9,472 matches
-
s-au vărsat, mai devreme sau mai târziu, în scenariul mamei care-aș fi putut fi, care-ar fi bine să fiu, care e musai să devin odată și odată... Dar el, copilul acela, oare cum s-a scris ca ficțiune inițială ? De unde-a început să se închege și cum ? Trebuie să recunosc că amintirea e atât de veche, încât e posibil să fi precedat orice fel de cunoștințe referitoare la felul cum se fac copiii. Din pricina asta, nu pare a
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Să dăm fuguța din real în ficțional / 97 Huntington și cercetașii / 99 La o sindrofie / 103 O alegorie cu anonimul provincial / 107 Viața operei și viața cealaltă, aceea de la bere / 111 Boneta de partid / 115 La taifasul european / 119 O ficțiune anapoda / 123 Partea a doua. TĂIETURI DIN ZIARE / 127 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (I) / 129 Învățământul între agonia specializării și extazul salarial (II) / 133 Politica fostei Securități în anul 1990 (I) / 137 Politica fostei Securități în anul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
becuri de Fieni arse, o mare de mobile descleiate. Ce-i de făcut în această situație vă spun eu, dragi muncitori îndrăgostiți de muncă! Ori trecem să muncim la patron, adică privatizăm tot ce se poate, ori ne apucăm de ficțiuni. Huntington și cercetașii De câteva ori m-am destăinuit unor cunoscuți, la o bârfă, că mie nu știam de ce, acum știu nu-mi plăcea faptul că administrația Bush nu se prea implică în ceea ce se întâmplă în Orientul Apropiat. Cred
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
să fie, îmi zic în barbă, te pomenești că la noi nu există tăifăsuitori, sau ai noștri socialiști vorbesc o limbă, ceilalți alta, sau, Doamne ferește, mai rău!, te pomenești că în România nu or fi existând partide de stânga. O ficțiune anapoda Într-una din zile, să fi fost trecut de ora patru din după amiază, vreme incertă de început de ianuarie, debut de mileniu, burniță fină cade peste hăurile de prin lacurile de acumulare, mai nimicul cotidian mă cuprinsese când
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cum s-a apucat el să hoinărească prin te miri care tărîmuri de demult pornind de la aceste nevinovate melodii populare cântate urban: "măi, măi", zic, și pe dată cad pe gânduri și mă încearcă reflecțiile despre cum non-ficționalul se face ficțiune și cum cuprinde această țară toată. Am o viziune ficțională: este sfârșit de ianuarie, și pe ecrane și pe la radio năvală de artiști cu ochii țintă fixați la steaua singurătății, unii stau în spatele unor draperii în așa fel încât prezența
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca atunci cînd și-o aplecase peste marginea stîncii. Căută ajutor în cărțile unei biblioteci de lîngă pat. Erau cărți la mîna a doua, cumpărate cu șase penny sau un șiling, în mare parte legende și fantezii, alături de cărți de ficțiune și nonficțiune pentru adulți. Dar acum fanteziile păreau de o frivolitate imbecilă și poezia fluiera în noapte; romanele prezentau viața luptîndu-se împotriva propriei agonii, iar biografiile relatau bătălii care duceau la un sfîrșit violent sau senil; istoria, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o bursă de la Scottish Arts Council∗ să merg acolo. Spune-mi, azi-dimineață cînd ai aterizat, ai văzut Turnul Eiffel? Sau Big Ben-ul? Sau o stîncă pe care se ridica un castel? — Nu. Provanul seamănă mult... — Stai! Nu-mi spune. Ficțiunile mele anticipează deseori experiențele pe care se bazează, dar nici un autor n-ar trebui să se încreadă în asemenea lucru. Lanark era atît de agitat, că se ridică în picioare și se îndreptă spre fereastră pentru a-și pune gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cinema de pe vremea aceea, dar mai sumar îmbrăcate, și pentru că reprezentarea practicilor sexuale era interzisă de codul moral din SUA, aventurile lor se rezumau la captivitate și sclavie. Asemenea fantezii îmi compensau timiditatea sexuală. î Potopul de informații despre ficțiunile pe care le gustați sugerează o totală lipsă de interes pentru lumea din jur. R Nu era vorba de lipsă de interes, ci de lipsă de anticipare. înseamnă că v-am indus în eroare, dacă am lăsat să se înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viață pentru a-ți transforma sufletul în cerneală tipografică. Sînt uimit cînd îmi amintesc de jurnalele pe care le-am scris în perioada studenției, folosind de multe ori persoana a treia, ca mijloc de a le transforma mai tîrziu în ficțiune. Sînt sigur că panterele și rațele sănătoase au existențe mai plăcute, dar cred c-aș fi făcut mult mai mult rău dacă aș fi fost bancher sau agent de bursă, agent comercial, producător de armament sau traficant de droguri. