6,157 matches
-
sud, aici fiind amplasată biserica fortificată. Privind spre sud, în depărtare se pot vedea Munții Cibin. Un act de donație din anul 1223 este prima atestare documentară a Cisnădioarei; prin acesta, bazilica fortificată din deal (finalizată în același an) era donată mănăstirii cisterciene de la Cârța de către Magister Goulinus. Săpăturile arheologice vorbesc însă despre o așezare mult mai veche, din perioada La Tène, aflată pe același deal. Satul aflat la mică distanță față de Cisnădie este influențat de viața orașului, unii localnici având
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
prin amenajare unei anexe pentru centrala termică. Costurile modernizărilor au fost suportate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Primăria Alma și credincioșii din Giacăș . Curentul a fost introdus în anul 1965, cheltuielile fiind susținute de Zosim Stoica. Tot el a donat gardul de fier, care împrejmuiește biserica. La reforma agrară din 1921, biserica greco-catolică a fost împroprietărită cu 15 iugăre de pământ, din care 10 iugăre pentru preot, 2 iugăre destinate cantorului și 3 iugăre pentru nevoile bisericești. Acestea s-au
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
mobilat corespunzător o încăpere în casa unei familii credincioase, familia Popescu, în care s-au făcut multe slujbe, e drept că mai puțin Sfânta Liturghie. Bătrâna din familia pomenită mai sus, Nineta Popescu, de comun acord cu restul familiei, a donat un teren pentru construcția unei biserici, așa că în 1996 s-a început construcția, care a continuat apoi puțin câte puțin în anii următori. De îndată ce s-a acoperit provizoriu, au început să se facă Sfinte Liturghii de câte ori a fost posibil, iar
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
lor Nicolae Vlad, decedat în urma unui atac de cord în pădure, în urmă cu câțiva ani și a bunicului lor, Dumitru Vlad, în curtea căruia s-a și construit. Deși inițial s-a dorit o construcție mai mică, ei au donat mai mulți bani, astfel încât capela are 3m lățime și 5m lungime, în formă de navă dreaptă, cu un altar rotund, având Sfânta Masă chiar în alveolă, pentru a folosi cât mai bine spațiul mic. Acoperișul este semicilindric, având și o
Valea Screzii, Prahova () [Corola-website/Science/301756_a_303085]
-
secolului al XIX-lea, comuna era arondată plășii Cricovul din județul Prahova, fiind formată din 11 sate (Arsa, Dosurile, Rachieri, Scheaul, Valea-Călugărească, Valea-Largă, Valea-Meilor, Valea-Nicovani, Valea-Poenei, Valea-Popei și Valea-Ursoaei). În comună funcționa o școală deschisă în 1872 (într-un local donat de Vasile Paapa în 1887). Pe teritoriul actual al comunei, tot în plasa Cricovul, mai era organizată atunci o comună, denumită Coșlegi, formată din satul de reședință, Coșlegi, și satele Dârvari, Radila și Pantazi, totalizând 1087 de locuitori care se
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
Munteanu a început o campanie de atragere de tineri pasionați de istorie pentru a începe campania de cercetări arheologice. Prima atestare documentară a satului - 22 mai 1443 - se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken - Racovița de astăzi - - ceea ce îndreptățește să considerăm că până la această dată localitatea constituia proprietatea coroanei maghiare. Anul 1443 a coincis cu perioada aparițiilor primelor incursiuni turcești în
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Beltiug, (Bélteki Drágffy), dar în 1444 domeniul Beltiug se află în posesia familiei Dragffy de Beltiug. În 1470 localitatea se numește Poss. Belthek În același an Michael Balkffy de Beltiug, infidel regelui Matthias Corvinus, își pierde domeniile care vor fi donate familiei Dragffy de Beltiug. În anul 1475 localitatea apare ca oppidum Erdeuallya Belthek. Tradiția locală păstrează o legendă legată de numele localității. Trecând pe aici, regelui maghiar Ladislau i-ar fi fost sete astfel că, unul dintre soldați i-a
Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/301757_a_303086]
-
să considere că rămânerea Ahmatovei în Rusia bolșevică era mult mai mult decât o imprudență. Mai târziu, el a reprezentat-o în mozaicul galeriei naționale din Londra, iar desenele sale, în care poeta era zugrăvită ca Sfânta Ana, au fost donate catedralei lui Christos Împărat în orașul irlandez Mullingar. După Boris Antrep au plecat din Rusia, una după alta, persoane care erau apropiate de Ahmatova, printre care А. Liurie și prietena ei din copilărie, O. Glebova-Sudeikina. Ahmatova s-a hotărât însă
