6,141 matches
-
de aeraj, să las trenul să treacă, să închid ușa puțului, să alerg până prind din urmă ultimul vagonet și să sar în el din mers. De cele mai multe ori, mecanicul de pe locomotiva electrică cu care eram în tură îmi lăsa destul timp, așa că doar o dată sau de două ori am pierdut trenul și a trebuit să o iau în urma lui pe jos, singur pe toată distanța aia lungă. Un ritm atât de agitat miroase a trudă care te face să asuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
șchiopăta puțin de piciorul stâng. Un accident? Niciodată n-a vorbit despre asta. Sau poate că nu am fost eu atent, atunci când ea pomenea despre cauzele regretabile ale vizibilei ei nefericiri? Vorbea susurat, repede, precipitat, ca și când nu i-ar rămâne destul timp. Îmi închipui o față oval-lunguiață, ochi căprui apropiați, păr închis la culoare, neted. Fruntea tot mereu gânditoare, de aceea cutată. Era deșteaptă și știa să alcătuiască fraze construite logic. Mâinile pe care le flutura întruna reprezentau, pentru debitul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dispărute ale bătrânilor. După un an cu Julius Göbel, cu starostele calfelor, Korneff, cu cioplitorul în piatră Singer și mașina lui de punctat cu trei picioare, după supă de zarzavat de câte două ori pe săptămână și după ce o dusesem destul timp de funie pe capra de lapte Genoveva, ucenicul a considerat că trebuia să schimbe întreprinderea în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fulgentius. Nodul i-a fost făcut anume pentru o rezolvare rapidă într-un magazin pe nume Fotomaton. Bine ras și cu cărarea corect pieptănată, așa mă văd în lumina fotografului; o imagine care până la urmă nu spune nimic, ceea ce lasă destul loc interpretărilor. Aplecarea spre existențialism - sau spre ceea ce se înțelegea prin el - care ne încerca pe mine și pe cei ca mine era un articol importat din Franța, adaptat la condițiile ruinelor germane, care se putea purta ca mască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mare de pe Friedenauer Niedstraße, în plus un atelier în Merschdorf Wewelsfleth; ici atelierul micuț de pe insula daneză Møn din Marea Baltică, colo vechea clădire portugheză și, în final, grajdul din Behlendorf, cu scopul ca eu și numai eu să am asigurat destul spațiu pentru noi și noile nașteri frontale. O bună parte din material - ciment, plăci de beton, bolțari, cadrul de metal pentru oberliht și ușa, la care urma să ducă o scară exterioară de fier - provenea de pe șantiere nepăzite sau fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
decât să ne uităm. Mai mult n-am îndrăznit. Din cauză că tu veneai, protejată, din țarcul ocrotit care era Elveția, spaima era nouă pentru tine; a mea redeștepta o alta, prescrisă. Tipul de tanc îmi era cunoscut: T 34. Când văzuserăm destul am considerat necesar să plecăm. Violența ne înspăimânta. Să faci ceva, să arunci cu pietre în tancuri, ne reușea eventual în gând. Că doar noi aveam arta noastră. Aproape că ne era de ajuns. Astfel, am cumpărat un cort mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Bartók ori eram la cinema și vedeam filme franțuzești din anii ‘30, mama mea, departe, murea încet. Eram de față în timp ce, o dată în Est, o dată în Vest, aveau loc discuții în fața unui public scindat, căruia Războiul Rece îi oferea destul material exploziv, pe când iarna nu era nici din cale afară de aspră, nici blândă. De asemenea, pe când discuțiile în contradictoriu între Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
voci, eu rămân atașat de ele, numai de ele. Oricâte lucruri noi și foarte noi au apărut pe piață, nimic nu a putut să mă facă să le întorc spatele. Nici o mașină electrică și nici un computer nu m-a ispitit destul ca să poată să îndepărteze chiar și numai una dintre Olivetti-urile mele; după cum, pe de altă parte, nimeni nu a reușit să mă recicleze pe mine ca „fier vechi“. Când, pe la mijlocul anilor ‘70, în celelalte zone ale vieții mele fericirea căminului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nou elan... Așa am trăit de atunci înainte, de la pagină la pagină și între o carte și alta. Timp în care mi-am păstrat bogăția de personaje dinăuntru. Dar, ca să vorbesc despre asta, nu e destulă ceapă și nici chef destul. . Vers din drama Penthesilea Ă1808) a lui Heinrich von Kleist Ăn.r.) . Geldmacher înseamnă, în traducere, „falsificator de bani“. Ăn.r.) . 20 aprilie este data nașterii lui Adolf Hitler Ăn.r.) . Aluzie la două dintre romanele lui Johann Wolfgang von
