5,649 matches
-
pe cap, ei fiind pictați sau sculptați, la ceremonia înscăunării cu cuca ienicerilor pe cap sau cu ișlic, la alte ocazii solemne. În reprezentările din secolul al XIX-lea coroana este așezată pe o pernă sau masă în apropierea imaginii domnești. Alte semne ale puterii sunt buzduganul și sabia, întâlnite la Domnii munteni și moldoveni. Aceste simboluri pot fi regăsite pe monedele, sigiile, stemele șisteagurile vremii. Buzduganul și sabia sau iataganul au fost până la Alexandru Ioan Cuza însemnele principale domnești. În
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
imaginii domnești. Alte semne ale puterii sunt buzduganul și sabia, întâlnite la Domnii munteni și moldoveni. Aceste simboluri pot fi regăsite pe monedele, sigiile, stemele șisteagurile vremii. Buzduganul și sabia sau iataganul au fost până la Alexandru Ioan Cuza însemnele principale domnești. În unele cazuri Domnii sunt reprezentați și cu alte simboluri, altele decât buzduganul și sabia. Dimitrie Cantemir este un astfel de caz, el fiind reprezentat cu un baston scurt, asemănător cu cel al unui mareșal. Prima reprezentare a unui Domn
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
sau suliță), iar în stânga un glob crucifer. Domnii care l-au urmat, atât cei moldoveni cât și cei munteni, au purtat o mantie asemănătoare cu cea a lui Mircea cel Bătrân, numită "caftan". Fanarioții purtau o mantie similară cu caftanul domnesc, numită "cabanița ienicerilor". Domnii români din secolul XIX reintroduc mantia ca simbol al autorității supreme, dar spre deosebire de haina de ceremonie a lui Mircea cel Bătrân, aceasta avea o trenă foarte lungă. Cifrele utilizate de domnii români erau formate din inițialele
Însemnele regalității române () [Corola-website/Science/306723_a_308052]
-
, numită și Casa cu arcade, este o clădire veche din municipiul Iași, construită în secolul al XVIII-lea. Este situată în centrul orașului, pe str. Anastasie Panu nr. 69, în preajma vechii Curți Domnești, între Palatul Culturii și Biserica „Sf. Neculai Domnesc”. În prezent, ea găzduiește secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași, înființată în 1970. Casa tiparniță a mitropolitului Dosoftei a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
cu arcade”, datorită porticului înalt, cu cinci arcade. Cercetătorii istorici au emis opinii diferite cu privire la perioada în care a fost construită această clădire și a destinației sale inițiale. După analizarea caracteristicilor sale arhitectonice, Orest Tafrali a susținut, în articolul "Curțile domnești din Iași" (publicat în "Arta și Arheologia", fasc. 7-8 (1931-1832), p. 83), că această clădire ar data din vremea lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) și că ar fi fost reședința mitropolitului, după strămutarea capitalei Moldovei la Iași. Alți cercetători, printre
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații. Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac. Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare parte, de către patriarhul Teoctist Arăpașu în timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei. Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
un patrulater (100x104 m) de ziduri înalte (6 m) și groase (3 m) prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, patru turnuri de colț și unul cu paraclis peste gangul intrării (stema Moldovei); se mai află încăperi ale vechii case domnești și beciuri. Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el se află Doamna Elena îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe cap aceeași coroană, iar între domnitor și soția sa se află unul dintre fiii domnești. În colțul sud-estic al încăperii mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, este reprezentat ctitorul bisericii oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Bubuiog este îmbrăcat într-o haină galbenă cu brandemburguri albastre. Pe peretele nordic al
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al pronaosului se află un alt tablou în care sunt reprezentați hatmanul și pârcălabul Daniil de Suceava și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care stă Maica Domnului cu pruncul. Acel boier a făcut Mănăstirii Humor mai multe danii. Pe pereții bisericii sunt reprezentate multe elemente de factură locală cum ar fi: instrumente muzicale din Moldova (buciumul, cobza), animale care trăiau în Moldova
