New World, Ape and Essence), Orwell își ucide eroii într-un comunism generalizat la întreaga omenire (1984), Burgess acoperă Londra cu adolescenți criminali care vorbesc pe jumătate rusește (A Clockwork Orange), Lessing vede absurdul protestului anticapitalist (The Good Terrorist) ori moartea civilizației (The Memoirs of a Survivor), Gray se zbate prins în lațul îmbătrânirii (Lanark), Ishiguro trăiește spaima memoriei pierdute (The Unconsoled). Unii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în carte acesta fiind văzut ca viitorul lui). Cartea începe cu o viață în care sexul nu are nicio urmă de sentiment. Eul interior nu încetează a se minuna. Ochiul acesta interior e tânăr și dornic de afecțiune. Trupul doctorului criminal e epuizat. Sexul e pentru el un act mecanic. Lectorul e dezgustat de lipsa lui de sensibilitate. Retrospectiv, trecutul eroului (viitorul lui literar) e de înțeles odată ce-i aflăm viitorul (trecutul real). Regrupăm incidentele după logica proprie lecturii (derularea firească
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar putea repeta: Plecăm iar, pe câmp. Odilo Unverdorben și inima lui deschisă. Iar eu înăuntrul ei, eu, cel venit într-un moment rău ales prea curând ori mult prea târziu. (p. 173) Eul interior părăsește trupul detestat al doctorului criminal care devine cetățean american. Trecutul redevine trecut. Ultimele cuvinte ale romanului numesc timpul nepotrivit". E cea mai bună etichetă pentru săgeata timpului, care, în acest roman, e îndreptată în sensul opus celui real. Săgeata aceasta rănește lectorul, nu pe erou
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zi în locul spontaneității. Cumplită uniformizare. O adevărată poliție a minții. De aici la fanatism e un pas. Spaima lui Lessing de fanatism e probabil cea mai mare deschidere a spiritului ei. "Mi-e groază de religie. Mă înfioară înclinația ei criminală", spune ea undeva. Și, în altă parte, " Oamenii ar trebui să gândească înainte să se pună pe urlat lozinci". Toată această groază de fanatism ne readuce în final în ce-o privește pe Lessing la nemărturisita rușine de alegerea ei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în piesele antice sau moderne, există multe personaje "rele, sau vicioase, sau pătate de vreo slăbiciune care se potrivește prost cu virtutea". După părerea lui Corneille, Aristotel denumește prin asta, "un caracter strălucit și înălțat printr-o obișnuință virtuoasă, sau criminală, după cum este ea specifică și potrivită cu persoana pe care o introducem". Corneille, ca și Aristotel, acordă o mare importanță acestei "bunătăți" a trăsăturilor de comportament pe care numeroși teoreticieni ai clasicismului o interpretează în mod eronat sau o trec
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Aristotel asupra chestiunii greșelii tragice, ei înlătură totuși, vom vedea, un număr oarecare de configurații pe care acesta le consideră susceptibile să creeze pateticul. Spre deosebire de tragedia greacă în care cel care acționează poate ignora identitatea victimei sale, un act criminal, înfăptuit în necunoștință de cauză, nu este admisibil în epoca clasică. Corneille contestă vinovăția pe care Aristotel i-o atribuie lui Oedip. Acesta nu este vinovat în ochii lui, fiindcă își omoară tatăl fără să-l cunoască și pentru că nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra lui efectele despre care tocmai vorbeam." (Discurs despre Tragedie) Cazul omului foarte virtuos care este persecutat "din ordinele altuia care nu (este) destul de rău ca să atragă prea multă indignare asupra lui și care arată mai mult slăbiciune, decât atitudine criminală în persecuția pe care o efectuează" este și el demn să figureze în universul tragic. Corneille îl realizează în Polyeucte. Felix, carierist slab și fricos, își trimite ginerele la moarte fără să fie neapărat cu adevărat rău. Este demn de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este cea dintre trup și suflet. Voievodul Brâncoveanu este capabil să se ridice spiritual deasupra suferinței pierderii rangului, prin mazilire, a propriilor copii și chiar a propriei vieți la capătul unei Îndelungi torturi, domnitorul fiind jupuit de viu de către turcii criminali. În primele șase versuri ni se oferă câteva informații referitoare la personajul principal, despre care aflăm că era ,,Boier vechi și domn creștin". Este invocat totodată și motivul principal datorită căruia el stârnește mânia sultanului, despre celelalte luând cunoștință din
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
se exercita În numele șefului statului, dar fără amestecul său, de către magistrați pe care Îi numea domnitorul, dar care nu putea interveni În gestionarea justiției. Cu toate acestea, i se conferea dreptul de a grația și de a comuta, În materie criminală, pedepsele. Prerogative importante avea și În calitate de comandant al armatei pentru ambele principate: desemna inspectorii generali și numea comandantul șef al oștirii <ref id="5">5 Constantin C. Giurescu, Viața și opera lui Cuza Vodă, București, 1966, p. 42-45. </ref>. După cum
