5,886 matches
-
foarfecele? Păi, încearcă tu și pe urmă să-mi spui cum e! a exclamat Maria înciudată. Să știi și tu că se lucrează la o anumită temperatură. Se folosesc multe instrumente. De bigudiuri și de vopsele ai auzit? Păi, vezi! exclamă fata destul de tare, victorioasă, când îl văzu pe Ionuț cum clatină din cap neștiutor. Da, copii! interveni mama Mariei în discuție răsucindu-se greu pe scaun, din cauza centurii de siguranță. Este necesar să studiezi fiecare instrument, să știi cum se
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să pui în pericol viața acelei fetițe ori acelei femei pe care o coafezi... Bine, dar să știi, Ionuț, Maria nu s-a hotărât. Ar vrea să fie și educatoare. Vom vedea ce va alege până la urmă... Ce anume? Educatoare? exclamă Ionuț, neîncrezător. Vrei tu așa, Maria? Nu am hotărât, dar să știi că-mi place mult de tot..., șopti fata. Cum? Așa, ca doamna noastră? N-ai văzut că uneori e atât de supărată... Copiii nu sunt ascultători câteodată. Mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
secundar, care era pietruit. Pădurea a apărut pe neașteptate. Mai întâi, o lizieră de tufe dese și pomișori tineri, mai apoi copaci mari, din ce în ce mai mari, pe măsură ce mașina înainta cu viteză redusă. Copii nu-și mai dezlipeau ochii de pe geam și exclamau cu plăcere, văzând așa bogăție de verdeață. Erau nerăbdători să coboare și făceau planuri în șoaptă. La marginea unei poienițe străjuite de copaci falnici, cu multe ramuri plini de frunze, doamna Mia a oprit mașina, alegând un loc la umbră
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
repari pantaloni, la fel. Nu mă lasă tata, dar aș vrea să mă fac croitor... Și ce te faci, dacă nu te lasă? interveni Ionuț, privindu-l curios. Păi..., păi..., eu mă fac... mă fac grădinar, cred. O, ce bine! exclamă imediat Ionuț. Și eu vreau să mă fac grădinar. Gata! Ești prietenul meu cel mai bun... O să-ți povestesc ce înseamnă asta. N-a avut timp să-i povestească mai nimic. Mia a chemat copiii la masă. Cornel și Anca
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și căruțe, sănii și săniuțe, instrumente muzicale, poduri și podețe peste râuri, parapete diverse, cutii și lăzi pentru alimente, case și căsuțe la munte și la mare, bărci și alte ambarcații, schiuri și multe, multe altele... Așa importantă este pădurea? exclamă Ionuț. E nemaipomenit! l-a imitat de-ndată Maria. În plus, adăpostește multe animale și păsări... Ei bine, să fie clar! Am motive să mă fac pădurar când voi fi mare, a rostit Ionuț, foarte serios, privind în ochii mamei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu pelerinii nu vorbesc. Fiecare pleacă apoi la treaba lui după ce se termină slujba ori după ce mănâncă. În tăcere. Unii îngrijesc grădinile. Nu vorbesc, se roagă tot timpul. Chiar așa? Nu pot să cred. Cum comunică? Doar nu sunt surdomuți! exclamă Valentin care nu scosese o vorbă până în acel moment. La unele mănăstiri vorbește starețul cu pelerinii. La primirea lor și după predică, în biserică. În lipsa starețului mănăstirii, vorbește purtătorul de cuvânt, care le spune programul și unde sunt cazați dacă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Denise. Mi-a luat cam un minut să-mi dau seama la cine se referea. —CUM? am urlat. Nu vrei să spui Denise cea drăguță de sub noi, nu? Judy a dat din cap abătută. Bine că eram așezată. —Curva! am exclamat. Și mai e ceva, a bolborosit Judy. James zice că vrea să se însoare cu ea. Ce vrei să zici? am țipat. E deja însurat. Cu mine. N-am auzit ca în ultimele zile să se fi legalizat poligamia. