5,794 matches
-
Banatului. În 1889 a fost redeschis pentru public. La începutul ultimului deceniu al secolului XIX, muzeul avea următoarele colecții: de arheologie și istorie veche, pinacotecă, științele naturii, bibliotecă și arhivă. În 1892 s-a decis constituirea unei secții de artă decorativă. Anul 1893 a însemnat pentru secția de istorie momentul declanșării unor săpături arheologice de specialitate, ce au continuat de-a lungul deceniilor următoare. În anul 1896 Muzeul Banatului a participat la expoziția universală de la Budapesta cu mai multe obiecte, câștigând
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
nobiliare romane; 1.5. “Pomul de fier” după care, la comanda Primăriei Timișoara, s-a executat și o copie care este expusă permanent, într-o nișă a unei clădiri, pe strada Carol Telbisz. "2. Ceramică, sticlă, porțelan și metal - arta decorativa" pentru Muzeul Național Peleș și Muzeul Național de Arta a României din București, precum și arme din colecția Muzeul National Peleș. "3. Textile (istorice, etnografice, religioase)," printre care menționăm “Steagul Reg. 1 Voluntari” participant la Marea Unire de la Alba Iulia, broderii
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
nesmălțuite se lustruiesc cu piatră", având corespondență numai în ceramică neagră din nordul Moldovei. Ceramică de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime. Formă vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramică se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor române. Ceramică de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
se leagă de tipul cuptoarelor române. Ceramică de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare, oale la găluște, blide, fideaua. Acestea erau lustruite cu piatră efectul decorativ fiind dat de vărgile în zig-zag și liniile vălurite, de culoare bruna obținută prin pisarea unui anume fel de piatră, si pictate cu pensula. Acest tip de ceramică se făcea pînă pe la jumatatea secolului XX în mai multe centre de pe
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
Tilișca (în dialectul săsesc "Teliska", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Localitatea este caracterizată prin case de lemn, înălțate pe postamente de piatră, prin bogăția țesăturilor decorative din interiorul acestora, prin ceramică și prin icoanele pictate pe sticlă. Tilișca devine un loc atractiv pentru turiști, întrucât se construiesc tot mai multe pensiuni. O veche tradiție a tilișcanilor este prelucrarea pieilor și a lânii, ocupații care continuă să
Tilișca, Sibiu () [Corola-website/Science/301748_a_303077]
-
arcului gotic. Interiorul bisericii urmează stilul bisericilor protestante decorația fiind minimă. Din anul 1731 datează câteva bănci donate de către Bánfi Eva. Altarul era construită din cărămidă și datează din anul 1837, ea este dărâmată și schimbată în 1951, vechea pătură decorativă de pe altar datează din 1889 ea fiind donata de către Korondi Mária, însă ea este schimbată în anul 1935 de către Asociația Femeilor Reformați din Periș. Masă Domnului datează din anul 1806 fiind donata de către Imreh Therézia însă și ea este schimbată
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
o valoare artistică remarcabilă ce denotă măiestria celor care le-au lucrat. Privit în ansamblul său, portul popular din Somușca se integrează costumului tradițional românesc. Costumul popular de aici iese în evidență prin cromatica specifică, prin gama largă de motive decorative, toate acestea fiind rodul unei fantezii deosebite a creatorilor populari. Ocupația de bază a locuitorilor catolici din Somușca a fost și este agricultura. Creșterea vitelor constituie o altă îndeletnicire importantă pentru locuitorii din zonă, aceștia mai practicînd și o serie
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
și ea specifică, în sensul că ceara topită nu se așterne direct pe suprafața oului alb, ci în prealabil acesta se vopsește în roșu și abia după aceea se scrie cu ceară pe oul astfel vopsit în culoarea roșie. Motivele decorative sunt evidențiate de asemenea într-un mod particular, în sensul în care de pe ouă se îndepărtează culoarea și nu ceara, ca în alte locuri din țară, prin intermediul „borșului” care înlătură culoarea roșie lăsând vizibile modelele de ceară conturate în relief
Somușca, Bacău () [Corola-website/Science/300701_a_302030]
-
de săteni, în memoria eroilor români din Primul Război Mondial. Monumentul, în formă de piramidă, are la bază un postament, fiind realizat din piatră și beton. În vârful obeliscului se află o cruce, acest însemn fiind regăsit și ca element decorativ, pe fațada monumentului. Împrejmuirea operei comemorative s-a făcut cu stâlpi de beton, uniți cu lanțuri. Înscrisurile de pe monument au fost distruse de autoritățile hortiste, în 1940, dar au fost refăcute în anul 1969, când obeliscul a fost restaurat. În
