KorAP: Find »[drukola/base=fior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...187 188 189 ...256 >

6,379 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

mama ta. — Ne vedem dimineață, atunci. Îmi întinde mâna și ne atingem ușor degetele, după care se întoarce și pleacă. Mă uit după el cum dispare în întuneric, apoi mă întorc și pornesc pe aleea către casă ; continui să simt fiori în tot corpul. E foarte bine că i-am tras clapa lui Trish. Dar cum rămâne cu frustrarea mea maximă ? ȘAISPREZECE A doua zi, Trish mă trezește cu bătăi puternice în ușă. — Samantha ! Trebuie să-ți vorbesc ! Acum ! E sâmbătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Eu... nu despre mine era vorba acum, spun într-un final. Ci despre tine. — Samantha. Expiră și se freacă pe frunte. Știu că nu vrei să vorbești despre trecut. Doar un lucru vreau să-mi spui. Sincer. Simt un mic fior de alarmă. Oare ce vrea să mă întrebe ? — O să încerc, spun în cele din urmă. Ce anume ? Nathaniel mă privește drept în ochi și trage aer în piept adânc. — Ai copii ? Sunt atât de uluită că preț de o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
are cum să nu fi auzit de mine. Trebuie să știe despre avocata de la Carter Spink care a pierdut cincizeci de milioane și pe urmă a dat bir cu fugiții. Și fiecare amănunt umilitor al nenorocirii mele. Mă ia cu fiori la simplul gând. E suficient să-mi recunoască numele, să pună lucrurile cap la cap... și toată povestea va ieși la iveală. O să fiu la fel de umilită aici cum am fost și la Londra. Toată lumea îmi va cunoaște trecutul. Și minciunile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
recunoască numele, să pună lucrurile cap la cap... și toată povestea va ieși la iveală. O să fiu la fel de umilită aici cum am fost și la Londra. Toată lumea îmi va cunoaște trecutul. Și minciunile. Mă uit la Nathaniel și simt un fior de groază. Nu pot să las lucrurile să ajungă acolo. Nu acum. El îmi face cu ochiul și iau o înghițitură vinovată de Bloody Mary. Răspunsul e foarte simplu. Va trebui să fac orice e nevoie pentru a-mi păstra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mă sărută. Nu merită. — Știu. Pun cafeaua jos, mă cuibăresc mai bine, schițez un zâmbet și simt că încep să-mi mai revin. Mm. Mi-a fost dor de tine. Mâna lui îmi coboară pe spate și mă trece un fior de încântare. Azi-noapte am stat cu el la pub și m-am întors pe furiș la familia Geiger pe la șase dimineața. Ceva-mi spune că aș putea să-mi fac un obicei din treaba asta. — Și mie de tine. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
seama brusc. Și tot nu am nici cea mai mică idee la ce s-a referit ieri. Mi-a „scăpat” un secret ? Ce secret ? În clipa în care dau cu ochii de imaginea mea din oglindă, mă trece un mic fior de neliniște. Doar nu... Adică nu se poate să fi... Nu. Cum ar fi putut ? E imposibil. Trebuie să existe o explicație. Întotdeauna există. Când cobor în hol, casa e liniștită și tăcută. Nu știu la ce oră vin prietenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
după ce le ascult pe primele trei, toate de la mama și fiecare dintre ele și mai furios decât cel anterior, renunț. — Alo ? — Samantha, aud un glas sobru, de om de afaceri. Sunt John Ketterman. — A. Fără să vreau, mă trece un fior nervos. Bună ziua. — Aș vrea să te rog să fii pe recepție azi. S-ar putea să fie nevoie să vorbești cu câteva persoane. — Ce persoane ? Urmează o scurtă pauză, apoi Ketterman spune : — Anchetatori. O, Doamne. O, Doamne. Îmi vine să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
