9,274 matches
-
am întors, dar nu destul de repede. Două mâini puternice m-au apucat de brațe, oprindu-mă din drum și întorcându-mă cu fața spre cameră. Cred că te aștepți să spun un clișeu, nu, precum: „Cât de ingenios din partea ta, domnișoară Jones, dar nu destul de inteligent?“. Vocea de om educat a lui Dominic Planchet curgea în urechea mea. * Venise pe coridorul din spatele meu fără să scoată un sunet. Nici măcar nu m-am obosit să mă cert singură că m-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
plătească ceea ce Charles îi datora. — Doar că nu cred în răsplătirea șantajului, a zis Dominic încet. James ar fi trebuit să-și învețe lecția din ceea ce pățise Charles. S-a uitat la mine, ochii lui negri licărind. —Și ce vrea domnișoara Samantha Jones? Nu cred că bani, nu? Cred că domnișoara Jones vrea dreptate. Dar, din păcate, nu prea mai ai parte de așa ceva în ziua de azi. Făcu o pauză pentru un moment. Și cred că mai vrea ceva. Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
răsplătirea șantajului, a zis Dominic încet. James ar fi trebuit să-și învețe lecția din ceea ce pățise Charles. S-a uitat la mine, ochii lui negri licărind. —Și ce vrea domnișoara Samantha Jones? Nu cred că bani, nu? Cred că domnișoara Jones vrea dreptate. Dar, din păcate, nu prea mai ai parte de așa ceva în ziua de azi. Făcu o pauză pentru un moment. Și cred că mai vrea ceva. Vrea să-și învețe lecția, așa cum și-au învățat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană, cu picioarele umflate enorm, legate în cârpe colorate, abia târându-și pașii. Plângea când începea să-mi povestească de domnișoarele ei. Ținuse stabilimentul până în 1963. Atunci, spunea, a lucrat-o „tovarășul țigan Lambrache de la raion“, au arestat-o, au ținut-o doi ani la orezărie și când s-a întors nu mai avea nimic. Doar picioarele putrezinde. Veneam acolo fascinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cînd s-ar fi temut că cineva ne putea auzi. Fermín păru să cîntărească emfaza gestului bătrînei și Îi urmări privirea pînă În Înalt, evaluînd diferite posibilități. — Dumneata te referi la Dumnezeu atotputernicul, Împăratul cerurilor, sau mai curînd la tatăl domnișoarei Penélope, don Ricardo? — Ce mai face Fernando? Întrebă bătrîna. — Preotul? E ca o floare. CÎnd nici cu gîndul nu gîndești, va fi făcut papă și pe dumneata o să te instaleze În Capela Sixtină. Îți trimite salutări călduroase. — El e singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fermín, cum stai cu spovedaniile? Te previn că am doi ani de seminar. — Eu vă dădeam cel puțin trei, don Gustavo. — Totul se pierde, Începînd cu rușinea. E prima oară cînd vii la mine acasă, și ajungi În pat cu domnișoara. — Uitați-vă la dînsa, sărăcuța, Îngerașul meu. Alfați că intențiile mele sînt oneste, don Gustavo. — Intențiile dumitale vă privesc pe dumneata și pe Bernarda, care e deja majoră. Și acum, să vedem. În ce dandana v-ați băgat? — Dumneata ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a sunat după trei zile, cînd trupul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună. — Don Manuel susține că, a sunat chiar el, În aceeași zi În care trupul a ajuns la morgă. Mi-a zis că a vorbit cu o domnișoară care i-a mulțumit că sunase. Don Manuel Își amintește că l-a cam șocat atitudinea acelei domnișoare. După propriile lui cuvinte, „parcă știa deja“. — Și domnul Fortuny? E adevărat că a refuzat să-și recunoască fiul? Asta e partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a sunat chiar el, În aceeași zi În care trupul a ajuns la morgă. Mi-a zis că a vorbit cu o domnișoară care i-a mulțumit că sunase. Don Manuel Își amintește că l-a cam șocat atitudinea acelei domnișoare. După propriile lui cuvinte, „parcă știa deja“. — Și domnul Fortuny? E adevărat că a refuzat să-și recunoască fiul? Asta e partea care mă intrigă pe mine cel mai mult. Don Manuel susține că, la lăsarea serii, un omuleț tremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, probabil, aveam un aspect cadaveric. — Bună seara, Cecilia. Bea e acasă? Mă privi fără să priceapă. În protocolul cunoscut al casei, prezența mea, În ultima vreme un accident inuzual, era asociată numai cu Tomás, vechiul meu coleg de școală. — Domnișoara Beatriz nu-i... — A ieșit? Cecilia, din care nu prea mai rămăsese decît o spaimă cusută de un șorț, Încuviință. — Știi cînd o să se Întoarcă? Fata ridică din umeri. — S-a dus cu stăpînii la doctor acum vreo două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
