5,717 matches
-
toți ai mei. Un om ca mine nu are ascunziș pe lumea asta, mâna lungă a padișahului m-ar ajunge ori unde aș fi și mi-ar suci gâtul ca unui pui de găină. Oare au mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
termina atunci cu „alegeți domn pământean în divanul cel mare al țării”, se termina cu tot! Totuși poate aș fi reușit să iau un cal și să ies călare pe poartă, să rătăcesc prin târg, cum am cutreierat prin casele domnești. Aș fi învelit copitele calului în cârpe groase și aș fi colindat așa, fără să mă simtă nimeni, târgul meu cu ctitoriile mele, hanurile mele, casele mele. Mai întâi mânăstirile... Apoi, multă vreme și-a adus aminte plimbarea aceea fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și ocupară locurile. Pe rând, ieromonahul îi binecuvânta surâzând detașat de cele lumești, doar când a fost rândul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adunării. — Să trăiești, gâfâi întrerupt marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Să trăiești, măria ta, se auzi șovăielnică urarea tuturor celor din divan. Coborâră cu toții în urma noului domn și a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu glas mare, și vocile lor se auzeau până departe, pătrundeau prin ziduri până sus în iatacul Brâncovenilor. Era Joia Mare și oamenii se minunau că vlădica nu spală la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceleași vise, cu Stanca a fost chiar și la Ierusalim. Nu o să se întâmple nimic, Brâncoveanu va ajunge la Istanbul, va plăti cât i se va cere și se va retrage la Sâmbăta în Ardeal, cu toți ai lui. Scaunul domnesc era al lor, al Cantacuzinilor, și așa este drept, să-l schimbe între ei. De fapt, Brâncoveanu cu încăpățânarea asta a lui de a domni a stricat totul, este drept că și el este Cantacuzin după mamă, dar... Doamne, dă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că și el este Cantacuzin după mamă, dar... Doamne, dă să nu se întâmple ceva rău... După ungerea domnului urma să se facă sărutarea mâinii în semn de jurământ de credință din partea tuturor boierilor. Era o situație încurcată pentru că iatacul domnesc era ocupat de domnul prizonier și de familia lui, spătăria cu stele fusese răvășită de către oamenii lui Mustafa Aga în căutare de documente, iar spătăria mare era aproape devastată de covoare și de mobilier. La ieșirea din biserică, Ștefan Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pună pe cap. Nici urmă de haine, doar ce a mai rămas în iatac, au luat turcii totul. În spătăria mare dorobanții și slujitorii pregăteau pentru primirea la domn, când Ștefan Vodă a intrat cu capul gol în sala iatacului domnesc. Deși auziseră cum paza de la ușă dăduse onorul la voievod, nici unul din cei prezenți în încăpere nu se ridică și nu schiță nici un gest de surprindere. Ștefan Vodă își trecu ochii de la Constantin Brâncoveanu la cei trei fii ai acestuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la București după Io Constantin Voievod, era foarte greu, și spătarul Mihai, ca un bun cunoscător al obiceiurilor și al etichetei, era cel mai în măsură să-și dea seama că pe umerii nepotului său, Ștefan Vodă, apasă tare mantia domnească. În aceste câteva luni de la mazilirea Constandinului Stancăi spătarul albise cu totul, se împuținase la trup, dar nu lipsea niciodată de la divan și sta mereu în preajma domnitorului, sta ca un zid, sperând că privirile triste ale celorlalți boieri și reproșul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și clanțele de la uși, că erau din alamă aurită și aveau pe deasupra lucrătură din filigran de argint cu vulturul cantacuzinesc din aur. — Auzi, să scoață și clanțele de la uși! Doamne ferește, se pomeni spătarul Mihai exclamând, pe când era la un ospăț domnesc. —Ți-o fi părând rău după clanțe, se miră marele stolnic Constantin. Și ca și cum ar fi știut despre ce este vorba, se băgă neîntrebat și marele ban Constantin Știrbei, văr după mamă cu Ștefan Vodă: — Cine spune că au luat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
