6,479 matches
-
ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
slavonism formal, rezidual, persistă sub forma alfabetului chirilic, care va fi revizuit și finalmente înlocuit de cel latin doar în 1862. Doar după acest jalon cronologic poate fi consfințită "biruința" finală și ireversibilă a limbii române asupra slavonismului. 2 Momentul desăvârșirii etnogenezei românilor variază sălbatic, însă majoritatea opiniilor converg înspre a vedea procesul ca încheiat după depunerea "adstratului" slav peste sinteza deja formată între "substratul" geto-dac și "stratul" roman. Spre exemplu, F. Constantiniu (2011, p. 59) situează temporal definitivarea etnogenezei românilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înseamnă, desigur, că o oarecare reprezentativitate sociologică nu ar fi de dorit și nu ar fi necesară. Dimpotrivă, unele voci nu vor fi auzite și unele interese nu vor fi luate în considerare atunci cînd dintr-o adunare lipsesc cu desăvîrșire reprezentanții acelor voci și acelor interese. Avantajul, deci, este că va deveni comod pentru partide și pentru candidați să reprezinte acele interese și să dea cuvîntul acelor alegători ori de cîte ori interesele alegătorilor au relevanță politică, și într-o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
despre trecut, unde să se lupte sau chiar să se reconcilieze. Nu avem destulă toleranță pentru a accepta varianta celuilalt, pentru a o întelege ca legitimă și a o confrunta cu a noastră, fără a încerca s-o anulăm cu desăvârșire. Este o nevoie să scăpăm de încrâncenare și de un angajament prea ideologizat sau prea emoționalizat față de comunism pentru ca societatea să poată face o gestiune normală a trecutului. Societatea civilă a fost absorbită de tentațiile politicului, iar marile trusturi de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și buni administratori ai activităților economice etc. Dinastia Zhou cu cele opt veacuri la putere se înscrie în istoria poporului chinez ca o etapă de mare valoare și însemnătate, atât pentru dezvoltarea economică și socială a țării, cât și pentru desăvârșirea culturii sale, perfecționărea instituțiilor politice, a standardelor sale morale, a principiilor și ordinii în societate și în viața politică, constituindu-se în epoca clasică a civilizației chineze; în timpul său s-a înregistrat prima dată exactă a istoriei Chinei anul 841
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
armele de foc, folosite în China în sec. XIII, în timpul luptelor între statele Song și de armatele mongole în Europa, pentru prima oară în anul 1241, la bătălia de la Sajo. Istoriografia chineză consideră ca latură pozitivă a dinastiei mongole Yuan desăvârșirea actului de unificare a întregului teritoriu chinez, în care era cuprinsă nu doar naționalitatea Han majoritară, ci toate naționalitățile și etniile care compun în prezent marea familie a locuitorilor Chinei, circumscriind pentru prima dată întinderea granițelor Chinei moderne, act care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
dinastiei Ming, care și-a încheiat domnia după 246 de ani. Dinastia Qing a fost ultima din șirul dinastiilor care s-au succedat timp de trei mii de ani în istoria Chinei. Cea mai importantă realizare a acesteia a fost desăvârșirea procesului de formare a națiunii chineze și configurarea granițelor Chinei contemporane. A lichidat adepții dinastiei Ming și a impus prin foc și sabie dominația manciuriană, a consolidat puterea imperială și a întărit administrația centrală. Împărații dinastiei Qing au instaurat, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
bine de două sute de ani și a decis să-și reconsidere atitudinea față de europeni, să depășească dramaticele consecințe ale unui militarism dur și să supraviețuiască dezastrului nuclear de la finalul celui de al Doilea Război Mondial 36. Samuraiul, modelul suprem al desăvârșirii japoneze, a răzbătut dincolo de trecutul plin de cruzime, sânge și sacrificiu, rămânând unul din miturile intangibile ale tradiției japoneze, suferind mai ales un plus de lumină spre libertate și rodnicie pentru a risipi norii și a readuce zorile în Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pot fi socotite altele, la fel de nobile: adevărul, dreptatea, corectitudinea, justiția etc., reprezentând același lucru: scop al diverselor acte umane. Ipostaze ale scopului actelor umane fiind, ele se sprijină, toate, pe același "susținător" ("subiect"): ființarea umană, și tind către același sens: desăvârșirea (finalitatea) activităților omului. Pentru discursul ce se anunță aici, identitatea (parțială) dintre bine și frumos, virtute și adevăr etc., ori dintre acestea și alte ipostaze ale scopului