4,798 matches
-
Peste tot, rememorarea trecutului medieval idealizat în manieră romantică conferă o nuanță tradițională acestei imagerii. Peste tot, de asemenea, acestă muncă de persuasiune elementară s-a adresat mai întîi categoriilor populare cărora noua identitate a statului le era mai puțin familiară, în vreme ce clasele elevate și instruite, considerate ca fiind deja inițiate păreau apte de un tratament mai avansat. În ceea ce le privește, obiectivul a constat mai mult în a le spori devotamentul față de Statul-Națiune, iar în mediile catolice, în încercarea de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
asumă fără șovăire expuneri și explicații asupra acelor medieri Între instituții și indivizi despre care Karpinski nu se considera suficient de informat să scrie. Lipsit de presiuni academice ori didactice exprese, volumul lui Pierre Buhler este atractiv datorită amestecului de familiar și inedit pe care Îl propune. În analiza informațiilor reunite aici, cititorul avizat va găsi, În plus, un prilej de a-și exersa spiritul critic, ceea ce necesită lecturarea cărții În paralel cu alte lucrări despre același subiect, dar nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-l negativ. Procedura descrisă are avantajul evitării schimburilor verbale directe cu victima (complicele) și nu prezintă nici un risc pentru aceasta. Agresiunea verbală este o strategie agresivă frecvent utilizată în viața de zi cu zi. Atunci când îndeplinesc o sarcină simplă și familiară, indivizii nu ezită să-și exprime sentimentele față de persoana pe care o consideră vinovată de o agresiune oarecare împotriva lor. Singurul punct slab al procedurii constă în faptul că comentariile negative permit doar evaluarea sentimentelor negative pe care subiecții le
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Nici creștinii și nici fundamentaliștii musulmani nu sunt cunoscuți pentru proslăvirea păcii. În Vechiul Testament există foarte multe descrieri ale războaielor violente întreprinse de ebraici. Creștinii au cucerit în timpul cruciadelor lumi îndepărtate în numele religiei. Iar noțiunea de martir este o noțiune familiară tuturor fundamentaliști lot religioși, oricare n-ar fi aceștia. Violența devine astfel legitimă atunci când este reprezentată și înțeleasă ca aspect esențial al religiei (Hinde, 2001, p.89). Cel de-al treilea factor de susținere a războiului și cel mai puternic
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
momentul să analizăm vechile practici de înmormântare ebraice. Mai întâi, defunctul era îngropat în ziua morții sau în ziua următoare, dacă moartea survenea la sfârșitul zilei sau în timpul nopții. Acest detaliu adaugă un plus de pathos unor povestiri, de altfel familiare, din evanghelie. Să ne gândim la istoria văduvei din Naim: „Când s-a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, și aceasta era văduvă; și multă lume din cetate era
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
academic. După câteva săptămâni se răspândeau deja bârfe în jurul lumii cum că Popper ar fi fost amenințat de Wittgenstein cu un vătrai aprins, dar nici una dintre mințile luminate care au fost prezente acolo, inclusiv Bertrand Russel, și multe alte nume familiare în lumea filosofiei, dreptului sau a altor discipline, nu reușeau să se pună de acord în privința a ceea ce s-a întâmplat exact și în ce ordine s-au desfășurat. Înainte ca Wittgenstein să plece din cameră îi dăduse Popper o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dat de pactizare cu cămătarii și jefuitorii politici, ori de lașitate morală? Nu are tot avantajul de a apăra intransigent, îndrăzneț și sistematic doctrinar, pentru a polariza toate bunele credințe și entuziasmele? Nu se poate referi la o tradiție istorică, familiară? Care sunt riscurile ? Să rup punțile de unire cu vechiul partid? Dar probabilitățile unirii în condițiile compatibile cu demnitatea și ambiția șefului sunt foarte precare. În schimb, o unire are toate șansele să devină o îmbrățișare sugrumătoare. În fața acestei îndoielnice
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