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a distrage atenția de la faptul că-i este dator. Vezi GOETHE și WELLS în Indexul de Plagiate. în. a.) ∗ Indexul demonstrează că Lanark e construit pornind de la o sursă infantilă, niște povești victoriene pentru copii, deși forma finală derivă din ficțiunile de limbă engleză dintre anii ’40-’60 ale acestui secol. Biografia eroului după moarte apare în trilogia lui Wyndham-Lewis The Human Age, în The Third Policeman de Flann O’Brien și în romanul lui Golding, Pincher Martin. Lumile de după moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ultima carte din Paradisul pierdut și eșuează din aceleași motive. O proprietate nu este întotdeauna valoroasă pentru că a fost furată de la un om bogat. Și prin acest procedeu literar furat îfără încuviințare) de la Milton, găsim confruntarea dintre un personaj al ficțiunii cu autorul ficțiunii la Flann O’Brien; un erou, străin de trecutul lui într-un Infern modern tentacular, de asemenea din Flann O’Brien, T.S. Eliot, Nabokov și Flann O’Brien, o paradă de erudiție absolut nerelevantă, cu ajutorul unor note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Paradisul pierdut și eșuează din aceleași motive. O proprietate nu este întotdeauna valoroasă pentru că a fost furată de la un om bogat. Și prin acest procedeu literar furat îfără încuviințare) de la Milton, găsim confruntarea dintre un personaj al ficțiunii cu autorul ficțiunii la Flann O’Brien; un erou, străin de trecutul lui într-un Infern modern tentacular, de asemenea din Flann O’Brien, T.S. Eliot, Nabokov și Flann O’Brien, o paradă de erudiție absolut nerelevantă, cu ajutorul unor note de subsol umflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de muncă, cu rochii din țesături imprimate. Corespondența dintre film și cartier există încă, fiind emblematică pentru un Paris format dintr-un amestec social și demografic. Însă această atmosferă este amenințată astăzi de prețurile exorbitante de pe piața imobiliară. Realitatea și ficțiunea se întrepătrund. Amélie locuia la numărul 56 al străzii Trois-Frères și își făcea cumpărăturile la băcănia Collignon. De atunci, o vitrină a acestei "Piețe a Colinei" este dedicată tăieturilor din ziare despre film, actorii săi și locurile sale de filmare
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
a publicat imediat seria de articole într-o carte, la tipografia ziarului, fiindcă au și ei, la fel ca noi, tipografie proprie. Titlul n-a prea fost înțeles, Histoire d ’une fiction, pe românește e mai de neînțeles, Povestea unei ficțiuni, unii au zis că i prea abstract, alții că-i metafizic. Unele păreri din cartea asta ar fi meritat discutate, dar nimeni nu le-a discutat, aici a fost drama. O carte mare, pe onoarea mea, și foarte curajoasă. Uite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trebui să se desprindă ideea că, dacă te deplasezi în trecut ori în viitor, te vei trezi într-un punct din spațiu îndepărtat de Pământ. E greu pentru oamenii care gândesc astfel să-și dea seama că spațiul este o ficțiune, un produs secundar al relației fundamentale timp-energie și că o tensiune a materiei - de exemplu, o planetă - nu influențează fenomenele din fluxul temporal, ci este în ea însăși supusă legilor energiei temporale. Rațiunea echilibrării timpului de două ore și patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în fața semnului simbolic; de multe ori, în limbajul mâinii apare, ierarhic, o voce care reprezintă conștiința morală; prin limbajul mâinii, universul este centrat ca destin în afara omului, dar este prescris printr-o participare internă, individuală; imposibilitatea de a distinge între ficțiune și realitate, alternanța emoțiilor nu exclude vocația omului pentru siguranță și stabilitate, pentru un ideal. Dimensiunile mâinii trebuie raportate la dimensiunile corpului (un corp de doi metri trebuie să aibă mâna de 20 de centimetri, lungimea palmei trebuie să fie
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
care este amprenta stilului său. Dino Battaglia și Attilio Micheluzzi sunt două alte nume ce se adaugă acestei tradiții deja ilustre a prozei grafice italiene. Textele lor cresc în marginea tradiției literare și picturale occi dentale, evocând linia postmodernă a ficțiunii. Paginile dedicate lui Bob Morane, una dintre cele mai longevive proze grafice francofone, sunt și explorarea unui spațiu postbelic al aventurii. Tăietura retro a narațiunii evocă, mutatis mutandis, designul glamour al anilor șaizeici-șaptezeci în televi ziune, de la The Saint și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acumularea de revelații cotidiene și emoții împărtășite comunitar. Pif Gadget, cu ale sale jucării nemaivăzute și efigii de actori americani, este parte din această rețea de obiecte ce se leagă gradual, dublând discursul oficial. Banda desenată se întâlnește cu știința ficțiune, iar Almanahul Anticipația este obiectul ce radiază, asemenea lui Pif Gadget, energia hipnotică a evadării. La distanță de jocurile celor mari, la distanță de cei care imaginează „rezistența prin cultură”, copiii și adolescenții își construiesc propria navă spațială, cu care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