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de Malovit. Sub numele de Csulla apare în anul 1447. O altă mențiune datează din anul 1452, fiind vorba de Vladul de Ciula sau cum este în această mențiune de CHYLAH, CHULAH. Tot în 1452 aflăm că regele Ladislau a donat, pentru merite militare deosebite, românilor Ioan și fiului Mihail din Chylah și lui Dionisie, fiul lui Andrei din Densus, posesiunile Dealul Negru, Grosul, Ciula Mică și jumătate din Hatagel. În anul 1475, acest sat apare sub denumirea de CHULA. Un
Ciula Mare, Hunedoara () [Corola-website/Science/300544_a_301873]
-
semiarcuită. Între cele patru coloane în stil ionic este plasată o pictură reprezentănd Sfânta Treime. Textul de deasupra picturii este: "„Uni et trino sumit. Tomae Galaci de Remete 1776. Szekula Jakab adományából három oltár javítatott 1899”". (). Armeanul Jakab Szekula a donat în 1899 1300 de florini (forinți) pentru renovarea altarelor și întreținerea crucii. Cele două statui aflate între stâlpi îi reprezintă în partea stângă pe Sfântul Petru cu cheile în mână, iar în partea dreaptă pe Sfântul Pavel cu sabia în
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
hramul sfânta Margareta. Capela a fost demolată în 1968, în timpul păstoririi parohului László Orbán, prelat papal, în locul ei construindu-se una mai mare - cea din prezent - dedicată tot sfintei Margareta. Monumentul a fost așezat în centrul localității, pe un teren donat de Antal Nagy. Inaugurarea din primăvara anului 1942 a prilejuit la Remetea o adevărată sărbătoare populară. Monumentul are 3,30 m înălțime și 1,80 x 1,80 m în partea superioară. Este ornamentat cu flori-curpen, iar colțul este înpodobit
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Sarmas" ca fiind una dintre moșiile regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Totuși, orașul prezintă dovezi de locuire încă din perioada de tranziție la neolitic (2500-1800 î.e.n.) materializate în ceramică de tip Coțofeni. În anul 1348, regele maghiar Ludovic I donează această moșie familiei Swk, așezarea fiind pomenită în următorul context:""Terra nobilium de Swk Sarmas vocata"". Localitatea Sărmașu a fost martora multor evenimente importante din istoria Transilvaniei și a țării, locuitorii fiind prezenți la marile evenimente ale istoriei și în
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
o pomenește cu 8 porți , iar la 1867 o întâlnim cu 148 de gospodării și hotarul în suprafață de 2573 jugăre. Este un vechi sat iobăgesc, stăpânit de-alungul vremilor de diferite familii nobiliare. La 22 noiembrie 1569, Ioan Sigismund Zápolya donează întreaga comună văduvei lui János Tamásfalvi , iar în secolul XVII trece în posesia familiei Toldhalagy. Acestă familie a jucat un rol important în istoria Transilvaniei, mulți din membri acestei familii fiind trimiși ca ambasadori la Viena, Constantinopol si alte țări
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
poetului Sándor Petőfi, proeminent în mișcările tinerilor dornici de libertate din 1848-1849 care a pierdut viața în bătălia din Albești din 1849. Clădirea muzeului a fost construită în stil tradițional între anii 1897 - 1898 de contesă Luise Haller. Ea a donat din proprietatea să terenul pe care se află cel mai mare cimitir comun rămas în urmă bătăliei din 31 iulie 1849. Casă are trei săli, prima cameră expune documente care evocă epoca poetului, a doua cameră cuprinde documente despre viața
Albești, Mureș () [Corola-website/Science/300568_a_301897]
-
cu turnuri de observație și creneluri fortificate, măi dăinuie și azi castelul construit de Ștefan Bathory, care la 1 februarie 1574, înainte de a pleca în Polonia pentru a prelua tronul acestei țări, a făcut o vizită la Ilia și a donat castelul lui Farcaș Bethlen, tatăl lui Gabriel Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei (1613-1629) care s-a născut aici în anul1580. Farcaș Bethlen, continuă lucrările de construcție care se vor încheia în anul 1582 după cum arată inscripția aflată în castel. Acest
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
secui s-au răsculat sub conducerea lui Iosif Buda și a preotului Ion Florea, participând la atacul împotriva Cetății Deva, unde se refugiaseră nobilii. Ca urmare a acestei răscoale, în anul 1792, baronul Iosif Bornemisa, stăpânul moșiilor din Ilia a donat o grădină intravilan de ½ ha.romanilor de religie ortodoxă pentru a-și ridică o biserică de zid. În același timp a fost construită și actuala biserică romano-catolică. Populația din Ilia a fost și este în majoritate românească. În Evul Medui
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
între înălțime lățime în raport de gol și plin una nu domină pe celălat. La fel si geamurile biserici păstrează formă originală al arcului gotic. Interiorul bisericii urmează stilul bisericilor protestante decorația fiind minimă. Din anul 1731 datează câteva bănci donate de către Bánfi Eva. Altarul era construită din cărămidă și datează din anul 1837, ea este dărâmată și schimbată în 1951, vechea pătură decorativă de pe altar datează din 1889 ea fiind donata de către Korondi Mária, însă ea este schimbată în anul
