5,763 matches
-
însoțit turneul prin lume al „celor Trei Tenori”:Luciano Pavarotti, Plácido Domingo și José Carreras. Levine a dirijat prima oara Orchestră Simfonica Boston în aprilie 1972. Din 22 octombrie 2004 îndeplinește funcția de director muzical al acesteia, devenind cel dintâi dirijor născut în SUA, căruia i s-a încredințat acest post. La concertul festiv cu această ocazie a dirijat Simfonia celor 1000 de Mahler. De asemenea Levine a realizat un precedent deosebit prin conducerea simultană atât a principalului teatru de operă
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
de la Verbier în Elveția etc. Pe data pe 9 ianuarie 1997 își dă debutul la pupitrul Orchestrei Filarmonice din München care după moartea lui Sergiu Celibidache în 14 august 1996 era fără director muzical. În 1999 Levine accepta postul de dirijor șef al orchestrei, pe care îl va deține până în 2004. În această perioadă orchestră devine una dintre cele mai căutate orchestre din Germania cu pește 250.000 de spectatori, inclusiv 17.000 de abonați, pentru sezonul 2002/2003, sezon pentru
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
the Boston Symphony Orchestră Din anul 2005 Levine este și director muzical al Centrului de Muzică Tanglewood, o academie de vară a Orchestrei Simfonice din Boston. În acest cadru, dar nu numai, James Levine a încurajat talentele tinere din rândul dirijorilor, fiind, între altele, mentor muzical al unor șefi de orchestră că Marco Armiliato, James Conlon, John Keenan, Jens Georg Bachmann. Locuitor al Manhattan-ului, din 1971 partenera să de viață este manechina și fosta oboista Sue Thompson.
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
se numește o compoziție muzicală pentru un număr restrâns de instrumente, care a apărut odată cu Renașterea, ca formă a muzicii culte, și se execută fără dirijor. Conceptul de muzică de cameră a evoluat de-alungul timpului. În secolul al XVI-lea, termenul cuprindea toate lucrările muzicale laice ("da camera") spre a le deosebi de cele religioase ("da chiesa"). În secolul al XVII-lea, termenul "camera" însemna apartamentele
Muzică de cameră () [Corola-website/Science/318787_a_320116]
-
până în 2003 a fost membră a grupului folcloric “Liliacul” din Baia de Aramă. Începând din 2004, a participat la festivaluri de folclor, apoi au urmat participări în turnee și spectacole alături de interpreți consacrați, cu acompaniamentul unor orchestre de renume, sub bagheta unor dirijori de excepție și organizate de cunoscuți realizatori ai spectacolelor și emisiunilor de folclor din țara noastră. A continuat ca membră a ansamblului folcloric “Maria Lătărețu” al Școlii Populare de Artă din Tg.Jiu între anii 2005 și 2007. Un pas
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
din Târgu Jiu, ansamblu în care își găsește și acum, împlinirea profesională ca interpretă de muzică populară. În 2007 a realizat primul album muzical, “Floare pe munte crescui“, cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Marcel Parnica. În 2008 a făcut imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
muzical, “Floare pe munte crescui“, cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Marcel Parnica. În 2008 a făcut imprimări radio, albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
albumul “Floare pe munte crescui“ cu acompaniamentul orchestrei Radiodifuziunii Române și aranjamentul orchestral al dirijorului Adrian Grigoraș. La începutul anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă abordare a
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
anului 2009 realizează albumul " Florile de mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă abordare a calităților vocale și participă la Festivalul de romanțe “ Crizantema de aur ” - Târgoviște, unde obține unul dintre cele patru mari
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
mac poartă noroc" cu acompaniamentul orchestrei ansamblului artistic profesionist “Doina Gorjului” și aranjamentul orchestral al dirijorului Aurel Blondea, iar în anul 2012 , editează albumul “ De la Gorj la Mehedinți “, cu acompaniamentul orchestrei “ Lăutarii” din Chișinău , dirijor Nicolae Botgros, aranjamentul orchestral al dirijorului Nicu Crețu și al lui Daniel Pârvu. În anul 2008 încearcă o nouă abordare a calităților vocale și participă la Festivalul de romanțe “ Crizantema de aur ” - Târgoviște, unde obține unul dintre cele patru mari premii oferite de organizatori. În programele