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Stonehenge. În funcție de regiuni și climă, se remarcă sanctuarele apelor, În sud (puțurile sacre din Sardinia construcțiilor conice preistorice etc.), și jertfele umane din turbăriile nordice. Mai exact, sacrificiile sau execuțiile punitive care constau din aruncarea cadavrelor În mlaștini pentru ca spiritele criminale să nu Întineze pământul bun: credința În supraviețuirea sufletelor ca fantasme și stafii a rămas multă vreme familiară În Europa nordică. Aceste practici coexistă În Danemarca alături de depunerea armelor și a obiectelor de lux În lacuri și izvoare, fiind legate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
21. Pe tot parcursul neutralității, Iorga și-a redus activitatea din cadrul Partidului Naționalist Democrat pentru a asigura "unitatea națională". Așa cum explica mai tîrziu: "A face politică într-un astfel de moment părea să nu fie nimic altceva decît un act criminal, întrucît toate forțele trebuiau să fie folosite pentru un ultim efort disperat de apărare"22. Relațiile lui Iorga cu A. C. Cuza s-au deteriorat și mai mult după ce acesta din urmă l-a atacat pe Iorga în cadrul Adunării Partidului Naționalist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Béla Kun (mulți din ai cărui lideri fuseseră studenții profesorului Jászi), care îl tolera; dar regimul lui Horthy intenționa să-l asasineze. Jászi a scos în evidență faptul că regimul Ungariei din vremea aceea punea la cale un antisemitism criminal împotriva evreilor mărunți, în vreme ce evreimea capitalistă era chiar stîlpul de sprijin al regimului. Bandele de teroriști erau atotputernice și propagau un revizionism iresponsabil. Dominația lor ducea Ungaria la pieire. Jászi i-a cerut lui Iorga să intervină pe lîngă francezi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în atitudinea adoptată de el împotriva lui Hitler sau a lui Stalin. Putea accepta autonomia culturală a ungurilor (în cadrul României Mari, firește), putea fi de acord cu asimilarea evreilor, dar nazismul și comunismul sponsorizat de ruși erau pentru Iorga doctrine criminale îndreptate împotriva României și a restului omenirii. Iorga nu a oscilat niciodată nici în atitudinea sa îndreptată împotriva curentelor moderne din artă (mai ales din literatură). Aceste contradicții vor deveni cauza cîtorva dintre "salturile (lui) mortale" cele mai patetice din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gestul patriotic" al studenților care i s-au alăturat lui Carol în 1940, citînd textul: "Nu este nevoie să vorbim despre Legiune... regele îi va primi pe fiii săi risipitori". Apoi îl cita pe Prundeni în noua lui postură: "Statul criminal s-a prăbușit..., pe ruinele lui se înalță Statul Legionar". Sau: "Cămășile Verzi înseamnă disciplină..., sub aceste cămăși vibrează dragostea de țară, iar (dragostea aceasta) este împlinită de sentimentele față de națiunea noastră". Urmează alte citate, în care Prundeni preamărește "martiriul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
normalizarea” păcii, a optimismului și prosperității - toate acestea pledau pentru o reacție hiperbolică. Vindecarea Europei era un „miracol”. Europa „postnațională” Învățase lecțiile amare ale istoriei recente. Un continent pașnic și senin se ridicase, asemenea păsării Phoenix, din cenușa propriului trecut criminal (și sinucigaș). Ca multe alte mituri, și această povestire agreabilă despre Europa din cea de-a doua jumătate a secolului XX conține un sâmbure de adevăr. Dar omite numeroase lucruri. Europa de Est (de la granița austriacă la munții Ural, de la Tirana la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmă fiind executați 486 - ultimii În iunie 1951, În Închisoarea Landsberg, pe fondul unor zgomotoase apeluri germane la clemență. Germanii nu puteau fi pedepsiți pentru simplul fapt că fuseseră naziști, deși Nürnberg hotărâse că Partidul Nazist a fost o organizație criminală. Era vorba de prea mulți oameni, iar argumentele Împotriva vinii colective au prevalat. În orice caz, nu era clar ce urma să se Întâmple dacă milioane de oameni erau găsiți vinovați În acest fel. Responsabilitatea liderilor naziști era Însă clară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și morală a populației germane. Mulți le priveau cu ostilitate, ca pe o mostră de „dreptate a Învingătorului” - și exact asta și erau. În același timp, erau procesele reale ale unor criminali cât se poate de adevărați, pentru un comportament criminal ce putea fi dovedit și, ca atare, au creat un precedent vital pentru jurisprudența internațională În deceniile următoare. Procesele și investigațiile Întreprinse din 1945 până În 1948 (când Comisia pentru Crime de Război a Națiunilor Unite a fost desființată) au furnizat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
știa prea bine ce se Întâmplase. La numai șase săptămâni după Înfrângerea țării sale, Walter Ulbricht, viitor lider al Republicii Democrate Germane, afirma la Berlin În fața reprezentanților Partidului Comunist German: „Tragedia poporului german e că s-a supus unei bande criminale... Clasa muncitoare și populația producătoare din Germania au picat testul istoriei”. Adenauer și majoritatea politicienilor din Germania de Vest nu mergeau atât de departe, cel puțin nu În public. Dar pe Ulbricht, ca și pe șefii lui sovietici, Îl interesa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]