Periș, Mureș () [Corola-website/Science/300590_a_301919]
-
în colaborare cu toți credincioșii, s-a hotărât să se construiască o biserică. Astfel, s-a cumpărat o biserică veche din lemn, din satul Ibănești care a fost reclădită pe o fundație de piatră. Biserica a fost așezată pe terenul donat de frații Pop Gheorghe și Pop Ioan din Idicel Sat. Prin anul 1933, biserica având nevoie de reparații capitale, precum și pentru că nu mai corespundea nici din punct de vedere al capacității, din inițiativa aceluiași Mihail Covrig (care ar fi dorit
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
între aniii 1881 - 1888. A fost târnosită în ziua de 14 octombrie 1888, de către episcopul Ghenadie al Argeșului, și poartă hramul Sf. Cuv. Paraschiva. După darea în folosință a noii bisericii, în 1888, biserica cea veche din lemn a fost donată satului Vărzăroaia, unde funcționează și astăzi (Leonăchescu, 2001). Școala Pentru a face comerț de tranzit la 1500 și pentru a face față judecății cu proprietarii de pământ și cu administrația locală abuzivă, pentru a face petiții și a răspunde la
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
și eforturile credincioșilor satelor Enăchești, Prisaca și Boșoteni care alcătuiau la vremea respectivă Parohia Enăchești, cu foarte mari sacrificii, așa cum mărturisesc bătrânii satului care spun că părinții sau bunicii lor vindeau câte două sau trei perechi de boi pentru a dona sume consistente de bani necesari construirii noului lăcaș de cult. Din păcate însă noua construcție nu a fost prevăzută cu o centură care să lege pereții în partea de sus și nici cu fundații potrivite astfel încât pe parcurs mereu a
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
IPS Daniel, s-a realizat o serie întreagă de alte lucrări. La granița cu satul Bârzulești, în vârful unui deal ce străjuiește șoseaua Bacău-Onești, s-a zidit locaș de rugăciune, o mănăstire de maici. Schitul Doamna este ridicat pe terenul donat de locuitorii Enăcheștilor. Acest schit a luat ființă în cursul lunii septembrie al anului 1999, cu binecuvântarea P.S. EFTIMIE LUCA al Romanului, din dorința de a împodobi meleagurile românești cu noi așezăminte monahale, adevărate oaze de formare duhovnicească și de
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Ciobanu, stareț al Mănăstirii "Înălțarea Domnului"- Zemeș, județul Bacău și cu încuviințarea și aprobarea Sfintei Episcopii și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-au început lucrările de construcții ale acestui Schit, pe locul vechiului Paraclis și pe terenul donat de credincioșii din satul Enăchești, comuna Berești-Tazlău, județul Bacău. Schitul si-a păstrat denumirea DOAMNA de la numele moșieriței pe care am menționat-o mai sus, mai ales că însuși dealul pe care este așezat a păstrat prin tradiție această denumire
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
precum și viitorul arhiereu vicar al eparhiei sus menționate și apoi episcop al Hușilor Ioachim Mareș, originar din satul Măgirești. De asemenea, tot atunci a fost inaugurat pe dealul bisericii Monumentul Eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Ioachim al Hușilor a donat Bisericii atât casa părintească, cât și terenurile moștenite, și între anii 2003-2008 s-au derulat ample lucrări de ridicare a casei parohiale, care a fost sfințită în 10 noiembrie 2008 de către Ioachim Băcăuanul. Pentru o mai bună desfășurare a activităților
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
maghiarizați dar aveau confesiunea apropiată de ortodoxie, căci se găsesc înmormântați în cimitirul ortodox. Tot către sfârșitul secolului al XIX-lea s-au mai așezat și câțiva italieni (de ex. Iacob și Ozwaltd Martini). În anul 1870, văduva Maria Chiriac dona parohiei din Ojdula un „Epitrachil de mătase roșu, cu flori de argint” iar George Pop dona aceleiași parohii cărțile: „Pedică” (Buda, 1810), „Cazanie” (București, 1776), 2 Ceasloave (Iaș, 1806 și Râmnic, 1784), Catavasier (Râmnic, 1784). În anul 1905, luna februarie
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea s-au mai așezat și câțiva italieni (de ex. Iacob și Ozwaltd Martini). În anul 1870, văduva Maria Chiriac dona parohiei din Ojdula un „Epitrachil de mătase roșu, cu flori de argint” iar George Pop dona aceleiași parohii cărțile: „Pedică” (Buda, 1810), „Cazanie” (București, 1776), 2 Ceasloave (Iaș, 1806 și Râmnic, 1784), Catavasier (Râmnic, 1784). În anul 1905, luna februarie, s-a procedat la împărțirea pământului, în afara celor 100 de moșneni, în proporție cu vatra de
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]