Olguța Berbec () [Corola-website/Science/316008_a_317337]
-
de obstacole în fața directoarei Ninette de Valois în a cultiva și alte talente ca Nadia Nerina, Svetlana Beriosova, Lynn Seymour sau Antoinette Sibley. Margot Fonteyn a avut în anii 1940 o lunga relație intimă dar fără căsătorie, cu compozitorul și dirijorul Constant Lambert, care a jucat un rol de seamă in cariera ei si in general în activitatea ansamblului Baletului regal. În anul 1955 ea s-a căsătorit cu dr.Roberto Arias, diplomat din Panama, aflat în oficiu la Londra, și
Margot Fonteyn () [Corola-website/Science/316095_a_317424]
-
oaspete sunt Paris, Menton, Londra, Manchester, Romă, Viena, Salzburg, Locarno, Lausanne, Basel, Praga, Warșovia, Berlin, Munchen, Leipzig, Moscova, Sankt Petersburg, Riga, Talin, Sofia, Atena, Tesalonik, Montreal, Sân Francisco, Los Angeles, St. Louis, Boston, Peking, Shanghai, Canton, Seoul. A colaborat cu dirijorii Franș Konwitschny, Constantin Silveștri, Kyrill Kondrashin, George Georgescu, Jean Perisson, Karel Ancerl, Emanuel Elenescu, Mircea Basarab, Mircea Cristescu, Mihai Brediceanu. În activitatea concertistica se înscrie realizarea a numeroase prime audiții: Cvartetul și Cvintetul cu pian de George Enescu, Sonate de
Ștefan Gheorghiu (violonist) () [Corola-website/Science/320052_a_321381]
-
pastorale au devenit mai numeroase și mai evidente. Preoții au început să se întâlnească mai des, mai ales cu prilejul hramurilor Sfintelor lor Biserici. Parohia nu a avut și nici nu are un cor propriu, armonizat și sub conducerea unui dirijor profesionist, de aceea de-a lungul anilor au fost invitate să cânte corurile altor biserici din oraș. În Condica de Aur este menționată invitația onorată de Corul Ceremonial „I.C. Danielescu” al Catedralei Sf.Ioan din Ploiești la data de 6
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
de Aur este menționată invitația onorată de Corul Ceremonial „I.C. Danielescu” al Catedralei Sf.Ioan din Ploiești la data de 6 iunie 1971. În curând și Biserica Buna Vestire va avea un cor propriu, mai ales că marele compozitor și dirijor I.C. Danielescu s-a născut și a locuit în parohia Buna Vestire. Acest lucru este menționat de placa memorială așezată pe casa unde a locuit. Începând cu anul 1990 - după revoluția din 1989 - preotul Nicolae Ion a putut sa înceapă
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
și documentare în Germania, URSS, Austria, Franța etc. A condus, împreună cu Maximilian Costin, revista Muzica din Timișoara (1920-1925). A publicat studii, articole, cronici muzicale, recenzii etc. în: Muzica, Studii de muzicologie, Probleme de muzică, Cultura,ș.a A activat ca dirijor de cor și de orchestră la formațiile Doina, Schubertbund, Crângul, Societatea Funcționarilor Publici, Societatea pentru Răspândirea Cântărilor, Cântarea României din București etc. A fost membru al Societății Academice Române din Berlin (1922), "Deutsche Musikgesellsckaft" din Leipzig (1927), "International Musicological Society
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
câștigătoare a Women’s Division (1966). Tatăl său, Euripides („Pilo”) Braschi, a fost și el campion la tenis. Giannina Braschi a fost și membru fondator al Corului de Copii din Sân Juan („Coro de niños de San Juan”), sub baghetă dirijorului Evy Lucio. A fost, ca adolescență, si model. În anii 1980, lucrările de început ale lui Braschi erau unele de tip erudit, preocupându-se de titanii Secolului de Aur spaniol, precum și de poeții avangardiști din America Latină și din Spania. A
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
George Enescu. În 1946 este angajat în orchestra Ansamblului Sindicatelor din România, evidențiindu-și calitățile de bun acompaniator, posedând (după expresia lui Ionel Budișteanu) „un ciocan” viguros, ferm și sigur pe armoniile și ritmurile date. În 1950 interpretează, sub conducerea dirijorului Sergiu Comissiona, " Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră" a compozitorului Florin Comișel.. În 1970 își prezintă propriile variațiuni pe tema "Anicuța neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