locuia acum la Bogotá, Împreună cu un medic de prestigiu, mi-a zis el. Conducea propria școală de muzică și scria mereu, Întrebînd de Julián. — A rămas singurul lucru care ne unește, știi dumneata? Amintirea. Poți comite multe greșeli În viață, domnișoară, și Îți dai seama cînd ești bătrîn. Spune-mi, dumneata ai credință? Am plecat, promițîndu-i să-i informez, pe el și pe Sophie, dacă primeam vești despre Julián. — Pe maică-sa nimic n-ar putea-o face mai fericită decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zvastici și tot felul de inscripții În ebraică și greacă veche. „Totul nu-i decât iluzie”, repetă el. „Dar iluzia aceasta menține tot universul În echilibru. Un singur gând rostit aiurea și totul se duce În hău de-a rostogolul...” Domnișoara Lily, care trecuse prin șapte căsătorii, alcoolizându-și toți partenerii, pufni În râs. Satanovski, Înconjurându-și cu palmele fruntea sa Înaltă, culese cărțile și le așeză din nou pe masă. Toate celelalte obiecte Își reluară, Într-o clipită, locul În peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de prima tinerețe, dar, fiindcă nu avea chef de discuții de prisos, Își păstră replica aceasta pentru o altă ocazie. Parcă ghicindu-i gândurile, Satanovski Îi făcu cu ochiul, apoi, rotindu-și bărbia Înainte și Înapoi și strângând-o pe domnișoara Lily Fundyfer, aflată undeva În dreapta sa, cu un gest aproape obscen la piept, le propuse să le prezinte un număr cu adevărat senzațional, nu Înainte Însă de-a face o precizare: „Într-adevăr, mă duc pe acolo”, zise el. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o bacantă. De fapt, medicul nu știa exact cum arată o bacantă, dar și-o Închipuia astfel, Împodobită din cap până-n picioare În flori și fructe de tot felul. E drept că aici florile lipseau - și totuși trupul slăbănog al domnișoarei Lily Fundyfer strălucea, luminând În semiîntuneric, acoperit cu sute și mii de bucățele de confeti ce pluteau În jur. Amintindu-și acum de această scenă, Noimann fu cuprins de un sentiment nu tocmai plăcut. Pur și simplu Îi era groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
chiar În același timp, profitând de diverse orificii...” „Sunteți pervers” spuse medicul. „Nu trebuie să excludem nici una dintre variante”, căzu pe gânduri inginerul. „În materie de sex sau de hazard totu-i posibil, nu-i așa?!” i se adresă el domnișoarei Lily. Aranjându-și pe sâni coronițele Împletite din flori și fructe, femeia râse, aruncând În ei cu bobițe de struguri. „Vezi”, zise Satanovski... „În fond”, continuă el, „În trei, jocul erotic Începe să prindă miză... În doi, orice ai face, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acolo nu va mai fi nevoie nici de cravată, nici de frac. Costumul lui Adam va fi de-ajuns... Nu e prea plăcut, dar asta-i situația...” „Eu am să mă Îmbrac În fusta Evei”, se auzi glasul răgușit al domnișoarei Lily... „Mai aveți un pic răbdare, nu vă Înghesuiți”, surîse inginerul. „În curînd, dacă mai curge un pic de vreme, diferența dintre Adam și Eva se va atenua... În ce mă privește...” „În ce vă privește, dumneavoastră, cred, faceți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
