5,034 matches
-
Bogdan-Pitești, alteori autentică, alcătuită din diplomați, colecționari de artă, aristocrați de viță veche), poetul se simte protejat În sânul ei. Nu doar vestimentația, felul În care Își compune figura, gesturile, vorbele, ci și modul În care Își decorează propria casă emană aceeași dorință de a stiliza realul, de a-l sustrage vulgarității. Aidoma eroilor săi, el visează un soi de „palat fermecat”. Chiar Palatul fermecat este titlul unui text apărut În Literatorul În primăvara lui 1881, care ar merita citat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
privilegiu decurge din superioritatea morală. Iată explicația prețului mare ce se pune de către cei mai mulți pe instrucție, pe puritatea limbii vorbite, pe grația ținutei, pe dezinvoltura cu care este purtată o toaletă, pe găsirea unor apartamente luxoase, În sfârșit, pe perfecțiunea emanată de respectiva persoană. Nu ne lăsăm, oare, amprenta obiceiurilor, a felului de a gândi, pe tot ce ne Înconjoară și ne aparține? „Vorbește, umblă, mănâncă sau Îmbracă-te și Îți voi spune cine ești” a Înlocuit vechiul proverb, formulă curteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pot conferi”. Și dandysmul devine „o instituție În afara legilor, cu legi riguroase cărora li se supun toți supușii ei”. Caracterul colectiv al acestei instituții nu trebuie să ne amăgească. Căci, dacă, pe de o parte, Baudelaire ne-o prezintă ca emanând dintr-o castă, pe de altă parte, el revine de mai multe ori asupra faptului că dandy-ul este un declasat. În realitate, dandysmul baudelairian este o reacție personală față de problema situației sociale a scriitorului. În secolul al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atace toate magazinele de obiecte casnice din Washington ca să echipeze căminul lor nu tocmai conjugal. Deschizând ușa, avu o mare surpriză. Frunzărind un număr din Vogue al lui Maggie, în mica încăpere ce servea drept anticameră, stătea un bărbat care emana din plin un aer de Washington. La fel ca și Edward, avea o ținută impecabilă: cămașă încheiată până la ultimul nasture, blazer albastru, chiar și în zi de duminică. Maggie nu-l recunoscu, ceea ce nu însemna că nu-l mai întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
buzele în așa fel încât să exprime compasiune. Fiica mai întâi, care o privi o clipă în ochi. Părea să aibă în jur de patruzeci și cinci de ani, păr scurt, negru, cu câteva șuvițe cărunte; era atrăgătoare, chipul ei emana un simț practic extrem de solid. Maggie presupuse că ea era capul familiei. Apoi fiul. Pe jumătate ridicat, o privea cu răceală. Era înalt, îmbrăcat mai neglijent decât s-ar fi așteptat ea într-o casă îndoliată, cu blugi de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
diferitele loji și ordine mistice ori inițiatice, feluritele congregații și secte, Shamballa și altele asemenea sunt simple jocuri de copii pe lângă Centru. Și știi de ce? N-o să-ți vină să crezi, dar se Întâmplă din motivul foarte simplu că toate emană de la Centru și sunt, Într-un fel sau altul, legate de prezența În lume și menirea lui. - Poftim? - Ce-ai auzit. Ai la dispoziție un minut ca să-ți revii, după care te rog să Încerci să ghicești despre ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
A câta oară? Am Încercat să-mi administrez liniștitoare Îndemnuri la calm și luciditate, dar rezultatul a fost modest. Propoziția mă incita și mă crispa, totodată, pentru că nu reușeam s-o situez În timp și să-i pătrund adevăratul Înțeles. Emana ea de la o sursă contemporană cu evenimentele - de la conducătorii de atunci ai Centrum-ului, de exemplu - și stabilea imperativ destinația viitoare a comorii? Sau, dimpotrivă, reprezenta o adăugire operată ulterior, care consemna retroactiv un fapt Împlinit deja ori numai În curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totdeauna aceeași, despre aventura sa Într-un imobil subteran gigant, numit Centrul, unde un grup de savanți recrutați de pe toate meridianele mapamondului puneau la cale și duceau la Îndeplinire tot felul de misiuni destinate salvării omenirii de la pericole mortale ce emanau dinspre o planetă-mamă a Pământului nostru - În fine, o aglomerare stranie de elucubrații altfel incitante, dar, mai cu seamă, derutante, fiindcă, În măsura În care ascultătorul face abstracție de natura patologică a acestui tip de imaginație sau nu e În cunoștință de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