actelor umane socotite astfel în fel de fel de împrejurări, precum și diferența lor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este logos; e drept, "de-naturat". Adepții formalismelor de tot felul pretind că tocmai datorită formalizării sale gândirea este purificată de orice particularism, că orice balast "obiectualist" este îndepărtat, iar gândirea, pură schemă logică, s-ar desăvârși. Se întâmplă aceasta, dar desăvârșirea nu este a gândirii, facultate omenească îndrituită să "cunoască" logos-ul, adică pe sine în propriul fapt-de-a-fi, căci este ea însăși logos, ci numai a "formei" acestuia, a aspectului său formal. Îi lipsesc formalismului până la urmă, schemelor pure ale gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
empiric". Este, apoi, obiectul în existența empirică determinată mai general, schematic, în felul acesta obiectul căpătând accent temporal (fiind, altfel spus, și mai mult timp decât în faza anterioară; fiind mai mult timp în sensul că era timp, iar o desăvârșire a condiției sale înseamnă, desigur, un spor al corespondenței dintre existența și esența sa, exclusiv fenomenală). Și este, în final, obiectul ca fenomen în natură: existență determinată. Aceste două sensuri nu pot fi discriminate radical decât printr-o analiză care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anumită condiție. Presupunând toate elementele aspectului formal, aspectul alethic trece și el sub condiționarea logos-ului. Numai că acesta rămâne în trecut, pentru ambele aspecte, adică, finalmente, și pentru judicativul constitutiv "în formare", pentru dictatura judicativului; fără a lipsi cu desăvârșire "sensurile" logos-ului (cel formal, el însuși "actualizat" prin judicativ, nu poate lipsi), dar și fără ca acestea să fie implicate aici direct; în fapt, el nu mai operează, dar își menține anumite sensuri în orice obiect constituit judicativ. Tocmai datorită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la viitor, la trecutul său (esențial), la prezent, ci fiindcă timpul însuși asemenea unui copil care se joacă, potrivit "metaforei" heraclitiene intră într-o relație cu sine: timpul ca timp raportat la timpul-ca-timp. Este adevărat că timpul însuși sporește până la desăvârșire prin această întâmplare și că el, fiind oricând o ființare, prinde în jocul său ființarea determinată, iar ființarea conștientă întotdeauna de față la petrecerea acestui eveniment înțelege ceea ce se întâmplă, înțelegându-se pe sine. Participarea ființării conștiente la timporizarea întru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate fi sesizată și trebuie acceptată în ordinea reducției pentru reflexivitate; dar în aceasta, posibilă prin prezentuirea care cheamă trecutul, "lucrează" deja timpul. Tocmai de aceea, timpul este ceea-ce-este ființarea conștientă, iar "lucrarea" acestuia, prin prezentuirea care îngăduie, întru propria desăvârșire, și chemarea trecutului și survenirea viitorului, constituie principiul ființării conștiente (reflexive și deschise). Am putea numi mai simplu acest principiu, prezentuire universală. A fi principiu nu înseamnă doar a fi la început, ci și a însoți ceea ce își capătă începutul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drum vechi de cînd lumea și la fel de bine întreținut ca și acum două mii de ani. Dinspre satul Miorcani un punctuleț, nu mai mare decît o părere, dădea impresia că se mișcă pe acel drum înspre satul Mitoc. Drumul era cu desăvîrșire pustiu și nori grei, burduhănoși, defilau amenințători dinspre vest spre est, urmînd parcă fidel bătrînul martor a fel de fel de întîmplări care au avut neșansa să nu fie menționate în istoria acelor locuri. Cînd în anul 711 Tariq Ibn-Ziyad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care au plătit prețurile cerute de bandiții jefuitori din Cruciadă. Orașul Liège avea nenumărate piese de o frumusețe rară, similară vremurilor mărețe ale Constantinopolului și m-am simțit mîndru de Europa. Poate că nu eram chiar la același nivel de desăvîrșire, dar nu aveam de ce să ne simțim primitivii acelor vremuri. Am văzut un vas mare din bronz, folosit pentru botez. Era datat prin 1045, înaintea Marii Schisme și părea făcut de o mînă divină. Greutatea acelui vas era de peste 250
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Am aprins focul în șemineu, ca să creez un pic de atmosferă..., se scuză avocatul. Ați reușit pe deplin, răspund înțepat inexplicabil. Ce șemineu! Marmora luase forme și contururi divine. Nici chiar timpul n-a reușit să-i știrbească noblețea și desăvîrșirea. Azi nu mai găsești așa ceva... Poate că nu mai sîntem demni de așa ceva... N-aveți dreptate. Omul a avut aceleași calități și aceleași defecte, dintotdeauna. Chiar a evoluat pozitiv în multe privințe. Sigur, aveți dreptate. Dar noi avem tendința de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