avea un înțeles: și retorica revoluționară ce derapa dintr-o dată spre un limbaj murdar și acel „cetățeană spioană”, și broșura ce reglementa viața sexuală a membrilor Partidului. Da, se instaura o nouă ordine a lucrurilor. În lumea asta atât de familiară totuși, toate aveau să capete un alt nume, fiecărui obiect, fiecărei ființe urma să i se pună o altă etichetă. „Dar zăpada asta domoală, s-a întrebat ea, fulgii aceștia somnoroși de moină, în cerul vioriu de seară”? Și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lucrează și, totodată, întreține o conversație cu un musafir aparent interesat de cele povestite. Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei, cortegiul imperial străbătând bulevardul Champs-Élysées, frumoasa Otero, Președintele înlănțuindu-și iubita într-un sărut fatal... Acum îmi dădeam seama că Charlotte ne repetase toate istorisirile acelea, în fiecare vară, cedând voinței noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai erotică și mai carnală decât orice posedare fizică. Am părăsit dimineața aceea de toamnă, pomenindu-mă sub un cer deja aproape negru. Obosit, ca și cum tocmai aș fi traversat înotând un mare fluviu, priveam în jurul meu recunoscând cu greu obiectele familiare. Totuși, am dorit să fac cale întoarsă pentru a le revedea pe cele trei plimbărețe din Belle Époque. Dar vraja pe care tocmai o încercasem parcă mi-a scăpat din nou. Memoria mea, fără să știu, a reînviat cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
viclean de contradicție, amestec de teamă și de bun simț revoltat, trebuia să mă dezic de revelația mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie. Speram de la Charlotte o liniștitoare poveste despre Franța din anii tinereții sale. O amintire familiară și netedă ca un clișeu fotografic și care să mă ajute să uit nebunia trecătoare. Nu a răspuns imediat la întrebarea mea. Înțelesese probabil că, dacă îndrăzneam să tulbur astfel obiceiurile noastre, o făceam constrâns de un motiv serios. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pâine, brânză. Seara, profitând de prima adiere răcoroasă, ne întorceam acasă. O dată ce drumul ne era cunoscut, nu ni se mai părea așa de lung. În monotonia însorită a stepei descopeream o mie de repere, jaloane care ne-au devenit repede familiare. Un bloc de granit, în care fragmente de mică scânteiau de departe în soare. O fâșie de nisip care semăna cu un deșert minuscul. Un loc plin de mărăcini, care trebuia evitat. Când Saranza dispărea din fața ochilor noștri, știam că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ale tuturor plecărilor din viața ei, ale tuturor nopților de adio... Nu am dormit. Charlotte s-a dus să pregătească ceaiul, iar eu mă plimbam prin apartamentul ei, care îmi părea ciudat de mic și foarte înduioșător prin fidelitatea obiectelor familiare. Aveam douăzeci și cinci de ani. Călătoria mea mă exalta. Știam deja că plecam pentru multă vreme. Sau, mai degrabă, că șederea în Europa avea să se prelungească dincolo de cele două săptămâni prevăzute. Mi se părea că plecarea mea avea să zguduie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
interiorul unei încăperi ce respira un calm simplu și cotidian, dar misterios pentru mine, cu o lampă aprinsă pe masă, o comodă veche din lemn întunecat, un tablou ușor desprins de perete. M-a înfiorat, atât de veche și de familiară mi s-a părut dintr-o dată căldura intimității întrevăzute. Să urci scara, să bați la ușă, să recunoști un chip, să fii recunoscut... m-am grăbit să alung senzația de regăsire pe care atunci nu o consideram decât ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o bucurie puțin confuză, se joacă de-a ghidul. Mi se părea că disting transparența luminii matinale pe fiecare piatră din pavaj, că văd palpitația fiecărei frunze, că ghicesc orașul acela necunoscut în privirea bărbatului, iar priveliștea străzilor atât de familiare, în ochii Charlottei. Am înțeles în clipa aceea că Atlantida Charlottei mă lăsase să întrevăd, încă din copilărie, misterioasa consonanță a clipelor veșnice. Fără știrea mea, ele trasau, de atunci, ceva ca o altă viață, invizibilă, de nemărturisit, alături de a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intimitatea. Dar în contextul Evangheliilor, mai ales în cea după Ioan, în care Isus subliniază tocmai această calitate a relației sale cu Dumnezeu și vrea totodată să o împărtășească și ucenicilor săi, traducerile ar trebui să aleagă, în adresări, termenul familiar cu care un fiu iubitor și încrezător i se adresează tatălui său. Despre semnificațiile pe care le are acest nume în Noul Testament se poate spune că însumează multe dintre acelea pe care le posedă numele divine din Vechiul Testament. În ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a proclamat, după ce a fost botezat de Ioan în Iordan: ho hyiós mou ho agapQtós...277 (Mt 3,17; Mc 1,11; Lc 3,22) „Fiul Meu cel iubit...”. De aceea își permite să-l invoce pe Dumnezeu cu numele familiar abba (Mc 14,36), respectiv páter (Lc 23,46). În Evanghelia după Ioan însă, Isus vorbește limpede despre relația dintre „Fiul” și „Tatăl”, uniți în lucrare, împărtășind aceleași atribute și aceeași slavă. Tatăl îl iubește pe Fiul și îi transmite
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
