6,113 matches
-
cei care făceau almanahurile nu se născuseră ieri: ba sutienele erau mari sau de sfoară (ca pantofii supraetajați din anii ’70), ba te trezeai cu secvența voalată de pete de creneală. Cezar și Mihnea insistau pe scenele cu sportive, căutând disperați ultimele performanțe ale gimnasticii feminine: sexe desfăcute-n săritura pe bârnă și sfârcuri întărite la rotația între aparate. Nadia Comăneci era la mare modă (deși abia împlinise 14 ani sau tocmai de-aia), la fel Teodora Ungureanu (grav nedreptățită, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Atunci, una, două, trei Adine se zbăteau în conglomeratul de gesturi, priviri și cuvinte ce ocupa spațiul tensionat dintre noi, nici una nereușind să se smulgă de-acolo. Plecam acasă târziu, sleiți, ca personajele lui Holban, sfâșâiați până la os, veseli, demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința? Frica de a nu pierde o investiție sufletească în care plasasem emoții și sentimente, ca economiile la bancă? Iubirea, pur și simplu? Dar „sufletul“ e un dispozitiv protetic imersat într-un colaj cărnos. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întreprinderii, pe direcția Satu-Mare-Buzău. Parcursese un drum obositor, când soția l-a anunțat că, trecând pe lângă o mașină a miliției, aceasta semnalizase ceva. Și-a continuat mersul scoțând capul pe geam, exact când o altă mașină a circulației făcea semne disperate. În aceeași fracțiune de secundă, a lovit Trabantul și, speriat, a tras instinctiv de volan în direcția opusă, izbind Jeep-ul în care călătorea Maurer.“ „N-a văzut moneda...“, am comentat. „Da, nu i s-a mișcat la timp moneda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
I. Ursu, câteva pagini mai încolo, cade în cursa excepționalismului românesc: Nu se cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. Istoria Românilor poartă marca unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mondial când sovietizarea are însemnătatea unei noi retrageri din Europa. Grila europenistă este atât de acaparatoare, încât obligă la ciudate contorsiuni interpretative, cum este spre exemplu ideea că "Monarhia autoritară a lui Carol al II-lea a fost o ultimă, disperată încercare de a păstra țara noastră în Europa" (p. 4). Binaritatea, chiar maniheismul "înăuntrul Europei" "în afara Europei" este aplicat peste cazul României cu atâta ferocitate încât dictatura carlistă este elogiată ca tentativă (damnată totuși eșecului) de salvare a europenismului românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mine, doar atât, nimic mai mult! Nimic mai mult, nimic! Nu îndrăznesc să-mi fac vreo speranță, pentru că nu sunt demn de ea. Dar, dacă vei rosti cuvântul, îmi voi accepta iarăși sărăcia, voi începe iarăși să-mi suport situația disperată. Voi accepta lupta, mă voi bucura de ea, voi renaște din ea cu noi puteri! Trimite-mi, dar, acest cuvânt de bunăvoință (îți jur, doar de bunăvoință!). Nu te supăra pentru îndrăzneala celui disperat, a celui care se îneacă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
începe iarăși să-mi suport situația disperată. Voi accepta lupta, mă voi bucura de ea, voi renaște din ea cu noi puteri! Trimite-mi, dar, acest cuvânt de bunăvoință (îți jur, doar de bunăvoință!). Nu te supăra pentru îndrăzneala celui disperat, a celui care se îneacă, pentru că a avut curajul să facă o ultimă sforțare ca să se salveze de la pieire. G.I.“ — Acest om pretinde, spuse Aglaia cu voce tăioasă după ce prințul termină de citit, că vorbele: „rupe totul“ nu mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâi parcă speriată, apoi cu o covârșitoare amărăciune, îl privi câtva timp. În sfârșit, îi aruncă Variei o căutătură întrebătoare. — Astăzi chiar ea i l-a făcut cadou, spuse Varia, iar diseară se hotărăște totul între ei. — Astă-seară! repetă parcă disperată, cu jumătate de glas, Nina Alexandrovna. Ei și? Îndoieli nu mai avem, nici speranțe nu ne mai rămân: portretul e semnul... Dar ce, chiar el ți l-a arătat? adăugă ea uimită. — Știi doar că de-o lună nu vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și spună aproape întreaga poveste a vieții lui. În cele din urmă, prințul se ridică și spuse că nu mai poate aștepta. Generalul bău din sticlă ultimele picături, se ridică și ieși din cafenea cu pași foarte nesiguri. Prințul era disperat. Nu înțelegea cum putuse face prostia de a avea încredere în general. De fapt, nici o clipă nu avusese încredere în el; conta pe acesta doar ca să intre cumva la Nastasia Filippovna, chiar și cu puțin scandal, însă nu avea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