rog mult, spuneți-mi. Nu vreau nici un fel de detalii, dar... a fost corectă teoria mea ? La capătul firului se așterne o tăcere absolută. Abia dacă pot respira. — Nu în amănunt, spune Ketterman în cele din urmă și simt un fior dureros de triumf. Asta înseamnă că în unele privințe am avut dreptate. Convorbirea se întrerupe. Las receptorul în furcă și îmi privesc reflexia în oglinda din hol. Am obrajii îmbujorați și ochii strălucitori. Am avut dreptate. Și acum o știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

chestie extrem de lejeră. Dar acum vocea lui Doug Hamilton Îmi captează Încet-Încet atenția. Ce tot zice ăsta aici ? — ...două produse divergente... care devin incompatibile... Ce-a fost chestia asta cu devin incompatibile ? Și aia cu reconsiderarea totală ? Mă trece un fior de alarmă. Poate că nu vorbește doar ca să se afle-n treabă. Poate chiar zice ceva. Ia fii atentă, repede. Apreciem parteneriatul funcțional și sinergetic care a funcționat atît de bine Între Panther și Glen Oil În trecut, tocmai spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior de mîndrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, rîzÎnd. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul de pe față. Un pic amețită. — Nici nu-i de mirare. Ridică din sprîncene. La ce zi ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
și amîndouă rîd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcîndu-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Mă Întreb despre ce vom vorbi. Ei ! Vom vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încîntare. Ăsta are și parchet și obloane ! De cînd mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Într-o manieră funcțională și logistică, atunci avem nevoie să ne focalizăm asupra competențelor strategice... — Scuzați-mă, spune Jack Harper, ridicînd o mînă. E prima oară cînd ia cuvîntul, și toată lumea se Întoarce imediat spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-am nici cea mai mică idee despre ce vorbiți, zice el. Întreaga asistență reverberează șocată, iar eu nu-mi pot abține un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
să vii puțin pînă la mine la birou ? — Cine ?... Eu ? zic stresată. Da, tu. Îmi dreg glasul. — Să... aduc ceva ? — Nu, doar pe tine. Închide, iar eu rămîn cîteva momente cu ochii lipiți de telefon, simțind că mă ia cu fiori pe șira spinării. Trebuia să-mi dau seama că era prea frumos ca să fie adevărat. Se pare că pînă la urmă tot mă concediază. Neglijență... crasă... absolut impardonabil... Vreau să zic că e destul de impardonabil să fii surprinsă la birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
face un pas Înapoi și dă drumul butonului pe care Îl ținea apăsat. — Ai dreptate, spune cu un glas total schimbat. Viața ta personală nu mă privește absolut deloc. Am sărit calul, și te rog să mă scuzi. Simt un fior de Îngrijorare. N-am... vrut să spun că... — Nu. Ai dreptate. Rămîne cîteva momente cu ochii În podea, apoi ridică privirea. MÎine plec Înapoi În State. A fost o vizită foarte plăcută și aș vrea să-ți mulțumesc pentru tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
plătesc eu taxiul și Îl conduc pe Jack pe alee. — Foarte interesant, spune, privind În jur. Unde mergem ? Așteaptă puțin, spun enigmatică. Mă Îndrept spre ușă, apăs pe butonul interfonului și scot cheia lui Lissy din buzunar, cu un mic fior de Încîntare. O să fie superimpresionat. O să cadă pur și simplu pe spate ! — Da ? aud o voce. — Bună seara, zic cît pot de normal. Aș dori să vorbesc cu Alexander, dacă se poate. — Cu cine ? zice vocea. — Cu Alexander, repet și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fără nici o expresie. Ce costume de rezervă ? — Am avut eu așa un feeling că s-ar putea Întîmpla așa ceva, spune Cyril o ușoară notă de triumf În glas, așa că am avut grijă să mă asigur. Simt că mă ia cu fiori pe șira spinării. Doar nu vrea să zică... Doar nu zice că... — Ai de unde să alegi, Îmi spune. Nu. În nici un caz. Trebuie să fug. În clipa asta. Încerc să mă extrag disperată, dar mîna lui mi s-a prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