observarea directă: În toate analogiile care constituie știința lor (cu o mare precizie imaginativă, care nu admite, precum mitul, niciun arrière plan misterios) există o mare dorință de a Înțelege fenomenele inacesibile prin asocierea lor cu fapte dintre cele mai familiare. (É. Bréhier, 1945, p. 43; vezi și I. Banu, 1979, vol. I, p. LXVI; L. Robin, 1923, pp. 46-52; P.-M. Schuhl, 1949, pp. 165-194) Chiar dacă acești istorici ai filosofiei sunt marcați de o perspectivă evoluționistă, iar analiza are ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
animale magice, haine cu imagini specifice, o bonetă aparte etc.). Cel mai adesea, intervenția șamanică are loc În timpul unui ritual specific: În formele observate de etnografi În societățile simple, o asemenea „ședință” are loc după lăsarea serii, fie În spațiul familiar pacientului, fie Într-un spațiu comunitar. Ședința poate fi precedată de rituri de purificare (post, asceză, alte gesturi rituale). Șamanul Începe invocarea spiritelor prin incantații ritmate, cântece, dansuri (acompaniate Îndeosebi de sunetele tobelor). Uneori, el imită sunetele produse de animale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și A. Zempléni, 1999, p. 325). Riturile de inițiere legate de atingerea maturității cuprind o seamă de elemente comune (M. Eliade, 1987, 1992; G. Dumézil, 1929a, 1939, 1942; La Fontaine, 1985; L.C. Mahdi et alii, 1987): a) separarea de mediul familiar, izolarea În anumite zone considerate non-sociale (păduri, munți stâncoși, mlaștini, deșert etc.); b) interdicții privind consumarea anumitor animale sau plante, utilizarea uneltelor și armelor obișnuite, comunicarea cu ceilalți tineri, contacte sexuale etc.; c) schimbarea aspectului prin vopsire, măști, deghizări (În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o călătorie ancorată În imaginarul religios. El apare ca o mișcare fizică dintr-un loc În altul, dar, În același timp, implică o mișcare temporală și spirituală. Pelerinajele pot Împinge credincioșii dincolo de granițele de gen, etnicitate, clasă, limbă și spațialitate (familiare lor - n. M.C.). Dar, chiar dacă pelerini cred că au depășit granițele „comunității imaginare” specifice mediului lor imediat, pelerinajul creează, el Însuși, noi granițe și noi diferențe. (D.F. Eikelman, 1996, p. 423) Pelerinajul poate fi definit ca o călătorie efectuată din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unei revelații religioase, fie În urma unui act magic (de obicei, de ameliorare a condiției profane - vindecare fizică sau psihică), fie În urma unei transformări spirituale. În alt plan, schimbarea poate fi produsă de simpla conștientizare a diferențelor: experiența pelerinajului mediază Între familiar și necunoscut, mundan și miraculos, profan și sacru, Același și Celălalt (A. Morinis, 1992, p. 26). Deseori, călătoria include elemente specifice riturilor de inițiere. Traseul pelerinajului este marcat de atingerea mai multor locuri sacre, care se Înșiruie, Într-un crescendo
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și cei mici pare să fie, pentru o clipă, suspendată: toată lumea se apropie, fiecare ia cu ușurință tot ce Întâlnește În cale, iar neobrăzarea și libertatea reciprocă este compensată prin bună dispoziție și umor general”. ș...ț Atmosfera degajată și familiară a carnavalului favorizează, de asemenea, indecența. Personajul Pulcinella Își permite deseori câte un gest obscen În prezența femeilor. În timp ce stă de vorbă cu femeile, se pricepe să imite, printr-o mișcare ușoară și necuviincioasă, Înfățișarea vechiului zeu al grădinilor din
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
trimit la structuri cu atribute mitice. Așa cum observă C. Eretescu, ...informația mitologică este distribuită inegal În diferite clase de texte. Lirica În ansamblu, snoavele, teatrul popular, așa-zisa literatură gnomică, folclorul copiilor, unele subclase ale cântecului epic (jurnalele orale, baladele familiare) sunt neesențiale sub raportul conținutului mitologic, alte clase de texte (legendele, povestirile și cântecele epice fantastice, descântecele, colindele sau cântecele ceremoniale de moarte) sunt saturate de mit și, deci, relevante pentru o cercetare din această perspectivă (C. Eretescu, 1976, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Auvergne (Franța), Cornwall (Marea Britanie), insulele Celebes, Birmania, China, India, Serbia, Japonia etc. M. a recurs la culegeri de folclor editate în diferite limbi, dar nu a dat simple traduceri, ci a repovestit expresiv, într-o formă accesibilă, menită să fie familiară publicului căruia i s-a adresat, motivele și temele folclorice selectate. Este și autorul unor piese de teatru - Sperietoarea veselă (1947), Sfânta Jane (1949) - reprezentate, dar needitate în volum. A scris și câteva scenarii de film documentar: Centenarul Teatrului Național
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]