4,963 matches
-
notables acestuia. S-a descoperit că prefectul se afla în centrul unui sistem de interdependență mutuală între el și notabilii locali, în special administratori și politicieni 10 cu mare influență. Aprofundând aceste cercetări, François Dupuy și Jean-Claude Thoening, de asemeni discipoli ai lui Crozier, au formulat un model al legăturilor central-locale franceze pe care le-au numit modelul "régulation croisée" (regularizare încrucișată")11, sau după cum este numit uneori în engleză, modelul "honeycomb"*, dar care ar putea fi foarte bine tradus ca
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
actualitatea” lui Heidegger, JL, 1996, 5-8; Aristide Burileanu, Cu O. Vuia despre „o altă logică” și alte metode de interpretare, JL, 1998, 1-2; Marian Vasile, „Aruncați în lume” sau Despre valorile românești în exil, JL, 1998, 1-2; Ion Tănăsescu, Un discipol al lui Heidegger, JL, 1998, 1-2; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 127-140; Cornel Mihai Ionescu, Drum. A îndruma. Îndrumător, VR, 2001, 7-8; Theodor Cazaban, Eseuri și cronici literare, București, 2002, 111-113; Nicolae Florescu, Menirea pribegilor, București, 2003, 227-231; Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
o proprietate lexicală intrinsecă, ci o dimensiune potențială, în strânsă dependență de condițiile de desfășurare a discursului. Practica limbii demonstrează că avem de-a face cu diferite grade de performativitate, același act de vorbire pretându-se la mai multe realizări. Discipol și continuator al lui Austin, J.R. Searle propune o reformulare a teoriei actelor de vorbire 135. Identificând actul de vorbire cu o entitate duală, care comportă un conținut propozițional, o forță propozițională, explicitată sau nu printr-un marcator de forță
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
articole-lecție, Eminescu explicitează termeni de economie, aspecte de legislație, ideologii și atitudini politice, teorii matematice și concepții filosofice. În acest sens, remarcăm spațiul extins dedicat gloselor în corpul publicisticii eminesciene: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"352. Dovedind stăpânirea tehnicii maioresciene a supralicitării detaliului, jurnalistul își exersează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cuvinte polisemantice precum naționalism, libertate, liberalism, conservatorism, putere, socialism ș.a. De cele mai multe ori, jurnalistul semnalează cu grijă accepțiunile cuvintelor, mergând până la sensurile lor etimologice, limitând astfel ambiguitatea semantică a termenilor: "Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea"387. Vorbind despre sursele polisemiei, M. Pêcheux subliniază capacitatea cuvintelor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jurământului. Meșterul însuși participă la săvârșirea crudului ritual, menit să asigure durabilitate zidurilor. Terminată, biserica impresionează prin frumusețea ei, mărind totodată orgoliul domnitorului. Pentru năzuința lor de a zidi altă mănăstire „Mult mai luminoasă/ Și mult mai frumoasă”, meșterul și discipolii săi sunt condamnați la pieire. Asemenea legendarului Dedal, Manole plăsmuiește aripi de șindrilă și încearcă să zboare. El se prăbușește însă la poalele mănăstirii, preschimbându-se într-un izvor „Cu apă curată,/ Trecută prin piatră,/ Cu lacrimi sărate,/ De Caplea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
În critica mediului studențesc realizată de către situaționiști se regăsește și atitudinea dominantă în legătură cu critica vieții cotidiene: "Mizeria cotidiană își găsește compensația imediată, fantastică, în principalul său opiu: marfa culturală. În spectacolul cultural, studentul își regăsește în mod firesc locul de discipol respectuos. [...] El confirmă pe deplin analizele cele mai banale ale sociologiei americane referitoare la marketing: consum ostentativ, instituirea unei diferențieri publicitare"380. Alienarea se instituie astfel ca o altă coordonată majoră a omului modern, care se află într-un continuu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-l descrie ca fiind inuman, mai ales în privința tinerilor, și critică duritatea și caracterul riscant al peregrinării lor „apostolice”. Fragment din BONCOMPAGNO DA SIGNA, Rhetorica antiqua, în LEMMENS, Testimonia Minora, 92. 1. Frații minori pot fi socotiți, de bună seamă, discipolii Domnului, deoarece ei disprețuiesc dorințele lumești (cf. Tit 2,12), își înfrânează trupul cu umiliri și chinuri, și-l urmează pe Cristos desculți și purtând ciliciu. 2. Frații minori sunt în parte tineri și adolescenți. De aceea, nu este împotriva
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