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Am închis ușa în spatele meu ca să nu m-apuce din nou plânsul. Am închis-o cu fermitate. Da, știu, n-a fost un simbol prea subtil. Îmi cer scuze pentru asta. Apoi am realizat că-mi lipsea ceva. —Dumnezeule, am exclamat, inelele mele! Am alergat înapoi în casă și mi-am luat inelul de logodnă și verigheta din dormitor. În ultimele două luni stătuseră pe noptieră fiindcă degetele îmi ajunseseră așa de grăsuțe și de umflate încât nu mai putusem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce meserie ai. Eu nu te-am întrebat decât dacă mă duci cu mașina, a zis Helen pe un ton care însemna „sunt pregătită să fiu rezonabilă pe subiectul ăsta“. — Nu, Helen, poți să te duci și pe jos! a exclamat tata. Sincer, nu înțeleg care e problema cu voi, tinerii. Lenea e de vină. Ei, când eram eu... —Tată, l-a întrerupt Helen tăioasă, te rog, nu-mi mai spune încă o dată cum a trebuit să mergi cinci kilometri până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întrerupt din senin. —Vai, Doamne! a țipat ea din senin ducându-și mâna la gură. — Ce-i? am întrebat eu alarmată. Începuse oare să plutească tirbușonul în aer? Apăruse capul vreunei zâne la fereastră? Nu mai ești gravidă! a exclamat ea. Am zâmbit, deși nu eram bine dispusă. Nu, Anna, nu mai sunt. Înțelegi de ce? —Ai născut? m-a întrebat ea încet. Da, i-am confirmat eu continuând să zâmbesc. —Iisuse! a urlat ea. Nu e minunat?! După care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o persoană îngrozitoare ce devenisem. Chiar nu-mi vine să cred, i-a dat mama înainte ultragiată până în măduva oaselor. Și Scott ce-a avut de zis la chestia asta? —Of, mamă, lasă naibii cinci minute Down Drongo Way, a exclamat Helen de parcă era gata să izbucnească în plâns de frustrare. Treaba e serioasă. Claire se comportă ca un monstru. Ei, poate că așa e, m-am gândit înțepată, dar, draga mea, tot ceea ce știu am învățat de la tine. — Aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ți-a spart scrumiera Aynsley, a bolborosit Helen. Ce-a făcut? a sărit mama cu o voce tăioasă. Da, ți-a spart-o, a confirmat Anna. Trădătoareo! m-am gândit. —Asta e! a conchis mama. A întrecut măsura. — Ha! a exclamat Helen triumfătoare adresându-i-se, evident, Annei. Ți-am spus eu că mama urăște vaza aia de rahat pe care i-ai făcut-o. Știam că doar se preface că-i place. Altfel de ce nu i-a păsat că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Bună, mami, am zis când am intrat în sufragerie. Bună, iubire, a răspuns ea întorcând capul de la Home and Away. După care a executat o răsucire de o sută optzeci de grade, de aproape și-a rupt gâtul. —Claire! a exclamat ea. Te-ai dat jos din pat! Ești îmbrăcată! Arăți minunat. Ce grozav! Apoi s-a ridicat de pe canapea, a venit la mine și m-a îmbrățișat. Arăta așa de fericită. Am îmbrățișat-o și eu și amândouă am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Joci rugbi? s-a decis tata să dea cărțile pe față. —Nu. — A, a oftat tata ca un balon care se dezumflă. Dar îmi place să mă uit, i-a mărturisit Adam ca să-i facă pe plac. A, fiuuu! a exclamat tata întorcându-i practic spatele și exprimându-și dezamăgirea printr-un gest de concediere. Și așa, presupun eu, s-a încheiat noua prietenie. Nu știu din ce motiv, dar eu am simțit că era de datoria mea să conversez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
două cuvinte, Helen m-a întrerupt: —N-am spus că are o slujbă importantă, a zis ea cu acreală. N-am zis decât că are o slujbă. Și oricum, a trebuit să renunțe la ea din cauza copilului. — A, copilul! a exclamat Adam. Pot să-l văd? Sigur că da, am răspuns eu încântată, dar întrebându-mă și de ce era Helen așa de răutăcioasă. Vreau să spun, de ce era mai răutăcioasă decât de obicei. —Kate doarme acum, dar se trezește cam într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
continuat ea, nu e deloc prea tânăr pentru tine. —Mamă, m-am lamentat eu nefericită. Ce tot spui tu acolo? Eu am aproape treizeci de ani, iar el abia douăzeci și patru. Tot e mult prea tânăr pentru mine. Pe naiba! a exclamat mama plină de însuflețire. Toți fac așa. Uită-te la Britt Ekland, e tot timpul fotografiată cu tipu’ ăla care e destul de tânăr ca să-i fie nepot. Deși poate că e într-adevăr nepotul ei. Și nebuna ailaltă, aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