o să-mi ia chiar atît de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sînt un tîmpit, să știi. Mă măsoară din priviri. Te cunosc mai bine decît crezi că te cunoști chiar tu. Mă trece un fior de Îndoială. Poate că tot timpul ăsta l-am subestimat pe Connor. Poate chiar mă cunoaște. O, Doamne. Dacă se prinde ? Încep să tai o lămăie feliuțe, aruncînd Întruna priviri de control asupra mulțimii. Unde naiba o fi Jack ? — M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
acasă ? spun mirată. — Le-a zis ălora de la serviciu că nu se simte bine, ca să stea acasă să-și facă tratament cosmetic și ce mai are nevoie. A, și a sunat și taică-tău, adaugă prudentă. — A, da ? Simt un fior de alarmă. Și ce-a zis ? N-am mai vorbit cu ai mei de la izbcunirea aia pe care am avut-o, de Ziua Angajaților În Familie. Pur și simplu n-am fost În stare. A fost mult prea dureros și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
lui Pete, tocmai spune Jack. A fost greu pentru toată lumea. Dar, de curînd... Face o pauză. De curînd, viața mea s-a schimbat radical și am găsit din nou inspirația. Și mă bucur iar de viață. Mă trece un mic fior de Încîntare. La mine se referă. Categoric. I-am schimbat radical viața ! Chestia asta e chiar mai romantică decît aia cu „am fost absorbit“. — V-ați lansat deja pe piața băuturilor energizante, spune moderatorul. Bănuiesc că acum aveți de gînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
chiar mai romantică decît aia cu „am fost absorbit“. — V-ați lansat deja pe piața băuturilor energizante, spune moderatorul. Bănuiesc că acum aveți de gînd să vă extindeți pe piața produselor destinate exclusiv femeilor. — Poftim ? Asistența e traversată de un fior general, și toți cei prezenți Întorc capetele către cei din jur. — Intrăm pe piața produselor destinate exclusiv femeilor ? — De cînd ? — Adevărul e că eu știam, spune Artemis arogantă. Și cred că nu sînt singura care știe... Rămîn cu ochii țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
zgîiesc la mine și alte cîteva persoane ? Mă simt atît de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-ți amintești ! Închid ochii ascultătoare și Încerc să rememorez. Dar creierul mi se Învîrte În gol, după atîta schnapps. Secrete... secretele lui Jack... adu-ți aminte... Scoția. Pe neașteptate, Îmi trece prin minte un gînd coerent. Deschid ochii, cu un fior de Încîntare. Îi știu un secret. Îi știu un secret ! — Ce-i ? zice avidă Jemima. Ți-ai amintit ceva ? — Păi... Mă opresc, sfîșiată. I-am făcut o promisiune lui Jack. I-am promis. Și ce dacă ? Ce dacă i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
fierbe În mine ca lava. Are o idee cît de mică prin ce trec eu acum ? Are o idee cît de mică ce mi-a făcut ? — Emma ! gîndurile Îmi sînt Întrerupte de o voce, și tresar. Imediat, mă cuprinde un fior de teamă. Katie a intrat fără să o aud la toaletă. Stă chiar În spatele meu, cu portfardul În mînă. Îi văd chipul În oglindă, lipit de al meu, și nu zîmbește deloc. E exact ca În Atracție fatală. — Și zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
meu de vedere sînt. Mă fixează lung. Emma, ești prietena mea, și n-am să te las să te lași călcată În picioare de nu știu ce nenorocit. Merită să plătească. Merită să fie pedepsit ! Mă uit la ea, cu un ușor fior. — Jemima, sper că n-ai de gînd să faci ceva În direcția asta. — Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mîna În sîn și să mă uit cum suferi ca un cîine. Ce Dumnezeu, sîntem ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]