registru ludic, dar în ea se poate ghici amprenta salvatoare a unui Tintin ce păstrează, intactă, energia acelui bine necorupt ce contaminează și transformă pe cei din jurul său. Geniul narativ al lui Hergé este vizibil și în maniera în care ficțiunea sa prelucrează două dintre reperele imagologice ale veacului pe care îl traversează Tintin : Savantul și Diva (natural capricioasă) își au în profesorul Tournesol și Bianca Castafiore corespondenții de bandă desenată. În Tournesol (cel inspirat poate de Auguste Piccard), Hergé omagiază
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dar și a agasa, în egală măsură. Capriciile ei sunt parte din decorul mediatic pe care presa îl savurează. Gustul pentru lux și adorație rămâne punctul ei vulnerabil, dar și rațiunea de a fi a unui personaj ce tulbură pacea ficțiunii prin chiar apariția ei. Căci Bianca Castafiore este un Haddock feminin, dificil de domesticit, chiar și în prezența geniului solar și mediator al lui Tintin. Trilurile ei sunt semnul că un vârtej de bel-canto pătrunde în spațiul poveștii. Într-un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și al imaginarului. Scenele din aventurile lui Tintin sunt extrase din realitatea documentabilă a veacului creatorului său, iar reperele pe care autorul textelor le mobilizează sunt cele care circulă în memoria veacului. Precizia documentării este punctul de plecare al decolajului ficțiunii. Seria lui Tintin propune nu doar o fabulă a cărei morală vorbește despre necesitatea cultivării binelui și a solidarității, ci oferă și comentariul în marginea unui repertoriu prodigios de obiecte culturale și evenimente istorice. Călătoriile mirabile ale lui Tintin (călătorii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
până la The bitter tea of general Yen, China interbelică este un decor ale cărui potențialități nu par epuizate. Tintin și Milou sunt absorbiți, la rândul lor, în acest vârtej de intrigă și de mistere. Exotismul este însă absent din ecuația ficțiunii. Ceea ce predomină, dincolo de desenul rocambolesc al confruntării cu japonezii, este natura profetică a criticii politice a lui Hergé. Umanismul său este incompatibil cu excesele sanguinare ale unei administrații japoneze în care se poate întrevedea mecanismul violenței sistematice a statelor totalitare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
L’Île noire este un tur de forță al unui povestitor care împrumută de la contemporanii săi elementele dinamicii narative de factură cinematografică. Confruntarea dintre Tintin și organizația animată de diabolicul Müller este afină, ca tematică și punere în scenă, cu ficțiunile cinematografice ale primului Hitchcock, cel din 39 steps ori The lady vanishes, după cum poate fi plasată în același teritoriu al suspansului politic explorat de Greene în divertimentele sale timpurii, de la A gun for sale până la Stamboul train. Hergé unește gustul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fabuloase și a inocenței triumfătoare. Douăzeci de mii de leghe sub mări (Blake et Mortimer) Dacă Hergé creează prin Tintin efigia inocenței rătăcitoare, Edgar P. Jacobs oferă, prin Blake et Mortimer, ocazia pentru banda desenată de a coloniza teritoriul științei ficțiunii și misterului. Înainte ca peliculele 3D să domesticească imaginația, iar jocurile pe calculator să deposedeze ochiul de capacitatea de a edifica lumi imposibile, contem poranul și prietenul lui Hergé conferă narațiunii grafice anvergura mitică pe care o vor deține seria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întruchipează. Energia aventurilor se hrănește din dinamica unei perechi de eroi ce posedă, fiecare dintre ei, atât propensiunea către mister a lui Holmes, cât și fidelitatea lipsită de ambiguitate a doctorului Watson. Este ca și cum, odată cu nașterea celor doi actori ai ficțiunilor sale, Jacobs ar fi intenționat să dialogheze, intertextual, cu o tradiție narativă care îl precedă. Atât Blake, cât și Mortimer au acces, împreună și separat, la misterul lumii pe care o explorează. Complementaritatea personajelor se sprijină pe existența unui numitor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]