caracter pragmatic, așa cum îi stă bine unei fete cu picioarele pe pămînt. Dacă găinile sînt călcate, scăpăm la oușoare, gîndea fata. În gospodăriile țărănești găinile făceau ouă doar cînd iarna își lua tălpășița. În tot timpul iernii ouăle lipseau cu desăvîrșire. Odată ce se puneau cocoșii pe treabă, hrana celor care trudesc la pămînt se ameliora consistent. Ochiuri, scrob, jumări scăldate printre ouă prăjite, fursecuri și alte bunătăți făceau munca aceea de rob mai omenească. Rodica era singură acasă și atmosfera aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîteva ore, ocrotiți de grijulia Ingela. Vom admira, de pe splendida ei terasă, o mulțime de peisaje nemaiimaginate de nici un pictor, oricît de romantic ar fi el. Doar Dumnezeu crează perfecțiunea și omul nu poate decît să se pros terneze în fața desăvîrșirii operei Sale. Căci mare este minunea Creatorului. Micuța insulă Brännö Rödsten (Insula din piatră roșie a lui Branno) adăpostește vile cochete care adăpostesc la rîndul lor vreo șase sute de suflete. Ulițe asfaltate șerpuiesc pretutindeni, oamenii curioși aruncă priviri discrete spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și era chinuit că nu știa ce are de făcut, nu vedea "diamantul" din surplusul care îl învelea. Se ruga la puternicul Orula, zeul care prezice viitorul și care vindecă și repară toate infirmitățile, să-i lumineze calea către acea desăvîrșire pe care o văzuse, care-l fascinase și care îl îndemnase s-o nască. După ani și ani, señor Diaz-Quintanal Fernandez de Luz a reușit să dea naștere operei care l-a fascinat într-o clipă de pierdere a realității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
socoti un „model“, un ins care și-a făcut datoria. Tipul E: Căutarea de sine și construcția interioară. Ca și cei aparținând tipului C, ești preocupat de propria identitate, dar, spre deosebire de ei, nu reușita publică te interesează. Vrei să obții desăvârșirea lăuntrică, armonia și împlinirea alcătuirii tale de adâncime. Încerci să găsești și să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai șansa unei opțiuni
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru că, în acest domeniu, răspunsurile sunt, inevitabil, gata făcute, previzibile și, ca atare, nefolositoare. Poți întocmi oricând o listă validă de probleme nobile, care să definească fără rest ceea ce este „important“: problema sensului, a morții, a iubirii, a suferinței, a desăvârșirii de sine, a creativității. Acestea sunt, într-adevăr, probleme importante și e un fapt că vârtejul zilnic le marginalizează, le adumbrește, schimbând unghiurile și răsturnând proporțiile. Necazul e că toate aceste probleme întrunesc un soi de consens vid: toți admit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ne dăm bătuți, noi care doinim, jelim și învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate și cu un fel de sfătoșenie șugubeață, pastișând, fără har, stilul Petre țuțea. Ființa fragedă a credinței, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârșire din acest tip de vorbire. Vorbitorul nu „crede“. Știe. Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în sus un deget pedagogic, e ales de îngeri să ne dea curaj și înțelepciune. Nu e preferabil cheful
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de cunoaștere generică, un adevăr „obiectiv“, străin de ființa ta, un adevăr fără efecte palpabile asupra modului tău de a fi. Nu pura instrucție (înțeleasă ca strictă inventariere de informații, sau ca acrobație de concepte) era sensul căutării filozofice, ci desăvârșirea interioară, identificarea unei soluții de viață care să-ți garanteze libertatea, echilibrul lăuntric, împlinirea existențială, virtutea. Exercițiul cunoașterii avea sens câtă vreme el se putea converti în progres sufletesc. Cu alte cuvinte, cunoașterea trebuia nu doar să te învețe ceva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al unei minorități fascinate de micile ei dexterități analitice. Cine parcurge însă marile texte ale Antichității privind grija de sine simte, la un moment dat, că ceva lipsește. Chiar dacă predică eliberarea eului de registrul determinărilor contingente, „sculptarea“ sinelui în vederea unei desăvârșiri dătătoare de „măreție sufle tească“ și de noblețe iradiantă, înțelepciunea lumii greco romane suferă, de la o vreme, de un soi de inflație a eului. Preocuparea de sine riscă să instaureze, de jur împrejurul persoanei, un tot mai apăsător spațiu al singurătății. Sinele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]