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chestii-trestii, șozuri care d-acu le știe toți, ca recompensa care mi-au amendat-o când au confiscat tonele dă ton, sau poticneala care-am pătimit când cu ceferticatele dă răposare pentru Maffia Mică dân Rafaela. Ce vremuri, iera prea destul să clinchețesc din drăguțu dă claxon a lu Chandleru 6, ca să panaramez tot peisaju cu deșteptătoru pensionat și să mă râd de să-mi sară plombele dân gură În văzduh, de roiau mecanicii ca muștile pă peste tot, că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zile, stai liniștit, fără griji. Nici un soi de mâncăruri grele, tutun, sau alcool, cu excepția, la orele potrivite, a unui bun whiskie, Îmbuteliat În țara de bașină. Nu ceda nerăbdării. Nici vorbă de două luni, i-am răspuns. Una e prea destul. Ies de sub anestezie și sunt un nou cub. Aveți numărul de telefon și adresa mea: mai vorbim noi. Reveniți cel târziu vineri. La plecare, mi-a dăruit chiar În ușă o carte de vizită a doctorului Nemirovki, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Prima, mi-a atras atenția dă chilipirgiu creol două gagioale care seamănă ca surorile, da a mare ie pistruiată, că trage a morcoveață, iar a mică ie la fel, da pă brun și palid. Din când În când, un urs dăstul dă vânjos, care tre să le fie tata, Îmi arunca priviri foribunde, dă parcă io ieram vrun chibiț. N-am dat atenție și am vizionat atent toată ceata lu Pițigoi. Chiar de nu mă dă timpu afar dân casă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult efort. Astrofizicienii tind să se concentreze asupra universului exterior Îndepărtat ca o modalitate de evadare din realitatea propriilor lor vieți. Și, Întrucât În astrofizică nimic nu poate fi În cele din urmă dovedit... — ... Asta e absolut neadevărat, protestă Ted. — Destul! Ajunge! Îl Întrerupse Barnes, izbind cu pumnul În masă. Se lăsă o tăcere jenantă. Norman era Încă supărat, dar, În același timp, stânjenit. „Mi-a făcut-o Ted. Ce mai, mi-a făcut-o! Și a reușit În modul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă ne provoci vreun rău. Ție nu-ți pasă de situația noastră grea. Tu ești cel nepăsător, Jerry, nu noi. Tu. DESTUL. — Cred că nu va mai vorbi cu tine, Norman, spuse Harry. Este cu adevărat furios.. Apoi pe ecran apăru: AM SĂ VĂ OMOR PE TOȚI. Norman transpirase; Își șterse fruntea și Își Întoarse privirea de la cuvintele de pe ecran. — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știu. Cred că am visat. Beth ridică din umeri. — Poate că ai simțit podeaua vibrând din cauza pașilor mei. Oricum, mă bucur că te-ai hotărât să dormi. Aceeași privire cercetătoare, ca și cum ceva era În neregulă cu el. — N-ai dormit destul, Norman. — Nici unul dintre noi n-a dormit destul. — Dar mai ales tu. — Poate că ai dreptate. Fu nevoit să admită că se simțea mai bine acum că apucase să doarmă câteva ore. Zâmbi. — Ai mâncat tot ce era de mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
umeri. — Poate că ai simțit podeaua vibrând din cauza pașilor mei. Oricum, mă bucur că te-ai hotărât să dormi. Aceeași privire cercetătoare, ca și cum ceva era În neregulă cu el. — N-ai dormit destul, Norman. — Nici unul dintre noi n-a dormit destul. — Dar mai ales tu. — Poate că ai dreptate. Fu nevoit să admită că se simțea mai bine acum că apucase să doarmă câteva ore. Zâmbi. — Ai mâncat tot ce era de mâncat? — N-a mai rămas nimic de mâncare, Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sferă, cu multe ore În urmă, atunci undeva trebuia să existe o casetă care să-l arate În sas, singur, Îmbrăcându-se și apoi ieșind. Beth trebuia să-i arate acea bandă. Unde se afla banda? În submarin, bineînțeles. Trecuse destul timp de când fusese dusă pe submarin. Poate chiar Norman o dusese. Așadar, nu exista nici o dovadă obiectivă. — Norman, renunță. Te rog! Pentru binele nostru, al tuturor. Se gândi că poate avea dreptate. Era atât de sigură pe ea. Dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dureze? Treizeci de secunde? Un minut? Oare Își putea ține respirația atât de mult? Putea suporta frigul atâta vreme? Oricum ai să mori. Apoi se răzgândi: „Bătut În cap ce ești! Ții În mână o butelie de oxigen: ai avea destul aer, dacă n-ai sta ca blegul, făcându-ți tot felul de probleme. Mișcă-te!“ „Nu, Își spuse. Mai este ceva, ceva de care am uitat...“ Mișcă-te! Așa că Încetă să se mai gândească, Își făcu curaj și Învârti roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