și ritmurile date. În 1950 interpretează, sub conducerea dirijorului Sergiu Comissiona, " Fantezia concertantă pentru țambal și orchestră" a compozitorului Florin Comișel.. În 1970 își prezintă propriile variațiuni pe tema "Anicuța neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei", oferit publicului de către noul înființat ansamblu „Rapsodia Română”.. În perioada 1970-1975 colaborează cu orchestrele „Rapsodia Română” și Radio, conduse de importanți dirijori precum: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
neichii dragă", în orchestrația lui Constantin Arvinte și sub conducerea dirijorului Victor Predescu, la premiera spectacolului "Pe aripile rapsodiei", oferit publicului de către noul înființat ansamblu „Rapsodia Română”.. În perioada 1970-1975 colaborează cu orchestrele „Rapsodia Română” și Radio, conduse de importanți dirijori precum: Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Radu Voinescu, Marius Olmazu și Paraschiv Oprea. În 1971, cu orchestra Ansamblului C.C.S., participă la turnee în toată Europa, notabile fiind concertele din Berlin și Paris, dar concertând și în Canada, la Montréal
Mitică Ciuciu () [Corola-website/Science/321056_a_322385]
-
(n. 26 decembrie 1795, Pressburg - actualmente Bratislava - d. 29 ianuarie 1865, Iași) a fost un muzician, compozitor și dirijor din Moldova. S-a născut în Imperiul Habsburgic, în familia nobiliară Esterházy, a studiat muzica la Viena, a venit de tânăr în Moldova, unde a rămas pentru restul vieții. În perioada 1820-1826 a lucrat ca organist la biserica catolică din
Josef Herfner () [Corola-website/Science/321090_a_322419]
-
(n. 2 august 1831, Iași - d. 25 martie 1870, Iași) a fost un muzician român, dirijor de cor, compozitor și profesor de teorie-solfegii. se trage dintr-o veche familie de cărturari din părțile Odobeștilor, care s-a ridicat spre ranguri de boierie. Tatăl său, Tudorachi Burada, ajunsese la rangul boieresc de vornic iar pe plan politic
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
sa, Maria, era o femeie cultă. Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-a perfecționat apoi în străinătate, cu diferiți profesori particulari la Paris, Viena și Dresda. Deși s-a specializat în studiul viorii, s-a afirmat ca dirijor de cor. În 1854, pe timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, Gheorghe Burada a înființat un cor religios, care cânta în limba română, dând primele răspunsuri la Sfânta Liturghie pe 23 aprilie 1854, în Biserica „Sfinții Atanasie și Chiril“ din Iași. În
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
Gheorghe Burada a organizat și un curs de muzică vocală armonizată, la școala Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“, continuând conducerea corului său, care, până în 1863, a cântat alternativ la bisericile din Iași, făcând repetiții în casele de pe strada Sărăriei ale tatălui dirijorului, Tudorachi Burada, iar în 1864 a organizat corul de la Mitropolia Moldovei și Sucevei. Gheorghe Burada a profesat și ca șef de orchestră la Teatrul cel Mare din Copou, făcând și aranjamente muzicale pentru o serie de piese din repertoriul teatrului
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
va primi numele de scenă , care să arate descendența sa. Tot atunci debutează și la Radio București cu un program de melodii argeșene. Apreciată solistă în taraful lui Ion Matache, dar și în Orchestra de muzică populară Radio (sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Nicu Stănescu și Ionel Banu), are o bogată activitate în concerte, dar rămân puține înregistrările pe bandă magnetică sau pe discuri cu ea. Din repertoriul său făceau parte cântece vechi și piese cunoscute din folclorul oltenesc sau muntenesc
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
Воланд) (o întruchipare a Diavolului) Behemot (Бегемот, un Motan Incaltat subversiv, numele referindu-se in acelasi timp la monstrul biblic si la rusescul pentru hipopotam ) a mischievous, gun-happy, fast-talking black cat Koroviev (Фагот, al cărui nume înseamnă fagot) un "fost dirijor de cor bisericesc" cu rol de valet, Azazello, (Азазелло, cu trimitere la Azazel) este descris ca "un ins mic, dar neobișnuit de lat în umeri, cu gambetă pe cap și cu un colț care, ieșindu-i din gură, îi sluțea
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]