Coasta, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300872_a_302201]
-
cu raza de 5m despărțit de naos prin catapeteasmă și înălțat cu o treaptă, iar în partea de răsărit prevăzut cu o fereastră de aceeași formă și dimensiuni ca și cea din naos. Biserica este în general lipsită de elemente decorative. Nu se cunoaște numele arhitectului care a făcut planul acestei construcții. Scheletul catapetesmei este din lemn de tei, făcut pentru trei rânduri de icoane și portal. Catapeteasma este făcută înaintea de anul 1800 și se presupune că este de aceeași
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]
-
pe fundație și soclu de piatră, în partea răsăriteană socului se ridică la 1,5m. Acoperișul în șarpantă, coama țuguiată, cu poalele strașinei prelungite în afară la 1,5m pentru apărarea pereților. Deasupra neaoșului se înalță o turlă de lemn decorativă. Biserica, deși construită în 1802, face parte din tipul bisericilor moldovenești construite din lemn, dinaintea epocii decadente. Intrarea în biserică se face prin partea de miazăzi. Pridvorul este lucrat din bârne de stejar, ușa de la intrare lucrată din lemn de
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
sicilieni. Ca atare, în jurul anilor 1730, stilul baroc sicilian devine distinct, atingând ulterior un apogeu, pentru ca mai târziu, în jurul anilor 1780, să fie treptat înlocuit de noul și mai atrăgătorul stil al mișcării artistice cunoscută ca neoclasicism. Barocul sicilian, extrem de decorativ și fastuos, a durat în perioada sa de maturitate nici 50 de ani, reflectând în chip firesc ordinea politică și socială a Siciliei a epocii respective, când insula s-a aflat sub dominație spaniolă, fiind guvernată de o aristocrație extravagantă
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
cu paie, din secolul 18, amplasată în spatele școlii noi în 1987. Tradiția orală susține că în această casă s-a ținut slujbă în timpul ridicării biserici de lemn de la 1773. Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcției, motivelor decorative din portalul ușii interioare, din cadrele ferestrelor, și din stâlpii târnațului. Valoarea ei derivă și din faptul că este una din ultimele case cu paie rămase martor, fiind reprezentativă pentru toată regiunea de sub Meseș. Casa și teascul de vin de
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
până la începutul secolului al XIX-lea. Fondat ca muzeu de pictură și sculptură, ""el Prado"" conține de asemenea o importantă colecție de peste 5.000 de desene, 2.000 de afișe, 1.000 de monede și aproape 2.000 de obiecte decorative și lucrări de artă. Sculptura este reprezentată prin peste 700 de lucrări și printr-un număr mai mic de fragmente sculpturale. Superba galerie de tablouri (8.600 de picturi) este factorul care îi conferă muzeului renumele internațional. Indiscutabil, în Prado
Muzeul Prado () [Corola-website/Science/298590_a_299919]
-
culori a celor aproximativ 110 covoare orientale expuse. Chiar și un necunoscător ar fi impresionat de mulțimea de nunațe și modele a acestui decor neobișnuit, în vreme ce expertul va fi fascinat. În toate țările din răsărit, covoarele erau folosite în scop decorativ sau ca simbol al statului în primărie și în biserici, unde se decorau stranele și locurile patricienilor și ale conducătorilor breslelor. Ca să încapă în stranele înguste ele se tăiau adesea pe lungime, ceea ce demosntra că nu erau apreciate în mod
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
Jaya. Scuturi, bărci,sulițe, tobe și obiectele de zi cu zi sunt sculptate aici, dar cele mai distinctive sunt "mbis", pari sculptați în lemn, aripa deschisă din vârful acestora reprezintă puterea și fertilitatea. Sculptură are de asemenea și o functie decorativă. În Kalimantan se sculptează cărucioare pentru copii, iar în Timor, sunt cele mai frumoase uși sculptate. În Băli se găsesc cele mai frumoase sculpturi din Indonezia, ușile templelor și statuile, panouri sculptate, sacre în cosmologia balineză. Cel mai important centru
Arta și cultura Indoneziei () [Corola-website/Science/299538_a_300867]
-
o compoziție unitară, cu Fecioara stând așezată într-o logie cu coloane, în interiorul unei grădini. Un exemplu important, în care artistul a adus modificări semnificative, spre deosebire de primele picturi având această temă, Fra Angelico a renunțat la stilul gotic, care era decorativ și plat, nu printr-o intervenție divină, ci înțelegând și deprinzând noua abordare științifică a artei. Buna Vestire a fost un element important în arta florentină, dar mai ales, în credința dominicană. Aceasta e probabil cea mai renumită dintre toate