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Sucevei, fiind unul dintre marii boieri ai lui Ștefan cel Mare (1457-1504), sfetnicul de seamă al lui Bogdan cel Orb (1504-1517) și tutorele politic al lui Ștefăniță Vodă (1517-1528). Hatmanul Luca Arbore a fost decapitat în aprilie 1523 la Curtea domnească din Hârlău, din ordinul domnitorului Ștefăniță Vodă (1517-1528). El a fost acuzat de trădare de către voievod, dar nu a fost găsit vinovat și nici măcar judecat. După moartea sa, în urma unei porunci a domnitorului au fost uciși și doi fii ai
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
satul s-a numit Solca de Jos. La 7 martie 1502, Luca Arbore a cumpărat satul Solca de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. În primele zile ale lunii următoare, el a început să construiască o curte domnească și o biserică pe moșia acestui sat. Biserica a fost construită pe locul unui schit străvechi și era destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
găsea mănăstirea într-o stare deplorabilă, cu acoperișul spart și chiliile ruinate. După propriile cuvinte, ""biserica dela Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată. Pe părete în partea dreaptă sunt portretele a trei ctitori, îmbrăcați în costume domnești. Cei d'întăi ține în mână o biserică, iar în alta o hârtie scrisă grecește, dar nediscifrabilă, fiind scrisoarea ștearsă de timp. Biserica este în stare decăzută; acoperemântul spart, și plouă prin turlă; păreții crăpați în două locuri. Curtea este
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
După armata, în 1970 s-a mutat în București la o rudă. A cântat 6 luni la acordeon la Teatrul de revista Ion Vasilescu avându-l că dirijor pe Ion Albeșteanu. A cântat apoi la restaurantele Caraiman, Bulevard, Doina, Crama Domneasca, Caru' cu Bere. În 1979 pleacă pentru prima oara într-un turneu în afară, cu Ansamblul Mugurelul (Franța, Italia, Belgia și Olanda). Au urmat după aceea alte turnee în Italia, Spania și Germania. Pleacă câte 6 luni, după care alte
Nelu Ploieșteanu () [Corola-website/Science/307845_a_309174]
-
și celorlalte creaturi magice Narnia ca noua lor casă, să o domnească și să o îngrijească cu întelepciune. Aslan a numit apoi, pe primii conducători, bijarul și soția sa ca Regele Frank și Regina Elena, și le-a spus să domnescă în pace peste creaturile vorbitoare. Pentru ca Vrăjitoarea rea-Regina Jadis să nu domnească, Aslan l-a trimis pe Digory să ia un măr magic dintr-o grădina localizată în Vestul Sălbatic, dincolo de Narnia.Când s-a întors, mărul a fost plantat
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
sprijinul acestei ipoteze, se poate crede totuși că a existat o biserică mică de lemn. Alte opinii presupun că acel clopot fusese comandat pentru bisericuța de pe Poartă, zidită de Ștefan Tomșa al II-lea în turnul de la intrarea în Curtea Domnească din Iași (cu hramul Sfintei Treimi). Prima mărturie despre Mănăstirea Bârnova o avem de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Barnovschi în orașul
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
că a zidit ""așijdere și Bârnova, lângă Iași, care apoi au fârșit-oă Dabije-vodă"" . Amintind din nou ctitoriile domnitorului, cronicarul umanist subliniază că ""și au urdzit și Bârnova pre numele său, supt dealul Pietrăria lângă Iași"". O altă mărturie este hrisovul domnesc scris la Iași în Cancelaria domnitorului Miron Barnovschi în ziua de 11 noiembrie 1628: "“Io Miron Barnovschi Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Iată au venit înaintea domniei mele și înaintea tuturor boierilor domniei mele, mari și
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
2 iulie 1633. În timpul detenției, Miron Vodă și-a redactat testamentul, în care arăta că ""Sfânta Monastire Bârnova, care este începută de noi vedem că, după vremuri ce stătură, că alt nime nu va putea să o săvârșească, numai putere domnească. Pentru aceea de va alege Dumnezeu un domn creștin, ca acela să săvârșească, Dumnezeu să-i vie într-ajutor. Monastirea cea de lemn ce s-au făcut întâiu, să aibă acești boieri a o socoti și întări"". În urma unei examinări
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