continuat să mă bântuie. —Oricum, mamă, i-am dat eu înainte, lăsând la o parte chestiunea vârstei, n-ai uitat cumva încă vreo alte două puncte esențiale? Cum ar fi insignifiantul detaliu că Adam e prietenul lui Helen. Aha, a exclamat mama ridicând degetul arătător și asumându-și o postură de pustnică sau de bătrână înțeleaptă. Parcă se și îmbrobodise cu un batic negru și, aruncându-mi o privire rapidă, mă întrebă: — Dar e într-adevăr? — Altfel de ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fac decât să țin lupul departe de ușa mea. Pe furtună, orice port e bun. Chestii de-astea. Deci tipu’ asta e prietenul tău? am întrebat-o. Adică, ai merge pe Grafton Street ținându-l de mână? —Doamne-Dumnezeule, nu! a exclamat Laura îngrozită. Dacă m-aș întâlni cu vreun cunoscut? Nu, nu, îngerașul e doar o măsură temporară. Îmi ține patul cald până când apare Domnul Perfect. Deși nu înțeleg de ce Domnul Perfect întârzie așa de mult. Cu toate că mă bucuram foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care-l studiază acum“. Numai că Adam i-a stricat scenariul. Se părea că chestia asta era un obicei al lui. —E în regulă, i-a zâmbit el Laurei. Nu-i nevoie să mă întrebi ce studiez. A, a exclamat ea nițel jenată. În cazul ăsta, n-o să te întreb. A urmat o mică pauză. —Ei, a zis Laura, acum chiar sunt curioasă. Nu asta a fost intenția mea, a râs Adam. Dar de vreme ce m-ai întrebat: sunt în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
De fiecare dată când îl vedeam pe Adam, aveam un șoc. Uitasem cât de frumos era. Bărbatul ăsta înalt și superb, cu picioare lungi și musculoase, mă așteaptă pe mine, m-am gândit simțindu-mă puțin copleșită. De ce?! —Claire! a exclamat el părând încântat să mă vadă. Am crezut că nu mai vii. Nici nu vin, am bolborosit eu. A, deci ai trimis în loc o proiecție holografică a ta? Sau cum? m-a întrebat el zâmbind. Nu, Adam, vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam? Of, Doamne! Nu eram sigură. Cred că ar trebui să te duci acasă, mi-a spus Adam. Nu era rece sau furios, dar îmi dădea senzația că nu voia să-l ating. Sau ceva în genul ăsta. — Nu! am exclamat eu. Doamne-Dumnezeule! Oare aveam să mă hotărăsc odată?! Nu, am spus cu mai puțină frenezie. Îmi pare rău. N-ar fi trebuit să spun ce-am spus. Am fost ridicolă și am reacționat exagerat. Stând acolo, atrăgeam tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
până la Dumnezeu și-un pas mai sus. Ce se întâmplase în viața lui Adam, ce fusese așa de traumatizant? Dar înainte s-apuc să fac vreo investigație, mi-am dat seama cât era ceasul. Era șapte și zece. —Doamne! am exclamat sărind în sus panicată și roșie la față. Uite cât e ceasul. Eu am crezut că e vreo cinci. Mi-am luat geanta și m-am îndreptat spre ușă. —Trebuie să plec. Mulțumesc că m-ai adus. Pa. — Stai, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am refuzat să-l privesc la rândul meu. M-a prins din urmă înainte să apuc să fac doi metri. Ca să fiu sinceră până la capăt - ceea ce nu e întotdeauna ușor -, exact asta îmi dorisem să se și întâmple. —Claire, a exclamat el pe un ton surprins. Unde te duci? —Acasă, am bolborosit. Speram, cu disperare că Adam nu-și dăduse seama cât de geloasă eram. — Îmi pare rău, a spus el privindu-mă în ochi. Te-au călcat rău de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a spus ea cu prudență. Dar ce știi despre el? — Știu că e drăguț și că mă face să mă simt deșteaptă, frumoasă și dorită. —Claire, nu uita că acum ești foarte vulnerabilă. Suferi din cauza eșecului. Nu mai spune! am exclamat eu. Mi s-a părut că avusesem un ton cam critic. —Oricum, am întrebat curioasă. Ce faci tu aici? Întâi mă încurajezi să am o aventură cu el, după care, când îți spun că sunt de acord, îmi sari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
peste tine. Nu e nevoie decât să-mi spui și o să încetez. Dă buzna cât vrei, m-am gândit eu. Nu, Adam, sigur că nu mă supăr că m-ai sunat. Îmi face plăcere să vorbesc cu tine. —Grozav, a exclamat el. Îl auzeam cum zâmbea. M-am așezat pe podea și m-am pregătit pentru o conversație confortabilă de vreo oră și ceva. —Of, Doamne, am exclamat când am auzit-o pe Helen. Care răcnea: —Am venit. Hrăniți-mă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]