desenele mele, fiecare odaie cu altă floare și altă lucrătură, nu erau patru la fel... Fu rândul lui Constantin Știrbei, cel care în urmă cu treizeci de ani fusese în primejdie să-și piardă brațul drept pentru că furase ovăzul cailor domnești, să se mire: — Hm! Dacă pentru niște amărâte de clanțe de ușă a fost atâta bătaie de cap și atâta cheltuială, își merită soarta Brâncovenii, că prea au fost nesățioși. Auzi, să pună ei să se lucreze clanțele la meșteri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zidită de Leon Vodă și întărită de Constantin Vodă Brâncoveanu, apoi o făcu la stânga prin Slobozie, ridicând tot praful uliței și scoțând printre ulucile gardurilor nasurile cârne ale puradeilor din mahala. Știa de ce o luaseră așa, drumul prin mahalaua jitnițelor domnești era anevoios de mulțimea căruțelor cu grâne, negustoria lui Constantin Vodă ce acum la mai bine de două luni de la mazilirea lui aducea mult aur. Toca la biserica lui Mircea Vodă Ciobanul, cea de pe colina lui Bucur. Au ajuns la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de roșu scăpăta soarele după Dealul Mitropoliei. La caleașcă, surugiul arătând cu coada biciului spre apus, mormăi: — Mâine o să fie vânt mare, poate chiar furtună. Îl privi fără să audă ce-a spus și, urcându-se, porunci sec: — La curțile domnești! Au stat toată noaptea toți trei: vodă Ștefan, tatăl său marele stolnic și marele spătar. A doua zi, înainte ca să plece Curtea la Târgoviște, divanul a aprobat legea prin care se desființa văcăritul, darea pe care Brâncoveanu o înființase constrâns
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzino. Degeaba ctitoreau ei și-i citeau în liturghie preoții ieșind cu Sfintele Daruri: mai întâi a murit Radu, feciorul drag stolnicului, cel care nu a vrut să se facă părtaș la trădare și nu dorise să urce treptele scaunului domnesc. L-au îngropat la mânăstire la Cotroceni, dar la sfânta slujbă a înmormântării stolnicul nu a putut să ia parte. Ostenit de durerea sfâșietoare, de apăsarea anilor, de truda cărturărească și de nopțile de veghe când podagra îi chinuia încheieturile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căci altfel cum ar fi putut nepotul său, ținut în închisorile Istanbulului și purtat prin surghiunuri, să se unească prin taina cununiei cu Maria, nepoata marelui spătar Mihai Cantacuzino? Cât despre ceilalți, cronicarii consemnează că Antonio Maria Del Chiaro, secretarul domnesc, când bătrânul stolnic este luat să fie închis la turci, pleacă degrabă în Italia, unde își scrie mărturiile sale despre multe cele întâmplate în vremea Brâncoveanului și Cantacuzinilor. Stă acolo o vreme și se întoarce în Țările Române, anume la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Florian, Boris Ciornei, Ionescu-Ghibericon, Caragiu (pentru a doua oară, după mărturisirea lui Vlad Mugur, aflu că marele actor a fost, În tinerețe, acuzatorul fanatic al celor cu dosare șubrede!), W. Siegfrid, Dan Nasta, Rauțchi (unchi prin alianță!), Cozorici („un băutor domnesc”-p.245), Lica Gheorghiu (desființată, cu o comparație excelentă : ” În țara asta, unde regine, pe timp de război, au Îmbrăcat halatul de infirmieră și-au adunat soldați răniți sau morți de pe cîmpul de luptă, a trebuit să vină la putere
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
întinsă se văd câteva chisele cu dulceață de caise. Ceasul călduros al amiezii face ca apa rece, proaspăt scoasă din fântână, să aburească paharele înalte. Din spatele ei, se ițește fața unui alt jandarm, vesel și cu obrajii roșii ca merele domnești. Agită în mână altă sticlă de țuică. La vederea lui Marius, amândoi se opresc ca trăsniți în pragul ușii. Imediat, plutonierul face un semn liniștitor. Domnu' locotenent e cu totul altă treabă aici. Și cum cei doi parcă împietriseră, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Însemnul unității românilor și României și simbolul latinității naționale. Acvila românească ține În gheara dreaptă o sabie (spadă), iar În gheara stângă un buzdugan (sceptru), ține simbolurile puterii (luptă, cavalerism, justiție). Evoluția stemelor se desprinde pe baza izvoarelor istorice, sigilii domnești, decrete și legi referitoare la fixarea stemelor diferitelor organizații de stat românești, monumente de sculptură și piatra decorativă de la biserici, cetăți, palate și morminte domnești, apoi ornamentica documentelor, manuscriselor și cărți tipărite, diferite obiecte de utilitate sau de podoabă, care
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