morală, ci o putere teribilă, manifestată prin "mînia" divină. În cartea sa, Rudolf Otto încearcă să deslușească trăsăturile specifice ale acestei experiențe înspăimîntătoare și iraționale. El descoperă sentimentul de spaimă în fața sacrului, a acelui mysterium tremendum, a acelei majestas care emană o putere copleșitoare; descoperă de asemenea teama religioasă de un mysterium fascinans, în care înflorește ființa în plenitudinea ei desăvârșită. Otto desemnează toate aceste experiențe prin termenul de numinoase (din latinescul numen, "zeu"), pentru că sânt determinate de revelația unui aspect
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să împiedece, cu orice preț, cucerirea puterii de către fracțiunile demagogice; adică, să împiedece reîntoarcerea la dezmățul căruia îi pusese capăt lovitura de stat de la 5 decembrie 1917. Junta militară nu intenționa, totuși, să păstreze multă vreme puterea pentru sine. Guvernul emanat din sânul ei sau controlat de ea trebuia să îngăduie poporului, îndată ce liniștea ar fi fost asigurată, să hotărască singur de destinele Portugaliei, fără intervenția puterilor străine. Acesta era programul "secret" al Juntei. La moartea lui Sidonio erau două forțe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete răsăreau În număr mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru, Îndeosebi În partea sa veche, la est de drumul de trăsuri care Împărțea parcul În două. Adăposturile sale umbroase emanau pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și să te uiți bine după o ciupercă gustoasă, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu sau o forță magnetică de semn negativ care tulbura, pînă Într-acolo Încît lumea ajunsese să spună despre el că „era În stare să facă o plantă să se ofilească numai atingînd-o”. De unde emanau o astfel de putere nefastă și o asemenea capacitate de respingere, nimeni nu știa să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal, decît o simplă respingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se comporte firesc În prezența acelei ființe Înspăimîntătoare, pe care o ura deja cum nu mai urîse niciodată pe nimeni, de cînd se ținea el minte, și care Îi provoca silă ca și cum fiecare por din trupul său ar fi emanat o duhoare pestilențială. Nu i se părea nici măcar posibil să Încerce să urmărească firul gîndirii lui, nici să priceapă prin ce lung lanț de suferințe ajunsese acea ființă În acel loc și punct. Într-un anumit fel, și prin simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în nesimțire. M-ai atins cu mâna Ta, am simțit, dar nu mă puteam trezi. M-ai chemat pe nume. Am auzit bine glasul Tău și am deschis ochii ca să te văd. Era plină de o lumină casa mea, care emana o căldură ce-mi mângâia sufletul. Mă priveai cu ochi plini de dragoste și, zâmbind, mi-ai zis: - Ajunge atâta somn! Deșteaptă-te! E timpul să faci ordine! Te-ai îndreptat spre ușă și, înainte de a pleca, m-ai privit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
primire, în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan de dulceață și câteva pastile de ciocolată pe care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând hainele într-o ordine pedantă, apoi se întinse pe pat. Începu un exercițiu pe care-l practica de ani de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul francmasonilor! Ce naiba moșmondiți acolo? Era un bărbat de 28 sau 30 de ani, bine clădit cu fața măslinie și trăsături neregulate. În ciuda nasului puțin deviat, a gurii prea subțiri și a obrazului asimetric, emana un farmec deosebit. Ochii, deschiși, aveau un zâmbet al lor, plin de lumină. Valerica Scurtu îi aruncă o privire de otravă. Tânărul, doar în slip, se apropie alene cu o curiozitate amuzată. Mirosea ușor a lavandă și a încă ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pași lipăind apoi