masă teancul de bani pârjoliți pe care i-i dăruise Nastasia Filippovna, când zăcea leșinat. Îl rugase insistent pe prinț să-i restituie, la prima ocazie, acest cadou Nastasiei Filippovna. Când intrase în camera prințului, Ganea era ostil și aproape disperat; dar, cică, între el și prinț s-au rostit câteva cuvinte, după care Ganea a stat cu prințul două ore, timp în care a plâns cu mare amărăciune. S-au despărțit în relații amicale. Această știre, aflată de toți Epancinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spaimă. — Ce, pleacă? S-a terminat? Totul s-a terminat? A răsărit soarele? întrebă el alarmat, apucându-l de mânecă pe prinț. Cât e ora? Pentru Dumnezeu, cât e ora? M-a toropit somnul! Am dormit mult? adăugă el aproape disperat, ca și cum din pricina somnului ar fi lăsat să-i scape ceva de care depindea cel puțin soarta lui. Ați dormit șapte sau opt minute, îi răspunse Evgheni Pavlovici. Ippolit îl privea avid și timp de câteva clipe încercă să înțeleagă răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu lacrimile scânteindu-i pe genele lungi, iar îl chemă cu ea și el se trezi iarăși, ca mai înainte, amintindu-și chinuitor chipul ei. Ar fi vrut să plece pe loc la ea, dar nu putu; în sfârșit, aproape disperat, desfăcu scrisorile și începu să citească. Și aceste scrisori semănau cu un vis. Uneori ai vise ciudate, imposibile și nefirești; trezindu-te, ți le amintești, dar te și miri de un lucru bizar: îți amintești în primul rând că rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și se grăbea să vorbească, de parcă ar fi fost urmărită de poteră. — Plec mâine, cum mi-ai poruncit. Nu voi... E ultima dată când te văd, ultima dată! Acum chiar că-i ultima dată! — Liniștește-te, ridică-te! rosti el disperat. Ea îl sorbea cu nesaț din ochi, ținându-l de mâini. Adio! spuse ea în sfârșit, se ridică și se îndepărtă de el în grabă, aproape în fugă. Prințul văzu că lângă ea își făcu apariția Rogojin, care o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe Insula Kamennâi, ca s-o găsească pe Belokonskaia, care, ca un făcut, era pe atunci la Petersburg; de altfel, avea să plece curând din oraș; Belokonskaia era nașa de botez a Aglaiei. „Bătrâna“ Belokonskaia ascultă toate confidențele febrile și disperate ale Lizavetei Prokofievna, nelăsându-se câtuși de puțin impresionată de lacrimile mamei derutate; chiar o privi întrucâtva ironic. Era teribil de despotică; în prietenie, chiar într-una veche de tot, nu putea suporta egalitatea, pe Lizaveta Prokofievna o considera categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opriră parcă în așteptare și îl priveau pe prinț ca două smintite. Dar el, poate, nici nu înțelegea, chiar s-ar putea spune cu siguranță că nu înțelegea întreaga forță a acestei provocări. Nu vedea în fața ochilor decât chipul acela disperat, smintit, din pricina căruia, cum lăsase să-i scape odată față de Aglaia, inima lui rămăsese „străpunsă pe vecie“. Nu mai putu suporta și de aceea i se adresă Aglaiei, cu rugă și dojană în voce, arătând spre Nastasia Filippovna: — E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Dumnezeule!“ și ieși în fugă din cameră, urmată de Rogojin, care se grăbea să-i deschidă zăvorul de la ușa care dădea în stradă. În urma ei se repezi și prințul, dar în prag îl înlănțuiră și îl opriră brațele cuiva. Chipul disperat, crispat al Nastasiei Filippovna îl privea țintă, iar buzele ei învinețite fremătau, întrebându-l: — După ea fugi? După ea? Căzu leșinată în brațele lui. El o ridică, o duse în cameră, o așeză în fotoliu și rămase aplecat deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rămas-bun de la prinț pe la ora unsprezece seara; dar nu bătuse de miezul nopții și veni în fugă un om trimis de Daria Alexeevna, transmițându-i „să vină repede, că-i de rău“. Prințul își găsi logodnica încuiată în dormitor, plânsă, disperată, isterizată; mult timp nu auzi ce i se spunea prin ușa încuiată, în sfârșit deschise, îl lăsă numai pe prinț să intre, încuie ușa la loc și căzu în genunchi în fața lui (cel puțin așa avea să susțină pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și el să tremure din nou și iarăși i se înțepeniră brusc picioarele. O senzație cu totul nouă îi sfâșia inima cu o tristețe nemărginită. Între timp se luminase de ziuă; în sfârșit, se întinse pe pernă, parcă istovit și disperat cu totul, și își lipi fața de obrajii palizi și încremeniți ai lui Rogojin; din ochi îi curgeau lacrimi pe fața celui de-alături, dar, poate, el nu-și mai simțea lacrimile și nu mai știa nimic de ele... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a rămas țăranului stă pe câmp nestrânsă, putrezește de ploi sau o mănâncă vitele fruntașilor. El sărmanul se zbuciumă, aleargă în toate părțile, urmărit de execuție, ca să poată {EminescuOpXII 306} găsi bani și în cele din urmă se duce acasă, disperat, și, în bocetul femeii ș-a copiilor, își ia vaca, boii, așternutul, tot ce găsește, și le duce de le vinde cu cât se îndură să-i dea cineva. Cârciumile, primăria, satul gem atunci pline de precupeți, de măcelari cari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
celor doi, medic și preot. „De aceea nu pierdem din curaj, dimpotrivă chiar dacă omul nostru din afară se trece, cel dinlăuntru se Înnoiește zi de zi” mai spune Sfântul Apostol Pavel. Acest aspect devine și mai important În situații critice, disperate, când bolnavului nu-i rămâne decât suportul duhovnicesc. Există dintotdeauna convingerea că atât medicul cât și preotul sunt purtători de adevăr: În cazul medicului a adevărului științific; palpabil, concret, cu putința de a fi probat, dar cu toate acestea relativ
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
din hipotalamus, de asemenea, aportul principiilor alimentare prin activitatea centrului foamei și al sațietății cu aceeași localizare În hipotalamus. Acești centri asigură baza materială a instinctului de nutriție a cărui nesatisfacere pune organismul Într-o stare de agitație În căutarea disperată a posibilităților de asigurare pe orice cale a nevoilor nutriționale, indiferent dacă este vorba de oxigen, apă sau nutriente de bază. Aspectul biopsihosocial al alimentației Pentru omul modern nevoile instinctuale sunt mai ușor de satisfăcut, chiar dacă proprietățile organoleptice ale alimentelor
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
același hotel din Upper West Side, Manhattan, dar la alt etaj, cu tatăl său. Acesta este un bătrân și prosper doctor care îl evită și nu acceptă să-l mai ajute, chiar atunci când Tommy se află într-o situație financiară disperată. Singurul care îl "ajută", este un personaj dubios, pretins psiholog, poet și vizionar, care îl sfătuiește pe Tommy să prindă clipa, nu în sensul trăirii fiecărui moment de fericire. Dr. Tamkin îl îndeamnă să investească la momentul potrivit toți banii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
puncte de plecare pentru lucruri mult mai grave. În această lume, fiecare personaj este alienat de el însuși și de ceilalți, sau mai degrabă They nu devin We, ci rămân la stadiul de anonimi them, ale căror izbucniri violente și disperate sunt puse în contextul revoltelor urbane din Detroit din 1967. Oates și-a ascuțit penița gotică (de fapt, cinstit vorbind, primise o mașină de scris cadou încă de la vârsta de 14 ani) și a perseverat în următoarele romane, speriind uneori
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1974, când Sexton pășise pe urmele Sylviei Plath. Indiferent de răspunsul la un tip de poezie precum cel al lui Sexton, autoarea fiind după părerea multora cea mai confesională dintre confesionali (nu neapărat în privința calității estetice, cât a unei sincerități disperate și ostentative), felul cum o suburban wife, sumar educată, și-a depășit pentru o vreme condiția și a câștigat o audiență considerabilă este un fenomen cultural demn de examinat. SHEPARD, SAM (1943 ) Regizor, dramaturg și actor ce a dobândit distincții
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
deceniu. Îndrăznețul, provocatorul, și futuristicul program a fost poreclit de criticii săi Star Wars și nu a fost pornit niciodată în parametrii săi globali. Era posibil ca o astfel de inițiativă globală americană să determine adversarul să facă un gest disperat before it is too late, demontând astfel cadrul de securitate mondială bazat pe M.A.D. (mutually assured destruction, descurajarea oricărei prime lovituri nucleare, ambele părți fiind conștiente de consecințele apocaliptice asupra tuturor). Proiectul a fost anunțat în 1983, după primii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]