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
se potrivesc cu cele ale mănăstirii, în timp ce scena e luminată dinspre est, deoarece Buna Vestire, conform tradiției, s-a petrecut în zori. Fecioara Maria e pictată într-o chilie cu pereți simpli, albi, iar nu într-o casă. Unicul element decorativ este o coloană, care este ascunsă aproape în totalitate de aripile arhanghelului. Într-o parte, Sfântul Petru Martirul observă evenimentul. SIMBOLURI existente în pictură: Adam și Eva Dumnezeu sau profet? Un portret sculptat apare într-un medalion, chiar deasupra coloanei
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
jos, spre scenă. Personajul a fost considerat de unii Dumnezeu Tatăl, iar de alții- profetul Isaia din Vechiul Testament, cel care a profețit nașterea unui copil dintr-o fecioară. Aripi angelice Arhanghelul și Fecioara Maria Înăuntru și afară Mâinile încrucișate Scaunul decorativ Biograful din secolul al XVI- lea spune despre Fra Angelico: „Este cu neputință să reverși prea multe laude asupra acestui sfânt părinte, care era atât de modest și umil în toate cele ce făcea și spunea și ale cărui picturi
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
ul este o țesătura din în, mătase sau bumbac, imprimata cu un desen colorat, executat deobicei manual, prin diverse tehnici specifice picturii pe pânză. ul este deasemenea unul din genurile artei decorative. Tehnică și arta baticului sunt originare din nordul Indiei, Malaysia și Indonezia. Au fost introduse în Europa de olandezi (sec. XVI). Baticul a devenit mai apoi o tehnică de exprimare curentă în artele decorative (inclusiv în design-ul vestimentar) dar
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
este deasemenea unul din genurile artei decorative. Tehnică și arta baticului sunt originare din nordul Indiei, Malaysia și Indonezia. Au fost introduse în Europa de olandezi (sec. XVI). Baticul a devenit mai apoi o tehnică de exprimare curentă în artele decorative (inclusiv în design-ul vestimentar) dar și în arta populară, fiind astăzi, în variantele ei simplificate, chiar și un procedeu casnic. "Batik" (cuvânt indonezian pronunțat ) definește tehnică indoneziana de aplicare a unor substanțe rezistente la apă (ceară sau pastă de
Batic () [Corola-website/Science/299605_a_300934]
-
Astfel dulapurile, rafturile, scaunele, mesele, birourile, paturile, canapelele, etc. sunt diferite piese de mobilier, având diferite funcții specifice. ul poate fi nu numai un produs pur funcțional, dar și un produs de design artistic, fiind considerat o formă de artă decorativă. În acest caz valoarea acestor tipuri de piese de mobilier depășește cu mult valoarea obișnuită a unor piese de mobilier ce sunt doar funcționale. Mobilierul poate avea adesea și funcții culturale, simbolice sau religioase specifice. Mobilierul, în combinații cu alte
Mobilier () [Corola-website/Science/299649_a_300978]
-
mobilier ce sunt doar funcționale. Mobilierul poate avea adesea și funcții culturale, simbolice sau religioase specifice. Mobilierul, în combinații cu alte obiecte funcționale, așa cum ar fi corpuri de iluminat, perdele, covoare sau ceasuri de perete, respectiv în combinație cu obiecte decorative și artistice, așa cum ar fi picturi, gravuri, sculpturi etc., contribuie la realizarea spațiilor interioare ambientale, conferind „"practicalitate"” (?), confort, intimitate și generând nota personală a celor ce locuiesc habitatul respectiv. Multe piese de mobilier conțin sertare, uși și rafturi. O persoană
Mobilier () [Corola-website/Science/299649_a_300978]
-
Baraschi au dăltuit fiecare câte o reprezentare simbolică a "Victoriei". Amplasate identic pe fațada de nord se găsesc alegoriile "Bărbăție" de Ion Jalea și "Credință" de Constantin Baraschi, precum și alte două "Victorii" create de Cornel Medrea și Dimitrie Onofrei. Lucrările decorative de la vechiul Arc de Triumf, realizate în 1922 de sculptorul Dumitru Mățăoanu, nu au mai fost folosite la refacerea definitivă a Arcului de Triumf. Populația, și cu precădere numeroasele asociații și societăți ale foștilor combatanți din primul război mondial, a
Arcul de Triumf din București () [Corola-website/Science/299812_a_301141]
-
fiind doar în spectacolele folclorice pentru sublinierea specificului local. Mijlocul, femeile și-l înfășoară cu cingătoare tricolor, țesută în război, lată de cca 8-10 cm. Iarna, femeile îmbracă cojoace muierești, lungi până către genunchi, confecționate din piei de oaie. Partea decorativă, realizată sub formă de "flori de cojoc" este plasată pe părțile expuse vederii: în față pe cei doi piepți și pe clinii dispuși lateral. Cojoacele se poartă întotdeauna cu cârpe groase de lână. Pe vreme friguroasă sau ploioasă, femeile poartă
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]