4,720 matches
-
poliției, a avut un rol important în îndepărtarea lui Maximilien Robespierre ce a înființat Directoratul, el fiind unul dintre ei. A fost suspectat de conspirație pentru reinstaurarea monarhiei, a fost îndepărtat în 1799. Puterea, ambiția, charisma lui Paul Barras au fascinat-o pe Marie Rose de Beauharnais, a și fost amanta lui. Bancherul Gabriel Ouvrard a fost, de asemenea, o relație specială a doamnei de Beauharnais, ca și a doamnei Tallien, de care a profitat pentru a face față cheltuielilor mari
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la Malmaison, în apropiere de Paris. Campania din Rusia a lui Napoleon, 1812, s-a dovedit a fi un dezastru, Parisul era dezamăgit. Țarul Rusiei, Alexandru, în postura de salvator al Europei, a vizitat-o pe ex-împărăteasa Joséphine, a fost fascinat de farmecul ei. La scurt timp, îmbătrânită, dezamăgită și bolnavă, a murit, la două luni de la prima abdicare a împăratului, în 1814, urmată de exilul pe insula Elba. Napoleon a revenit în Franța, la 1 martie 1815, perioada este cunoscută
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
accident, a marcat-o atât de mult, încât s-a abandonat alcoolului și a întrerupt spectacolele. A revenit pe scenă, a efectuat diferite turnee prin Europa, pretutindeni s-a bucurat de un imens succes. Roșcată și cu ochi verzi, Isadora fascina prin temperament și farmec, dovadă, mulțimea de admiratori pe care i-a avut, unii fiind devastați de pasiunea pentru frumoasa și senzuala dansatoare. Și ea a iubit mulți bărbați cu sinceritate, a reprodus sensul epicurean al vieții, după cum se confesează
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
expoziției Universale de la Paris din anul 1900. Pentru prima dată, vizitatorii europeni au văzut cum arată o gheișă despre care circulau numeroase povești și istorii și care, ca persoană a artelor, întruchipa tradiția culturală japoneză. Mulți vizitatori erau atât de fascinați de prezența ei, încât interesul pentru exponate a fost comutat spre frumoasa și delicata gheișă. Oficialitățile i-au oferit flori. Viața ei a luat o bruscă și neașteptată întorsătură. Talentată, s-a remarcat ca actriță pe scenele londoneze, în piese
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lumânări aprinse, a venit în fața palatului să se roage pentru însănătoșirea ei. Moartea ei a îndurerat mulțimea. I s-au făcut funeralii naționale, adoratorii au încercat s-o canonizeze, fără să reușească. Și după moarte, personalitatea ei a continuat să fascineze, pe de o parte, și pe de altă parte, să reaprindă ura detractorilor cu dezvăluiri legate de eleganța stridentă (s-au publicat fotografii cu garderoba și cu bijuteriile costisitoare), în contrast cu manifestările ei de solidaritate cu săracii, i-au scos chiar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de devotamentul iubirii adevărate. Având ca unic sens al vieții iubirea pentru Lucien, convinsă că nu-și va putea împlini iubirea, Esther încearcă să se sinucidă. O salvează Herrera cu gândul de a o repune în jocul ascensiunii lui Lucien. Fascinat de frumusețea ei, a spus: Bine te-au botezat desfrânații (Torpila), ai fi în stare să-L seduci și pe Dumnezeu. Mizând pe cunoașterea psihologiei prostituatelor, mai cu seamă a celor îndrăgostite, prostituatele sunt ființe prin definiție schimbătoare care trec
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au avut-o ca muză pe Victorine Meurent, a decis să-și încerce condeiul prin romanul de debut, Mademoiselle Victorine ce s-a bucurat de un mare succes. Personajul principal, Victorine, combină viețile a două femei reale, curtezane care au fascinat și au scandalizat societatea pariziană: Virginia de Castiglione și Victorine Meurent, cea de a doua fiind muza preferată a pictorului Edouard Manet (1832-1883), prieten foarte bun cu Charles Baudelaire, Emile Zola și cu alte personalități artistice celebre, admirat de Monet
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