s-a îndreptat spre Babilon, unde ar fi obținut de la regele acelei țări permisiunea de a predica. De aceea, văzând fericitul Francisc că a aflat trecere înaintea acelui rege și a oamenilor lui, a lăsat acolo doar pe câțiva dintre discipolii săi și s-a întors prin părțile sale cu intenția de a trimite un număr și mai mare de predicatori. Însă, pentru că viața omului nu depinde de cel care se ostenește și aleargă, ci mai degrabă de voința lui Dumnezeu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
GISBURNENSIS, Chronica de gestis regum Angliae, în MGH, Scriptores, XXVIII, 631-632; în TM, 23-24. Fericitul Francisc a întemeiat Ordinul Fraților Minori, în orașul Assisi, unde s-a și născut. Ascultând într-o zi cuvintele pe care Domnul le-a spus discipolilor săi pe care îi trimitea să predice, s-a ridicat îndată și a început să pună în practică cu toate puterile cele auzite: și-a scos încălțămintea din picioare, a îmbrăcat doar o tunică jalnică, iar în loc de curea s-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
viață de pocăință în haină de pustnic. Dar, fiindcă despre convertirea sa s-a povestit îndeajuns în Legendă, aici vom merge mai departe. 2. În anul Domnului 1209, al treilea al convertirii sale, auzind în Evanghelie cuvintele adresate de Cristos discipolilor săi atunci când i-a trimis să predice, a renunțat imediat la toiag, la desagă și la încălțăminte, și-a schimbat îmbrăcămintea, adoptând-o pe aceea pe care o poartă frații acum; a devenit un imitator al sărăciei evanghelice și un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
necazuri. Astfel, și fratele Ioan din Campello, după ce a adunat un mare număr de leproși, bărbați și femei, a ieșit din Ordin și a voit să devină fondatorul unui nou Ordin; a redactat o regulă și s-a prezentat cu discipolii săi la Scaunul Apostolic pentru a fi aprobată. În afară de aceste fapte neplăcute, în timpul absenței fericitului Francisc, apăruseră și alte cauze ce stârneau agitație, așa cum prezisese «Cea care spune adevărul». 14. Fericitul Francisc, luându-i cu sine pe fratele Elia, fratele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a fost dăruit un nume de către un om atât de sfânt. Totuși, nu mi-a dat numele pe care îl voiam: într-adevăr, aș fi dorit să mă numească fratele Dionisie, fie din respect față de marele doctor, care a fost discipolul apostolului Petru, fie, mai ales, pentru că sunt născut în ziua sărbătorii sale. Și, astfel, l-am cunoscut pe ultimul frate ce a fost a primit în Ordin de Francisc, după care nu a mai primit, nici nu a mai îmbrăcat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Sodoma; a lui Esau și Iacob, Manase și Efraim, Moise și Aron, Caleb și Iosia, a celor două iscoade trimise de Iosia la Ierihon, a lui Ilie și Elizeu, a lui Ioan Botezătorul și Isus ca om, a celor doi discipoli din Emaus, a lui Petru și Ioan care aleargă împreună la mormânt, și tot ei, ulterior, urcă la templu spre ora trei după-amiază... (p. 28-29). 18. Abatele Ioachim, chiar și acolo unde vorbește despre Esau și Iacob, a subliniat că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și sub același papă Inocențiu al III-lea. Într-adevăr, în cel de-al X-lea an al pontificatului lui Inocențiu al III-lea, care corespunde anului 1207, Fericitul Francisc a întemeiat Ordinul Fraților Minori. Iar fraza care urmează: «Celălalt discipol mergea înaintea lui Petru și a ajuns primul la mormânt, dar nu a intrat» (In 20,4), vrea să spună că Ordinul Fraților Minori a apărut primul în lume, în anul mai înainte indicat. Fericitul Dominic a întemeiat Ordinul Fraților
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
așa cum afirmă Isaia, la capitolul 54: Sărăcuțo, lovită de furtună, fără mângâiere, iată, eu te reconstruiesc deasupra matostatului, și deasupra safirului pun temeliile tale. Voi face crenelurile tale din rubin, porțile tale din pietre prețioase. Toți fiii tăi vor fi discipolii Domnului, mare va fi belșugul fiilor tăi, vei fi întemeiată pe dreptate (Is 54,11-14). Al doilea motiv este faptul că Fericitul Francisc a voit să-l imite și să-l urmeze până la capăt pe Fiul lui Dumnezeu... Iar Domnul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
1Cor 9,14), nu mai sunt pomeni suficiente... (p. 31). Aprobarea pontificală 34. ... Aceștia sunt cei mici despre care vorbește Evanghelia lui Matei, la capitolul 19: Au fost aduși la Isus niște copii ca să-și pună mâinile asupra lor. Dar discipolii îi certau (Mt 19,13) (fiindcă la început unii cardinali nu vedeau cu ochi buni întemeierea acestui ordin). Dar Isus le-a spus (fiindcă suveranul pontif, adică Inocențiu al III-lea, așa le-a vorbit cardinalilor): Lăsați copiii și nu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a-l accepta și observa. De aceea, însuși Domnul, care a întemeiat acest Ordin, a vrut să-l lăsăm pe el să îl conducă în totalitate, să-l mărească și să-l păstreze». Este necesar - spunea Fericitul Francisc - ca fiecare discipol al lui Cristos să privească spre Cristos și crucea sa, și să fie întărit în spirit mergând în urma lui prin poarta cea îngustă și calea cea strâmtă (cf. Mt 7,13; Lc 13,24), și nu numai să se distanțeze