În acea perioadă s-a restaurat turnul clopotniță de la intrare și s-a înlocuit tabla de pe acoperișul bisericii cu tablă galvanizată. În iulie 1991, după o perioadă de părăsire a mănăstirii în timpul regimului comunist, timp în care biserica și Palatul domnesc al doamnei Dafina au început să se ruineze, tradiția monastică a revenit la Bârnova, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei redându-i statutul de mănăstire de călugări și acordând binecuvântare ieromonahului Calistrat Chifan de a se ocupa de reorganizarea
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
camera clopotelor cu ferestre de dimensiuni mari, terminate la partea superioară în acolade. Acoperișul turnului are forma unui bulb alungit. Intrarea în turn se face pe o scară de zid aflată pe latura nordică. În curtea Mănăstirii se află Palatul Domnesc al doamnei Dafina, construit odată cu mănăstirea și la care arheologii au identificat trei niveluri de construcție, puse în evidență de cele trei niveluri de pardoseală deasupra pivniței, datate 1629?, 1667 și 1728. În anul 1678, doamna Dafina Dabija a dăruit
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
mișacre religioasă, budismul, a devenit una din marile religii ale lumii. Pe fondatorul ei cunoscut sub numele de Buddha îl chema Gautama Siddharta(in jurul 535-483 î. Chr.). Denumirea glorioasă "Bud" înseamnă "iluminatul". După tradiție era originar dintr-o familie domnească, a primit o educație aleasă, dar a fost ferit de tumultul vieții. Priveliștea unui om bătrân, a unui bolnav incurabil și a unui ascet mort l-au pus pe Gautama față în față cu moartea și suferința.După acest eveniment
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
Alexăndrel Vodă (1449, 1452-1454, 1455) dreptul de a întemeia un sat în hotarele sale, cu oameni din țară sau din "țara leșească" (Polonia), scutiți de dări și de slujbe către domnie, în folosul mănăstirii. Stareța Fevronia era împuternicită, prin hrisovul domnesc, "„să-și întemeieze sat în hotarul mănăstirii, unde îi va plăcea, și pe cine va chema, sau din țară străină, sau din Țara Leșească, sau din țara noastră, toți acești oameni câți vor fi la această mănăstire să fie slobozi
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
istoria Românei sunt strâns legate de acest loc deoarece până în anul 1997, în Palatul Camerei Deputaților din complexul Patriarhiei - astăzi Palatul Patriarhiei, a fost sediul Camerei Depuaților, respectiv sediul Adunării Deputaților. Tot aici, în clădirea în care se întrunea Divanul Domnesc, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei și al Țării Românești. În 1650 dealul era acoperit de viță de vie aflată în proprietatea voievozilor țării. Complexul mănăstiresc era încojurat cu ziduri, precum o cetate, începând cu 1698 accesul
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
sculpturi înfățișindu-i pe câțiva din capii Patriarhiei Române. În interiorul palatului sunt expuse în vitrine veșminte scumpe și obiecte bisericești folosite în efectuarea servciului religios. Palatul a fost construit în 1907 după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, pe locul unde era Divanul Domnesc, la rândului fiind construit pe locul unor vechi construcții mănăstirești. Palatul este construit în stil neoclasic, fața acestuia are 80 m, iar în partea centrală a acesteia prezintă un peristil, în componența căruia intră 6 coloane ionice. În interiorul palatului sunt
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
armean. Într-un act emis la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382-1392), armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din Moldova au fost scoase de sub jurisdicția
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
armean. Într-un act emis la 18 august 1388 de catolicosul Teodoros al II-lea al Ciliciei (1382-1392), armenii din mai multe orașe, între care și cei din Suceava (Ciciov) sunt supuși jurisdicției scaunului episcopal de Liov. Printr-un hrisov domnesc din 30 iulie 1401, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a consfințit înființarea primei Episcopii armene din Moldova, cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din Moldova au fost scoase de sub jurisdicția
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]