reconstituie formarea unei gheișe (ghei = artă, șa = persoană) care în viața socială trebuie să fie o operă de artă în mișcare, un simbol al specificului cultural japonez dar și un obiect al dorinței, al contemplării și adorării. Lumea gheișelor a fascinat și continuă să fascineze. În cartiere speciale din marile orașe dar și în localități mai mici existau ceainării, okiya, și case de gheișe ce adăposteau femei frumoase, cultivate, educate pentru a întreține o atmosferă plăcută, antrenantă la diferite reuniuni. Unele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ghei = artă, șa = persoană) care în viața socială trebuie să fie o operă de artă în mișcare, un simbol al specificului cultural japonez dar și un obiect al dorinței, al contemplării și adorării. Lumea gheișelor a fascinat și continuă să fascineze. În cartiere speciale din marile orașe dar și în localități mai mici existau ceainării, okiya, și case de gheișe ce adăposteau femei frumoase, cultivate, educate pentru a întreține o atmosferă plăcută, antrenantă la diferite reuniuni. Unele dintre ele renunțau la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că este un domeniu exclusiv al economiștilor, s-au efectuat puține cercetări cu privire la bani. Psihologii clinicieni, cu o pregătire psihanalitică (Fenichel, 1947; Frenczi, 1926, Forman, 1987; Goldeberg și Lewis, 1978; Matthews, 1991 apud Furnham și Okamura, 1999) au fost mereu fascinați de numărul nevrozelor asociate cu banii (Furnham și Okamura, 1999). Un motiv al faptului că atitudinea față de și comportamentele asociate cu banii au fost neglijate și necercetate a fost lipsa instrumentelor psihometrice care să măsoare credințe și comportamente legate de
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură. Departe de a-și întoarce ochii, el fixează spectacolul și-l absoarbe fără a fi conștient de frenezia sa. Lupta îl fascinează prin ceea ce face din ea o crimă; o voluptate sângeroasă îl îmbată. Nu mai este același ca la sosire, ci un individ în mulțimea pe care a venit s-o întâlnească și tovarășul, în sensul cel mai exact al cuvântului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu vehemență împotriva Clasicismului importat de Gottsched, de care scena germană trebuie să se elibereze dacă vrea să-și afirme specificul. De aceea, se arată părtinitor în condamnarea teatrului clasic francez, căruia vrea să-i diminueze prestigiul pe lângă compatrioții săi. Fascinat de Iluminism, Lessing este foarte influențat de Diderot, pe care îl descoperă chiar la începutul carierei sale și ale cărui idei le difuzează în Germania. Vorbește despre el chiar din anii 1750, în corespondența lui, în nenumărate rânduri, citând Scrisoarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prizonierilor care regăseau acolo un pic de libertate, erau pe atunci obiectul unui mare dispreț. Giorgio Strehler, care nu a încetat să joace Goldoni, în special Arlechino, servitor la doi stăpâni, Trilogia vilegiaturii, Gâlcevile din Chioggia, Il Campiello, se declară fascinat de conținutul politico-social al marilor sale comedii. El încearcă sentimentul de a împărtăși cu acesta sensul unei misiuni profunde a teatrului, cum explică în Un teatru pentru viață 64. "Există, la Goldoni, acceptarea clară a unei misiuni teatrale, a teatrului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
niciun precept exact despre cum să-i faci să râdă." Proiectul reformării teatrului, în spiritul Iluminismului, este strâns legat la Goldoni de dorința de a transforma societatea venețiană în plină decadență. 5. Drama romantică Moștenitori ai Iluminismului, Romanticii francezi sunt fascinați de poezia Europei de Nord. Teoreticienii dramei, Stendhal (1783-1842), în Racine și Shakespeare 66, a cărui primă parte datează din 1823, a doua din 1825, Hugo (1802-1885), în Prefața la Cromwell din 1827, Vigny (1797-1863), în Scrisoare către Lordul *** despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
serios, pentru dramele de suflet, rolul suporturilor se poate reduce la aproape nimic." Cât despre Mallarmé (1842-1898), care detestă orice decor și ar vrea să-l suprime, el merge până la a-și dori un teatru fără personaje și fără acțiune. Fascinat de Wagner care a realizat "un armonios compromis" între două elemente de frumos care se exclud, Drama și Muzica, el îi reproșează totuși, chiar dacă îi consacră un îndelung elogiu, în 1885, într-un articol intitulat Richard Wagner-Rêverie d'un poète
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aceasta enunță vreo idee augustă, ține locul tuturor teatrelor, nu prin uitarea pe care o cauzează, ci dimpotrivă, aducându-ne imperios aminte de ele."14 De aceea, simboliștii au încercat înlocuirea actorului prin forme ce nu constrâng imaginația. Dansul îl fascinează pe Mallarmé, căci este mai puțin imitativ decât teatrul, el recurge constant la simbol. Dansatoarea, diafană și aeriană, apare cvasi ireală. "Dansatoarea, scrie el în Divagații (Divagations), nu este o femeie care dansează, pentru aceste motive alăturate că ea nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