ține simbolurile puterii (luptă, cavalerism, justiție). Evoluția stemelor se desprinde pe baza izvoarelor istorice, sigilii domnești, decrete și legi referitoare la fixarea stemelor diferitelor organizații de stat românești, monumente de sculptură și piatra decorativă de la biserici, cetăți, palate și morminte domnești, apoi ornamentica documentelor, manuscriselor și cărți tipărite, diferite obiecte de utilitate sau de podoabă, care au fost proprietatea domnilor sau a statului, ori au fost dăruite de către aceștia. În sfârșit, informațiile scriitorilor străini și români. Pe baza acestor izvoare observăm
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
Totuși, nu își pierduse speranța și îmi spunea că trebuie să învăț, să muncesc, dar să nu spun cine sunt ei și ce sunt eu, asta să fie secretul nostru, căci dacă un mârlan se poate lăuda că e os domnesc, luat din scurt se dovedeste mincinos, dar eu, dacă spun adevărul, sunt bun de pușcărie, ancheta și îi mai trag și pe ei, pentru propagandă burghezo-moșierească. Așa că, m-a învățat să mint ca să acopăr adevărul despre noi, numele și credința
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
autoritățile locale au interzis funcționarea ei, motivând că era chiabură, astfel că a vândut-o bucată cu bucată, și a construit o vilă în orașul Câmpulung Moldovenesc, pentru Elena. Valeria era o bucătăreasă renumită, care gătea în special la nunțile domnești, după rețete austriece, noi copiii fiind topiți după prăjiturile delicioase ce ni le dăruia. Avea toate calitățile unei gheișe japoneze, deosebit de prietenoasă, informată la zi cu ultimele știri, știind și toaca-n cer. * Născută în anul 1903, sora cea mare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
putea presupune din raportul său N-o 3, dar în privirea culturei sale este jertfa școalelor noastre secundare. Titlurile sale sînt: 1) Adresa Ministerului Instrucțiunei N-o 866, din 13/25 ian. 864, prin care se anunță că prin Decret domnesc N-o 7 e numită // institutoare de clasa a IV-a la Roman. 2) Idem N-o 41709, din 27 aug. 864, prin care i se notifică acelaș lucru. 3) Idem N-o 8687, din 5 sept. 872, prin care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
IV-a la Roman. 2) Idem N-o 41709, din 27 aug. 864, prin care i se notifică acelaș lucru. 3) Idem N-o 8687, din 5 sept. 872, prin care i se notifică recunoașterea sa ca directoare cu Decret domnesc N-o 1456, din 2 sept. 872. Relativ la raportul său N-o 3, mai observ că scrisoarea sa de mână este foarte rea, ia espresia "serii matricolare" a-ntrebuințat-o, după cum zice d-sa, în urma unei adrese ministeriale care s-ar fi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ulterioare a acestei numiri de către Măria Voastră. Subsemnatul supunând la cunoștința Măriei Voastre această dispozițiune a Consiliului de Miniștri viu cu cel mai profund respect a vă ruga să binevoiți a o confirma prin semnarea anexatului proiect de decret. Decret Domnesc Asupra raportului ministrului nostru secretar de stat // la Departamentul Instrucțiunii Publice și Cultelor N.... Am decretat și decretăm: Art. I D-l Mihail Eminescu, doctorand în filozofie, care, prin jurnalul Consiliului Nostru de Miniștri, N. 20 de la 23 august trecut
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ce vi s-a încredințat provizoriu prin jurnalul Consiliului de Miniștri N 20, de la 23 august trecut, am onoare a comunica d-voastre această dispoziție spre știință. Ministru V N 9927 Directorului Monitorului Oficial Înaintând d-voastre în copie decretul domnesc n. 1748 relativ la // confirmarea d-lui Mihail Eminescu în postul de bibliotecar al bibliotecei din Iași, am onoare a vă invita să binevoiți a dispune publicarea acelui decret in estenso în Monitorul Oficial. Ministru 23/X [NUMIREA DEFINITIVĂ LA BIBLIOTECA
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
vă comunic aceasta spre știință. Ministru [Gh. Chițu] [PREDAREA ARHIVEI REVIZORATULUI ȘCOLAR] I București, 3 iunie 1876 Telegramă urgentă nr. 4842 D-lui M. Eminescu, revizor școlar, Iași Cu data de 4 iunie d-tră fiind pus în disponibilitate prin decret domnesc vă comunic aceasta invitîndu-vă a preda imediat prin inventariu arhiva revizoratului în primirea d-lui institutore Darzeu, aceasta până la o altă organizare a revizoratelor. Ministru II București, 3 iunie 1876 Telegramă urgentă nr. 4839 D-lui Al. Darzeu, directorul Școalei
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]