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
unui triumvir fără să riști să trezești susceptibilitatea lui Octavian devenit Augustus. Cornelius avea, cu siguranță, mult curaj, chiar dacă nu trebuie să exagerăm meritele sale în această privoință, "deoarece moartea lui Cicero constituia o temă obișnuită pentru oratori și pentru discipolii lor, iar Augustus nu s-a deranjat să-i pedepsească pe cei care, cu această ocazie, îi criticau trecutul". Însă nu putem fi deloc de acord cu concluzia lui Bardon, potrivit căreia, în orice caz, un asemenea subiect nu implica
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aproape nulă. Dăm și de urmele contestației (sirventes) În cutare poem de Matei Milu, Stamati, Asachi și, mai ales, În poemele ironice, și tîrgovrțe ale lui Anton Pann. Printre trubaduri era celebru Macabru pentru canso-urile sale sarcastice Împotriva femeilor. Un discipol al lui Betrand de Born, Peire de Bossinhac din Dordogne, scrie un veritabil pamflet contra femeilor pe care le acuză de lipsă de loialitate, de inimă, de noblețe. Satira misogină apare și la Pann, și la alții, Îngrijorați de istericalele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o poetică evocare a peisagiului natal, a copilăriei și adolescenții, o integrare afectivă în tradiția etnică, un testament sufletesc și un mare capitol, alternând între ficțiune și confesie, din Memoriile d-lui E. Lovinescu"14. Dar, deși măgulit de cronica discipolului fidel, criticul s-a arătat foarte afectat de lipsa receptivității confraților. Evident, conștiința eșecului nu-l va împiedica să-și ducă proiectul până la capăt. Să fie totuși Bizu cu adevărat o carte ratată? Pentru a găsi răspunsul corect trebuie să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
grație muzicalității și sugestivității limbajului. Opinii asemănătoare întâlnim în studiile lui D. Caracostea, alt adversar al lui Lovinescu, care descrie mecanismul creativității în felul unui proces psihologic complex, determinat nu doar de predispozițiile înnăscute ale scriitorului (cum susțineau Maiorescu și discipolii săi84, "teorie" la care se raliază, principial, și Ibrăileanu, și criticul de la Sburătorul), ci și de interacțiunea cu un anumit mediu, factor menit a accentua încă și mai mult rolul evenimentului biografic în geneza poemelor eminesciene. După cum afirmă Caracostea, Eminescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
resentimentului" prin excelență 123. Dar, cum "resentimentul ne împiedică să sesizăm rolul jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e și un naiv, și un snob inocent (asemeni unui copil, afirmă Girard), un vanitos care "nu se vrea discipolul nimănui", fiind convins "că e veșnic original"124. Ca atare, dorințele vanitosului (romanticului) "nu pot fi în el însuși; le împrumută de la altul" mai exact: de la un "mediator" al cărui prestigiu "se comunică obiectului dorit și atribuie acestuia o valoare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
e și o relație de putere) sugerează, spun psihanaliștii, emascularea simbolică a bărbatului, redus la ipostaza de "bebeluș". Ca atare, femeia-mamă se vădește a fi nu doar "duioasă" și dominatoare, ci și castratoare (asemeni Meduzei), după cum afirmă Camille Paglia, un discipol al lui Harold Bloom, în provocatorul său studiu Sexual Personae. Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson 163. Atunci când refuză acuplarea, bărbatul încearcă să-și păstreze, de fapt, virilitatea, bărbăția, luptând (cu spiritul) împotriva naturii și a femeii. Din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Scurt spus, privirea îndrăgostită e o privire "perversă", de voyeur. O scurtă explicație e, pe moment, necesară. Printre mulți alții, același Culianu atribuia mecanismului psihologic al "vederii" un rol fundamental, de "moment" esențial în dinamica pasiunilor și în psihologia iubirii. Discipolul lui Eliade sublinia intuiția genială a lui Aristotel, care (spre deosebire de Platon) descoperea un element intermediar între suflet și trup Spiritul (pneuma) -, menit a îndeplini funcția de "prim instrument (proton organon) al sufletului în relația cu trupul". Prin "pneumă", mai apoi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]