are dreptul să vorbească în numele unei mulțimi de morți." Lugné-Poe, într-o scrisoare din 1893, declară că vrea să redea viață "umbrelor mărite chiar mai mult decât în mărime naturală", marionetelor, pentru a se lipsi de prezența actorului. Ceea ce-i fascinează pe Simboliști în teatrul de umbre, este faptul că reprezentarea acțiunii este aici dublu de ireală, pentru că figurinele sunt din lemn, iar umbrele lor sunt imateriale. Obligația morală a lui Claudel, care va simți o adevărată fascinație pentru teatrul de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și din care descinde. "Marioneta este descendenta străvechilor idoli din piatră ai templelor, ea este imaginea degenerată a unui Zeu. Prietenă a copilăriei, ea știe încă să-și aleagă și să-și atragă discipolii." Masca, ce suprimă mobilitatea feței, îl fascinează pe Craig pentru aceleași motive. "Oricine înțelege valoarea măștii și a voalurilor și le apreciază, se înrudește cu sculptorul, cu arhitectul, cu lucrătorul în metale prețioase, cu tipograful." Dacă Craig a analizat îndelung hieratismul marionetei și imobilitatea impusă feței de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la rangul de ordonator magic, creează "un nou limbaj fizic pe bază de semne și nu de cuvinte". El admiră "acești actori cu rochiile lor geometrice (care) par niște hieroglife însuflețite". "Metafizica gesturilor lor" de o precizie absolut matematică, îl fascinează: Totul la ei este reglat astfel, impersonal, niciun joc al mușchilor, nicio clipire din ochi care să nu pară că aparține unui fel de matematică gândită care conduce totul și prin care trece totul." Grotowski 28, în clarviziunea sa, va
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
utopic despre viață și lucruri, chiar și canibalismul lui, să se reverse, pe un plan nu presupus și iluzoriu, ci interior." Artaud s-a apărat îndelung de a fi vrut să dea un sens vulgar, grand-guignolesque, cruzimii. Însă el rămâne fascinat de temele tragediei cu sânge și vede în reprezentarea exceselor sale un mijloc de a atinge intensitatea de exprimare căutată. "De aceea, spune el în "Să terminăm odată cu Capodoperele" ("En finir avec les Chefs-d'oeuvre"), propun un teatru al cruzimii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
banal, neimportant, popular ar fi, este marcat cu pecetea a ceva neobișnuit." Întreaga activitate poetică a lui Brecht constă în munca asupra metaforei, procedeu asupra căruia meditează toată viața, interogând diferitele forme artistice pentru a găsi acolo secrete de compoziție. Fascinat de Cézanne, el scrie de exemplu, în Noua tehnică de artă dramatică: "Pictura distanțează (Cézanne) atunci când exagerează forma scobită a unui recipient." Brecht care, din cauza convingerilor sale politice, vrea să facă din scenă o tribună, caută, ca și Meyerhold, să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
seamă. Frapantă în rafinatul eseu Hamlet sau Ispita posibilului (1971; cu o versiune franceză mult amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
și oamenii (ambele din 1974) și Semnul delfinului (1976) -, își extrag substanța din viața de toate zilele pe marile șantiere, în uzine, fabrici, în Insula Mare a Brăilei etc. După tiparul ideologic al epocii, Z. investighează mediile muncitorești, se arată fascinat de „oamenii socialismului” ori de „omul comunist”, își provoacă interlocutorii la lungi discuții și decupează crâmpeie de viață care vorbesc hiperbolic, triumfalist despre efort și sacrificiu, despre „victoria omului devenit sufletul corabiei” ori semnalează, de pildă, „o mare și profundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
Summerian Religion”3, În care autorul identifică printre altele, următoarele șase caracteristici: 1) Religia este un răspuns ideologic (mitologic și teologic) și practic (cultul) la experiența „numinoasă” care, pe de o parte, Înspăimântă omul și, pe de altă parte, Îl fascinează. 2) Divinităților Începuturilor li se atribuie forme specifice, care coincid practic cu principiile active ale vieții (de exemplu, Nisabaxe "Nisaba", zeiță a cerealelor, Nikasi, zeița berii, Nintuxe "Nintu", zeița nașterilor). Atribuirea de forme antropomorfe divinităților este un fenomen posterior. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inferioară ș...ț Îi provocă dorința și el se culcă cu stânșcaț; virilitatea curse prin el și o avu de cinci ori, iar șapoi o maiț avu de zece ori (Ull. B 13’-17’). Tot Kumarbixe "Kumarbi" este descris ca fascinat de frumusețea fiicei mării, Șertapșuru¿i; și este probabil „seducătorul” muntelui Wașittaxe "Wașitta" și a femeii mamă a „Argintului”. Despre zeița Iștarxe "Iștar" cunoaștem două episoade de seducție, unul care Îl implică pe Ullikummixe "Ullikummi", iar celălalt pe ¾eddamu, cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]