asta mă bucură ca și cum suferința sa ar consuma un grăunte de ispășire. Chinul meu se prăvale în amintire ca avalanșele succesive. Pare a lăsa, tremurînd, loc pentru o naștere: o geană de speranță. „-Doare?”-întreabă Doctorul atingîndu-mi rănile. „-Nu doare destul”-îi răspund eu. „-Nu îndeajuns pentru cît aș merita.” Rîde ca de o copilărie. „-Ți s-a părut că ai un corp prea sănătos și te-ai răzbunat pe el pentru gîndirea ta bolnavă. Mare greșeală. Să crezi că poți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nemerniciei mele. Acum văd clar că Judecătorul n-a greșit. Văd cum am căutat, în loc de adevăr, dreptatea. „-Am rămas singur pentru că am vrut să ordonez lumea”-îi spun. „-Tu ești fericit că ți-ai păstrat măsura. E loc, în tine, destul ca să te poți apropia de oricine. Pe cînd eu... Ce poate fi mai groaznic decît doi oameni care se strîng în brațe cu disperare, se mîngîie și se unesc și nu se pot cunoaște niciodată? Cîndva, urmează, totuși, să crapi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de ceilalți.” „-Îți pare rău?”-întreabă vocea. „-Îmi pare rău, părinte. Singur știi cît.” Scriitorul V. Inutilul. Cuprins de regretul că timpul a alunecat ca apa peste insuficienta mea bunătate și putere de a iubi. Regretul că nu am fost destul. De loc în dragoste și nici măcar în suferință. Căci, oricît tărăboi am făcut despre mine, multă bucurie și sîngerare au trecut pe alături, iar mie nici că mi-a păsat. Inutil, dar, mă întreb cum de-am putut să mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
AL DESTINULUI Acum iubitule, dacă tot ne e dat să fim despărțiți în iarnă tragem zăpada peste noi, închidem ochii și visăm la zilele frumoase unde zborul unei păsări ne trezea dimineața și ne vorbea despre dragoste... Acum mi-e destul să mă hrănesc cu plecarea spre tine cu teama mea de frică și frig în care moartea nu vine decât din partea cerului. Tu mă bănuiești cosmică în inima lui Dumnezeu și în stabila vinovăție unde dinspre tine murisem din Eu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
răspuns înlăcrimată. Tata nu-l plăcuse niciodată pe James. Tata e singurul bărbat într-o casă de femei și tânjește după compania unui bărbat, după cineva cu care să discute despre fotbal și chestii de genul ăsta. James nu juca destul rugbi și știa prea multe despre gătit pentru gustul tatei. Nu conta că tata se ocupa de toate treburile gospodăriei. Gătitul era o chestie deosebită, treabă de muiere, cum zicea el. Dar ultimul lucru pe care și-l dorea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
această casă, că sunt neprețuite. Așa că acum înțelegeți de ce am fost așa de reținută când am primit oferta mamei legată de supă. Dar chestia minunată apropo de faptul că mama nu gătea și nici nu făcea menajul era că avea destul timp pentru lucrurile cu adevărat importante din viață. Mama urmărea, în medie, cam șase seriale siropoase pe zi și citea cam patru romane pe săptămână, așa că era plasată într-o poziție de expert atunci când venea vorba să le ofere sfaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urmărească programul la televizorașul din camera mamei. Când se ridicau, începând să se scurgă către ușă, mă năpusteam asupra lor: — Unde vă duceți? îi întrebam. Nu suportați nici măcar să stați în aceeași cameră cu mine, nu-i așa? Nu e destul că m-a părăsit bărbatul, dar ia închipuiți-vă cum mă simt când propria mea familie se poartă așa cu mine. Biata victimă rămânea țintuită în picioare, rușinându-se fiindcă vrusese să plece, dar nedorind nici să stea. Și urându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]