3,4 x 2,5 cm”. De unde se pricopsise Noimann cu astfel de ustensile pentru „tortura modernă”? Nu cumva, mergând spre lăcașul de veci, se abătuse cu Satanovski Într-un shoping sex, de unde a cumpărat pentru uzul său - sau al domnișoarei Lily - aceste abțibilduri? Și acum Îi suna În minte o frază pe care parcă o pronunțase omul cu bărbia albastră atunci când traversau pasajul din Piața Unirii, ceva legat de faraoni și egipteni. Stomatologul Își aduse aminte vag și de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ei servise drept momeală... Cine se folosise de toate aceste sprayuri, de șampoane și de rujuri?! Nu cumva, aflat Într-o stare avansată de beție, inginerul Satanovski Își dăduse pe față vechiul său nărav? Oare se travestise În femeie, iar domnișoara Lily Fundyfer se deghizase În bărbat? Sau rolul de femeie Îl jucase, de această dată, Însuși stomatologul Noimann? Mulțimea de clame aruncate pe jos, smocurile de vată și de păr, mulțimea de sutiene din dantelă, tampoane și bikini pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nămolul urât mirositor? Oare inginerul Îi anihilase voința cu retorica sa aberantă și-l pervertise Într-un asemenea hal, Încât Noimann trecuse dincolo de limitele rațiunii!? Scurte secvențe din acest dezmăț infernal Îi reveneau mereu În memorie. Ba o vedea pe domnișoara Lily târându-se În patru labe În fața lor, gâfâind cu limba scoasă afară de un cot, și pe Satanovski, stând picior peste picior, cu trabucul aprins și jobenul dat pe ceafă și ochii ațintiți În gol, ba pe sine Însuși ciucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe timbre, fără să-l deranjeze cineva. „Cătușe din pluș, atingere de catifea Lila, bici de piele din colecția Rolls Royce, vă pot satisface cele mai secrete fantezii În materie de sex...” Biciul Îl folosise el sau Satanovski? Sau distinsa domnișoară arhitect Îi biciuise pe amândoi, altoindu-i, rând pe rând, ca pe niște armăsari năbădăioși ce scot foc pe nări, pe sfârcuri, pe subsuori și prin alte locuri mai sensibile?! Noimann se simțea În sinea sa un păcătos. Buricele degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce huruie spre gară. Mathilda, Mathilda... Lilith, Lilith... Degete grăsulii ce beau bere la halbă și mănâncă mititei și cârnăciori dați prin muștar pe terasa cârciumii Corso. „Unde-i Bikinski? Unde e Lawrence? Unde e inginerul Edward Satanovski? Unde e domnișoara Fundyfer?Unde au dispărut? Încotro s-au evaporat cu toții? De ce nu se află aici?” Zadarnic, zadarnic. Totul e mort, totul e stins, acoperit de pânze de păianjen, pentru totdeauna... „Lilith, Lilith? Încotro ai plecat? Umed ca un limax, mă târâsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcu curaj și Începu să Întrebe dacă nimeni n-a văzut o doamnă Îmbrăcată În blugi, cu poșetă neagră și picioare neobișnuit de lungi. Toți o sesizaseră: era o doamnă Într-adevăr frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o doamnă Îmbrăcată În blugi, cu poșetă neagră și picioare neobișnuit de lungi. Toți o sesizaseră: era o doamnă Într-adevăr frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șoferii le manipulau În fel și chip Însoțindu-le cu o gesticulație bogată, toate cunoștințele de limbi străine ale grupului se reduceau la franceza aproximativă a delegatului, pardon, proprietarului firmei de turism „Star“ și la engleza de dicționar a unei domnișoare bătrâne (cam la patruzeci de ani, uscățivă, negricioasă cu ușoare urme de mustață prost epilată). Mi-au dispărut toate emoțiile când am auzit cum vorbesc franțuzește ceilalți ghizi, așa că, de-a lungul excursiei, ne-am Înțeles de minune prin tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
afară din plămâni tot aerul vechi și a pornit mai departe. În biroul primarului izbucnise din nou, de data aceasta În hohote și, În timp ce nu se putea opri, se asculta și se Întreba dacă nu cumva e isterică. — Liniștiți-vă, domnișoara Învățătoare, ce dracu’, se poate? Hai cu neica, hai, nu mai plânge! - zicea primarul și, În cele din urmă, ceea ce o liniștise cu adevărat fusese mirosul de tocană și lavandă pe care Îl răspândea acest om uriaș. Prima vorbă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]