un schimb de șoapte. Cristescu învîrtea absent scrumiera. Era un suvenir din Olanda, o farfurioară de ceramică albă pe fundul căreia fuseseră pictate, cu albastru-cobalt, o moară și niște saboți. Îi plăcea încăperea cu mobilele ei vechi. Emana o liniște specială, un fel de "am oprit ceasul pe loc". Te simțeai bine, cumva la adăpost, încercai sentimentul odihnitor că nu se poate întîmpla nimic extraordinar îndărătul obloanelor de lemn. Chiar moartea putea veni lin aici, cu pași de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în ajutor urnelor, în masă, când fantoma unui nivel al abținerilor fără egal în istoria democrației noastre amenința grav stabilitatea nu numai a regimului, dar și, mult mai grav, a sistemului. Nu mergea atât de departe cu sperietura nota oficioasă emanată de la ministerul de interne, dar ușurarea guvernului era evidentă în fiecare rând. Cât le privește pe cele trei partide în luptă, cel de dreapta, cel de centru și cel de stânga, acestea, după ce calculaseră rapid câștigurile și pierderile care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi, sub îndrumarea specializată a groparilor profesioniști, coborâte încet pe frânghii până ce au atins fundul gropii cu un sunet sec. Ruinele stației păreau să emane încă un miros de carne arsă. Nu vor fi puțini cei cărora li se va părea de neînțeles faptul că o ceremonie atât de tulburătoare, cu un doliu colectiv atât de dureros, a fost lipsită de influxul consolator care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
simplu și a fost direct, Dragul meu ministru, spuse el, puneți-vă capul acela la treabă, imaginați-vă consecințele care ar apărea mâine dacă am închide azi porțile pentru cei care au votat cu noi, Din câte îmi amintesc, ordinul emanat de la consiliul de miniștri a fost acela de a nu lăsa pe nimeni să treacă, Vă felicit pentru memoria excelentă, dar ordinele, din când în când, trebuie să fie flexibilizate, mai ales când faptul se dovedește a fi convenabil, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o modestă cafenea ca pe vremuri, din acelea care deschid devreme pentru că proprietarul nu are altceva de făcut și unde clienții intră ca să se asigure că lucrurile, acolo, continuă să fie la locurile lor dintotdeauna, iar aroma prăjiturii de orez1 emană din eternitate. Se așeză la o masă, ceru o cafea cu lapte, întrebă dacă făceau pâine prăjită, cu unt, bineînțeles, de margarină nici să n-audă. Veni cafeaua cu lapte, dar era doar acceptabilă, însă pâinea prăjită sosise direct din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui Jane Birkin 1: avea lungi plete castanii, privirea adâncă și bronzul permanent, care e atât de ușor de menținut tot anul dacă familia ta are câte o casă În toate stațiunile din Antigua până În Aspen. Când era Îmbrăcată casual, emana un farmec natural de Înaltă clasă, fără prea multe accesorii care să-ți ia ochii. Ținuta ei de zi cu zi era alcătuită din pantaloni lungi, mulați, de la Marni, bluzițe din dantelă Yves Saint Laurent și minuscule jachete din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Pace privind Orientul Mijlociu ar fi stat doar pe umerii ei de femeie singură. Nu mă puteam abține să nu mă holbez la Salome, parțial din cauza spectacolului oferit de prestația ei la capitolul sărutat, dar și din cauza faptului că părea să emane o strălucire din interior. Thackeray, mă gândeam eu, ar fi fost Încântat să o Îmbrace dacă nu ne ieșea planul cu Alixe Carter, fapt care părea din ce În ce mai probabil. Salome era mult mai interesantă decât o stea de cinema sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cinema, mai ales), poartă poncho-uri spaniole de calitate când Își iau cafeaua diminețile la Jack’s pe 10th Street și par să nu plece niciodată de acasă fără ca pielea lor să aibă strălucirea cuiva care tocmai a făcut super-sex. Emană fericire și mulțumire atunci când, fiind cocoțate pe pantofi Roger Vivier cu tocuri de 15 cm, Împing un cărucior Bugaboo Frog3. Pot spune cu mâna pe inimă că nimic nu demoralizează mai mult o proaspăt căsătorită decât să se Întâlnească Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]